Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1989/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1989/R/2008
Ședința publică din 20 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, -, și împotriva deciziei civile nr.123/A din 04 martie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL C-N, R, și, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților recurenți, avocat din Baroul Cluj și reprezentanta pârâților intimați R, și, avocat I din Baroul Cluj în substituirea domnului avocat din Baroul Cluj, lipsă fiind reprezentantul Statul Român prin Consiliul Local C-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 10 oct. 2008, pârâții intimați R, și au depus întâmpinare și împuternicire avocațială pentru avocat din Baroul Cluj.
Reprezentanta pârâților intimați R, și, avocat I din Baroul Cluj în substituirea domnului avocat.
Reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 12 lei și timbre judiciare în valoare de 0,45 lei, și copia chitanței care atestă plata onorariului avocațial de 1000 lei.
Instanța constată că recursul este legal timbrat.
Instanța înmânează un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamanților recurenți.
Întrebat fiind, reprezentantul reclamanților recurenți arată că dosarul nr.3515 al Judecătoriei Cluj N, având ca obiect nulitatea absolută a contractelor de vânzare- cumpărare, a fost suspendat în temeiul disp. art. 244 pct. 1 pr.civ. până la soluționarea prezentului dosar.
Reprezentantul reclamanților recurenți și reprezentanta pârâților intimați R, și arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra celor două recursuri.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei nr.123/A/2008 în sensul respingerii apelurilor formulate de către Statul Român prin Consiliul Local C N, R, și și menținerea în totalitate a sentinței civile nr.7606/2007 pronunțată cu prilejul judecării în fond a cauzei de către Judecătoria Cluj N, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs, și obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată în fond, apel și recurs.
Reprezentanta pârâților intimați R, și, solicită respingerea recursului declarat de reclamanți, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.7606 din 8 octombrie 2007 a Judecătoriei Cluj -N, s-a admis acțiunea extinsă și precizată, intentată de reclamanții -, - -, și, împotriva pârâților STATUL ROMÂN prin Consiliul locala l municipiului C-N, R, și și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută parțială a încheierii de carte funciară nr.19385 din data de 25.11.1997, dată de Judecătoria Cluj -N - Biroul de Carte Funciară, respectiv partea care privește apartamentul nr.11, în baza căreia s-a făcut înscrierea de sub B8 din CF colectivă nr.33602 C-
S-a dispus rectificarea CF nr.33602 colectivă C-N și a CF individuală nr.- C-N, prin radierea înscrierii din CF nr.33602 colectivă C-N, nr.top 9024/S/XI, de sub și a înscrierii din CF individuală nr.- C-N, a nr.top 9024/2/XI, de sub,2, înscrieri făcute în baza încheierii de CF nr.19385 din 25.11.1997.
S-a dispus înscrierea în CF colectivă nr.33502 C-N a podului ca parte indiviză comună, conform suplimentului nr.2 la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul, care face parte integrantă din sentință și înscrierea în CF colectivă nr.33602 C-N și a CF individuale, a cotelor-părți indivize comune, recalculate, aferente apartamentelor 1-10 din imobilul situat în C-N,-, identificat prin nr.top 9024/2/S, conform completării la raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul, ce face parte integrantă din sentință.
A fost obligat pârâtul Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, să le plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 2296 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit situației de carte funciară, reclamanții sunt proprietari tabulari ai apartamentelor nr.2-10 din imobilul situat în C-N,-, înscris în CF colectivă nr.33602 C-N, nr.top 9024/2/S, iar pârâtul Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N este proprietar asupra apartamentelor 1 și 11.
Părțile indivize comune aferente apartamentelor 1-11 sunt înscrise în CF colectivă nr.33602 C-N, nr.top 9024/2/S și constau în teren în suprafață de 435 mp fundația, planșele, fațada, acoperișul, casa scării, acces sub poartă și coborâre, coridor, pivniță, WC la subsol, conductele de apă principale de apă, gaz, canalizare, instalația electrică de alimentare a apartamentelor, corp funciar construit pe parcela din CF nr.33601 C-N, nr.top 9024/2.
