Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 1990/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1990/R/2008
Ședința publică din 20 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
: -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâții, și și recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr.43/A din 30 mai 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect rectificare carte funciară- servitute de trecere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat din Baroul Bistrița -N, care îi reprezintă și pe reclamanții recurenți, și, pârâtul, asistat de avocat din Baroul Bistrița -N, care îi reprezintă și pe pârâții recurenți și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, se constată că prin registratura instanței, la data de 16 oct. 2008, pârâții intimați, și au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamanții, și, ca nefondat, admiterea recursului declarat de către pârâți în sensul celor precizate și obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 18 lei și timbru judiciar în valoare de 0,45 lei, conform mențiunilor de pe citațiile primite de reclamanții recurenți.
Curtea pune în vedere pârâtului recurent să achite o diferență de taxă judiciară de timbru în valoare de 9,5 lei și pune în vedere reclamantului recurent și pârâtului recurent să precizeze care este valoarea unui mp de teren, din terenul de 113 mp despre care se pretinde că ar fi cale de acces comun, și cu privire la care s-a solicitat de către reclamanții recurenți validarea convenției sub semnătură privată din 14 februarie 2000.
Reclamantul recurent arată că suprafața de 113 mp de teren valoarează 500 lei.
Pârâtul recurent nu contestă valoarea indicată de reclamantul recurent.
Reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar cinci chitanțe care atestă plata taxei judiciare de timbru de 10 lei.
Instanța pune în vedere reclamantului recurent să achite o diferență de taxă judiciară de timbru în sumă de 22,98 lei, la valoarea indicată de reclamantul recurent, pentru terenul de 113 mp, cu privire la care se solicită validarea convenției încheiate între părți.
Instanța înmânează reprezentantei reclamanților recurenți un exemplar din întâmpinare și lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantei reclamanților recurenți să studieze întâmpinarea, iar reclamantului recurent să achite diferența de taxă judiciară de timbru în cuantum de 22, 98 lei.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat din Baroul Bistrița - N, care îi reprezintă și pe reclamanții recurenți, și, pârâtul, asistat de avocat din Baroul Bistrița -N, care îi reprezintă și pe pârâții recurenți și.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar chitanța care atestă plata diferenței de taxă judiciară de timbru în cuantum de 23 lei și chitanțele care atestă plata onorariului de avocat în cuantum de 2.190 lei.
Instanța constată că ambele recursuri sunt legal timbrate.
Reprezentantele părților declară că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea din oficiu, invocă o excepție în privința recursului reclamanților, și anume excepția admisibilității parțiale a acestui recurs, în privința acelor motive de recurs care se referă la reproduceri ale stării de fapt, la invocări ale expertizei lui și, la reaprecieri de probe, etc. întrucât toate aceste motive vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, intrând deci sub incidența art. 304 pct. 10 și 11.pr.civ. în prezent abrogate.
Nefiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra celor două recursuri.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită în baza art.312 pr.civ. admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și rejudecând pe fond apelul să se dispună: în baza art. 296.pr.civ. respingerea apelului declarat de pârâții, și împotriva sentinței civile nr.1433/2007 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr-, ca nefondat, iar în baza dispozițiilor art. 274.pr.civ. obligarea intimaților la plata sumei de 2.300 lei în favoarea recurenților cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs, reprezentând onorarii de avocat, conform chitanțelor depuse la dosar. Solicită respingerea recursului formulat de pârâți ca fiind nefondat.