Prin încheierea de carte funciară nr.19385 din 25.11.1997 dată de Judecătoria Cluj -N - Serviciul de Carte Funciară, pe baza documentației efectuate de expertul, s-a făcut mențiunea că apartamentele nr.1,2,3-7,6,8,10,11 se transcriu în CF individuale nou înființate în favoarea Statului Român, iar apart.nr.11 cu nr.top 9024/2/S/XI se află la subsol și este compus din 1 pivniță cu suprafața utilă de 33,58 mp, cu părțile indivize comune înscrise în CF colectivă nr.33602 C-
Această pivniță este identică cu.nr.2 înscris în CF individuală nr.33603 C-N, având suprafața utilă de 32 mp, cu cota din părțile indivize comune de 4,84/100 parte.
Din Decretul nr.92/1950 s-au preluat 9 apartamente de către Statul Român, iar potrivit documentației pentru împărțire pe apartamente din anul 1974, se evidențiază 10 apartamente. Documentația din anul 1974 a fost greșită deoarece la descrierea părților indivize comune era trecută pivnița care în fapt a fost împărțită și atribuită unor apartamente, pivnița comună fiind inexistentă scriptic. subsolului a fost prin construcție, parte comună.
Documentația de redistribuire a spațiilor locative și împărțire pe apartamente întocmită în anul 1997 a fost greșită pentru că nu a ținut cont de prevederile Legii nr.112/1995, cu privire la construirea apartamentelor și a calculelor privind cotele - părți indivize comune, raportat numai la suprafața utilă a apartamentelor 1-4, 6-11, fără a ține seama de suprafața utilă a.nr.5, aflat la data respectivă în proprietate particulară.
Cu toate că pivnița a fost împărțită în boxe aferente apartamentelor înscrise în CF nr.-33603 C-N, sistată, pivnița a fost cuprinsă și la descrierea părților indivize comune înscrise în CF colectivă nr.33602 C-N, în baza documentației din anul 1974. Ap.nr.1 și 2 cu destinația de locuințe, înscrise în CF nr.33603 C-N, sistată, au fost transformate ulterior în pivnițe.
Din suplimentul nr.2 la raportul de expertiză a rezultat că este necesar să se includă și podul în părțile indivize comune. Prin completarea la raportul de expertiză, s-au recalculat cotele-părți indivize comune pentru imobilul situat în C-N,- cu susprafața de 435 mp, ținând seama că fiecărui apartament îi revine o cotă-parte din pivniță, ca parte indiviză comună.
Prin decizia civilă nr.123/A din 4 martie 2008 a Tribunalului Cluj, s-au admis apelurile declarate de pârâții Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N și R, și împotriva sentinței civile nr.7606 din 8.10.2007 a Judecătoriei Cluj -N, pe care a schimbat-o în sensul că s-a respins acțiunea cvilă intentată de reclamanții, - -, și împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, R, și, pentru anularea parțială a încheierii de întabulare nr.19387/1997, rectificarea CF nr.33602 C și a CF nr.- C, precum și radiere de carte funciară.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pivnița apare înscrisă în CF colectivă nr.33602 C-N, făcând parte din părțile indivize comune. Prin dispoziția Primarului municipiului C-N nr.112/2006,.nr.11 cu nr.top 9024/2/XI, le-a fost restituit în natură pârâților R, și.
Tribunalul a considerat că nu se putea dispune rectificarea de carte funciară, deoarece potrivit art.21 alin.(5) din Legea nr.10/2001 republicată, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și după caz judiciare, generate de această lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile terenuri și construcții notificate. De asemenea, conform art.34 din Legea nr.7/1996, pentru a se putea dispune rectificarea de carte funciară, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute la pct.1-4, dar care nu sunt incidente în speță, deoarece actele juridice în temeiul cărora s-a făcut înscrierea dreptului de proprietate al părților în cartea funciară, respectiv contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu Statul Român, sunt valabile, nesolicitându-se constatarea nulității lor, acte ce au fost executate de părți în forma în care au fost încheiate.
Odată cu încheierea contractelor de vânzare-cumpărare pentru apartamentele în litigiu, reclamanții au cumpărat și cota-parte din părțile indivize comune, astfel cum au fost ele stabilite de proprietarul inițial, motiv pentru care tribunalul a considerat că apelul este întemeiat cu privire la apartamentul nr.11 înscris sub nr.top 9024/2/XI.
În privința podului, s-a reținut că din documentația inițială care a stat la baza întabulării în cartea funciară, nu rezultă existența acestuia ca parte indiviză comună și nici în CF colectivă nr.33602 C-N nu apare înscris la părțile indivize comune; simpla înscriere a acestuia în suplimentul la raportul de expertiză fără însoțirea de un act justificativ al dreptului de proprietate, nu îndreptățește înscrierea lui ca parte indiviză comună, mai ales în condițiile în care întregul imobil a fost revendicat în temeiul Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, - -, și, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelurilor formulate de Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, R, și și menținerii sentinței, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanții au susținut că în fața instanței de apel au ridicat excepția tardivității apelului declarat de, și R, deoarece a fost exercitat în a 19-a zi de la comunicarea sentinței, așadar cu mult peste termenul prevăzut de art.284 alin.(1) pr.civ. și nici nu s-a solicitat repunerea în termenul de apel.
Pe fondul cauzei, reclamanții-recurenți au susținut că prima chestiune pusă în discuție de instanța de apel este schimbarea destinației pretinsului.nr.11 situat în C-N, nr.17 jud. Printr-o documentație tehnică eronată, s-a apreciat că pivnița se cuvine a deveni.nr.11, inexistent la data naționalizării imobilului. Și din cuprinsul CF nr.33602 C, rezultă că destinația spațiului este de pivniță.
Reținerea tribunalului potrivit căreia prin sentința judecătoriei s-ar fi schimbat destinația spațiului din apartament în aceea de pivniță, este absolut, fiind contrazisă de înscrierea din prezent a imobilului în favoarea lui în CF nr.- C-N, nr.top 9024/2/11, unde este înscris.nr.11 constând din 1 pivniță. Situația rezultată este paradoxală și sfidează orice fel de logică.
În momentul efectuării documentației tehnice de întabulare a Statului Român, nu s-a luat în considerare faptul că nu a existat o ieșire din indiviziune care să le fie opozabilă recurenților, situație în care le-a fost încălcat dreptul de proprietate. spațiului nu a fost niciodată schimbată, acesta fiind și în prezent tot pivniță, astfel confirmat de expertul.
În contractele de vânzare-cumpărare nu s-a specificat expres faptul că exista și o cotă indiviză asupra pivniței care să facă obiectul contractului. Argumentul instanței de judecată este contrazis de principiile care guvernează coproprietatea forțată ce are caracter accesoriu, bunurile care constituie obiectul ei fiind accesorii altor bunuri principale aflate în proprietate exclusivă.
Din art.3-4 al anexei nr.2 la Legea nr.114/1996, rezultă că dreptul de proprietate comună are ca obiect toate părțile clădirii care sunt de folosință comună: curtea, fundația, structura de rezistență, acoperișul, scările, holurile. Coproprietatea comună pe cote-părți este și indivizibilă.
În ipoteza de față au susținut recurenții, "prin mijloace specifice unei societăți ce poate fi încadrată cu succes în opera literară a lui, s-a ajuns ca recurenții să fie expropriați, pivnița să devină apartament, să o folosească în continuare fără să fie deranjați, dar aceasta să facă obiectul unei dispoziții de restituire în temeiul Legii nr.10/2001. Se mai poate, oare, înțelege ceva din această stare de fapt?", se întreabă retoric recurenții.
Acest prim argument al instanței de apel favorabil admiterii celor două căi de atac, le recurenților dreptul lor de proprietate asupra părților indivize comune ale imobilului, precum și interdependența dreptului de proprietate exclusivă asupra unui apartament cu cea a dreptului de proprietate forțată asupra părților indivize comune.
O altă problemă ridicată de recurenți ca fiind pusă în discuție de instanța de apel, este cea legată de corecta aplicare a art.34 din Legea nr.7/1996. Instanța a omis să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității acțiunii reclamanților, invocată de către pârâți.
După ce a enumerat cazurile de rectificare a cărții funciare, tribunalul a apreciat că nu este prezent niciunul în speță, întrucât nu s-a solicitat anularea contractelor de vânzare-cumpărare prin care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentelor situate în-. Instanța de apel a considerat că reclamanții ar avea un interes în anularea contractelor de vânzare-cumpărare prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra acestor imobile, teorie lipsită de orice rațiune. Instanței se pare că i-a scăpat din vedere faptul că pivnița a fost înscrisă ca.nr.11 în temeiul documentației întocmite de expertul. Recurenții se întreabă cum vor putea solicita constatarea nulității acestei documentații care nu este un act juridic, iar sancțiunea nulității afectează doar actul juridic.
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a încheierii nr.19385/25.11.1997 a Judecătoriei Cluj -N, iar subsecvent au solicitat rectificarea cărții funciare și radierea înscrierii. Această acțiune este întemeiată, recurenții făcând trimitere la autorul, "Tratatul de publicitate imobiliară", vol.II. Încheierea prin care s- întabulat dreptul de proprietate asupra pivniței transformate în.nr.11, nu a avut la bază un act care să stea la fundamentul acestei operațiuni în favoarea Statului Român, de aceea este nelegală. În cazul de față acțiunea în rectificare este singurul remediu.
Podul imobilului în litigiu, face parte din părțile indivize comune. Instanța de apel nu a ținut seama de expertiza efectuată în cauză, care vorbește de existența podului și nici de faptul că reclamanții au dobândit un drept de proprietate asupra podului cu titlu de cumpărare, ca urmare a cumpărării apartamentelor. Instanța a făcut vorbire de faptul că întregul imobil a fost revendicat în temeiul Legii nr.10/2001, dar i-a scăpat din vedere că prin dispoziția nr.112/16.01.2006 li s-au restituit intimaților.nr.1 și 11, precum și terenul pe care este situat imobilul. În cuprinsul dispoziției de restituire, nu se face vorbire și de restituirea podului, iar intimații nu au atacat dispoziția. De aceea, referirea la procesul de restituire în care se află imobilul, este lipsită de legătură cu cauza.
La momentul emiterii dispoziției, Statul Român avea un drept de administrare asupra curții în suprafață de 762 mp, a.nr.1 și a pretinsului.nr.11, care în realitate este o pivniță. Dispoziția primarului este în totală contradicție cu adresa nr.73035/481 din 2.12.2002 a Consiliului local al municipiului C-N, în care arată că nu are un drept de administrare asupra pivniței, ci numai asupra.nr.1. Podul nu este menționat în dispoziția de restituire, deoarece le-a fost înstrăinat recurenților în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, fiind inclus în părțile indivize comune.
Intimații R, și prin întâmpinare depusă la dosar 28-29, au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Excepția tardivității apelului declarat de pârâții persoane fizice împotriva sentinței, a fost ridicată de reclamanți în fața instanței de apel, care a respins-o cu motivarea că apelul a fost declarat în termen.
Sentința judecătoriei li s-a comunicat pârâților la adresa din C-N,-, la data de 14.01.2008 347 dos.judecătorie, iar apelul a fost înregistrat la data de 31.01.2008.
Reclamanții prin extinderea de acțiune din 6.03.2006 51, au indicat domiciliul ales al pârâților în C-N,-, la fel și pârâtul 70.
Ulterior însă, prin întâmpinarea depusă la termenul din 8.05.2006 74-75, pârâții și-au ales domiciliul procesual în C-N,-,.23. Același domiciliu a fost menționat și ulterior de pârâți 88. De asemenea, la efectuarea raportului de expertiză 123, a completării la raportul de expertiză 235, a suplimentului nr.1 276 și a suplimentului nr.2 287, pârâții au fost citați constant de la aceeași adresă: C-N,-,.23, jud.C, dar cu toate acestea, sentința judecătoriei li s-a comunicat greșit pârâților în C-N,-, 347.
Este adevărat că potrivit art.284 alin.(1) pr.civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel.
În cauză nu s-a făcut o comunicare legală a sentinței cu pârâții pe data de 14.01.2008 la adresa din-, pentru ca să înceapă să curgă termenul de 15 zile pentru declararea apelului, astfel că în mod corect a fost respinsă excepția tardivității apelului. Nefiind scurs termenul pentru declararea apelului, nu era necesară nici repunerea în termen. Apelul Consiliului local al municipiului C-N a fost declarat înăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea sentinței.
Pe fondul cauzei, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a încheierii nr.19385 din 25 noiembrie 1997, rectificarea CF nr.33602 C și a CF nr.- C, precum și radierea înscrierii din CF nr.33602 C nr.top 9024/2/S/XI, a înscrierii din CF nr.- nr.top 9024/2/XI și a înscrierii din CF nr.33603
Prin precizarea de acțiune depusă la termenul din 3.09.2007 330, reclamanții au solicitat rectificarea CF colectivă nr.33602 C-N, în sensul înscrierii podului imobilului din C-N,-, ca făcând parte din părțile indivize comune înscrise în cartea funciară. Această cerere nu se încadrează în prevederile art.132 alin. (2) pr.civ. fiind depusă la peste un an de zile de la prima zi de înfățișare.
Așadar, prin acțiunea precizată, reclamanții urmăresc să schimbe destinația.nr.11, în pivniță și să o includă în părțile indivize comune, din care să facă parte și podul imobilului.
Prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate între - - - C-N și reclamanți în temeiul Legii nr.112/1995, aceștia din urmă au cumpărat apartamentele în proprietate exclusivă și cote-părți din "suprafața de folosință a imobilului", dar nu și cote-părți din așa-zisa proprietate indiviză în care s-ar afla.nr.11 și nici din podul imobilului.
Rezultă că întinderea dreptului de proprietate al reclamanților este determinată cu exactitate în contractele de vânzare-cumpărare, situație în care în mod neîntemeiat încearcă pe calea acțiunii în rectificare de carte funciară să transforme.nr.11 dintr-o unitate locativă proprie, în spațiu comun, asupra căruia să își extindă cotele indivize comune.
Consiliul local al municipiului C-N în calitate de proprietate la acea vreme, a întocmit documentația tehnică necesară în vederea înstrăinării apartamentelor în baza Legii nr.112/1995 și a notat-o în luna septembrie 1996 în CF nr.-, documentație prin care s-a constituit.nr.11 la subsol, alcătuit din porțiunea neînchiriată și care nu făcea parte din cotele indivize comune. Era dreptul proprietarului să procedeze astfel.
Întrucât la data cumpărării apartamentelor de către reclamanți, apartamentul 11 exista ca unitate locativă distinctă, el nu le-a fost vândut reclamanților prin includerea lui în părțile indivize comune. Reclamanții nu au produs nicio probă din care să rezulte direct că au cumpărat ca părți indivize comune și.nr.11 precum și podul.
Apartamentele nr.1 și nr.11 le-au fost restituite pârâților R, și, prin dispoziția Primarului municipiului C-N nr.112/16.01.2006, împreună cu suprafața de 762 mp; pentru restul apartamentelor care erau vândute reclamanților, s-au acordat despăgubiri în favoarea pârâților, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar tabular.
Având în vedere că încheierea nr.19385 din 25.11.1997 nu este lovită de nicio cauză de nulitate absolută parțială, nici acțiunea principală, nu era fondată, motiv pentru care în mod legal și temeinic tribunalul a admis apelurile pârâților împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
De altfel, recurenții recunosc că urmăresc indirect desființarea documentației întocmite de expertul, dar întrucât aceasta nu este un act juridic, se întreabă "cum ar putea solicita constatarea nulității acestei documentații". să fie imparțială, curtea nu le poate oferi recurenților consultații juridice privind mijloacele juridice prin care să obțină soluționarea favorabilă a pretențiilor acestora.
Nefiind critic literar, judecătorul nu își poate permite - așa cum precizează recurenții -, să facă referiri la literatura beletristică scrisă de prozatorul austriac de origine cehă, și prin urmare nici să răspundă unor asemenea "motive de recurs" străine de natura cauzei.
Referirile recurenților la autori precum "Dreptul de proprietate și dezmembrămintele sale", "Drept civil. Drepturile reale principale", sau la "Tratat de publicitate imobiliară" vol.II, nu sunt în măsură să ducă la o altă soluție decât cea pronunțată de instanța de apel, fiindcă deși ele sunt corecte în raționamentele lor, nu sunt aplicabile la speța concretă din prezentul litigiu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct.9 și art.312 alin.(1) pr.civ. se va respinge recursul, ca nefondat.
Cu toate că recursul urmează să fie respins ca nefondat, iar intimații au solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, nu s-a făcut dovada ocazionării și a cuantumului lor, astfel că nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, - -, -, împotriva deciziei civile nr.123/A din 4 martie 2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.DT: 23.10.2008
Dact.CA: 27.10.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