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului formulat de pârâți în baza disp. art. 312 alin.2 și 3 cu raportare la disp. art. 304 pct.9 pr.civ. (hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii) și să se modifice decizia atacată în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței Judecătoriei Năsăud nr.1433/2007, în sensul admiterii și a petitului din cererea reconvențională formulată de pârâți și obligarea pârâților reconvenționali să permită îngrădirea terenului proprietatea pârâților recurenți pe aliniamentul A-B stabilit ca linie despărțitoare între cele două proprietăți, menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei, cu cheltuieli de judecată în instanța de recurs reprezentând taxa de timbru și onorar de avocat, conform chitanțelor depuse la dosar. Solicită respingerea recursului formulat de reclamanți pentru petitele 1, 2 și 4 ca nefondat, iar pentru petitul 3 ca inadmisibil, pentru motivele menționate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și onorar de avocat. Invocă disp. art. 584 și 585 din Codul civil cu privire la grănițuire și arată că în speță nu este vorba de o situație de excepție, deoarece terenul în litigiu nu este teren înfundat și sunt două proprietăți distincte, respectiv proprietatea reclamanților și proprietatea pârâților.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1433/12.12.2007, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții, și; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul și, în consecință: s-a dispus validarea convenției sub semnătură privată încheiată la data de 14.02.2000 între reclamantul și pârâtul, prin care s-a convenit ca terenul cu nr. top. 1344/2/1, în prezent proprietatea pârâtului, și terenul cu nr. top. 1344/1/1, aflat în prezent în proprietatea tabulară a reclamanților și, să devină drum de acces comun pentru imobilele construcții trasate pe planul de situație din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul; s-a dispus rectificarea înscrierilor din CF 2126, nr. top. 1344/1 și CF 5602, nr. top. 1344/2/1, conform tabelului de mișcare parcelară din documentația tehnică întocmită de expert, ce face parte integrantă din "actul de parcelare teren", autentificat sub nr. 341/2000 de notarul public, în sensul că se va trece în coala A sintagma "drum de acces comun" în loc de "drum de acces în intravilan"; s-a dispus notarea în coala C din CF 2126 și 5602 hotărârii pronunțate; s-a dispus rectificarea suprafeței de teren înscrisă în CF 2126, nr. top. 1344/1/1 de la suprafața de 17 mp la suprafața de 27 mp; s-a dispus grănițuirea imobilului teren cu nr. top. 1344/2/1 înscris în CF 5602, față de imobilul teren cu nr. top. 1344/1/1 din CF 2126 pe aliniamentul A-B din planul de situație anexă nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expertul; s-a respins cererea pârâtului referitoare la îngrădirea terenului pe aliniamentul sus menționat; s-au respins celelalte cereri din cererea principală precizată; au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, prin sentința civilă nr. 900/1993, pronunțată de Judecătoria Năsăud, s-a dispus partajarea terenurilor cu nr. top. 1344, nr. top. 1342 din CF 2126 și nr. top. 1343 din CF 3989, în urma acestui partaj loturile atribuite părților devenind loturi înfundate, iar în vederea asigurării accesului la acestea între și a intervenit o convenție sub semnătură privată prin care s-a convenit ca terenul de 123 mp rezultat din dezmembrarea nr. top. 1344/1 și 1344/2 să devină drum de acces comun pentru imobilele reclamanților și pârâților, în baza acestei convenții întocmindu-se o expertiză tehnică extrajudiciară de către; cu ocazia înscrierii în CF nu s-a respectat întru totul convenția și în consecință, la nr. top. nou 1344/1/1 și nr. top. 1344/2/1 s-a menționat sintagma "drum de acces în intravilan" în proprietatea exclusivă a părților.
În cauză s-a efectuat și o expertiză de către expertul, expertiză care a menționat faptul că terenul reclamanților nu este teren înfundat, având acces direct la str. -, aspect constatat și de instanță cu ocazia cercetării la fața locului.
Se impune așadar admiterea cererii principale pentru validarea convenției sub semnătură privată dintre părți, convenție prin care părțile au convenit asupra constituirii unui drum de acces comun, precum și grănițuirea imobilelor învecinate ale părților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, criticând sentința sub aspectul respingerii petitului referitor la obligarea reclamanților să permită pârâților îngrădirea proprietăților grănițuite, respectiv, sub aspectul soluției dată cererii principale.
Tribunalul Bistrița -N, prin decizia civilă nr. 43/A/30.05.2008 pronunțată în dosar nr-, a admis apelul pârâților, a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul respingerii cererii principale precizate, ca neîntemeiată; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței; reclamanții intimați au fost obligați la 3.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea apelanților.
La pronunțarea acestei soluții tribunalul a avut în vedere faptul că validarea convenției sub semnătură privată, încheiată între părți la data de 14.02.2000, nu poate fi validată întrucât ulterior încheierii acesteia, la data de 23.02.2000, părțile au încheiat un act de parcelare teren și donație, autentificat sub nr. 341/23.02.2000, prin care au convenit asupra modalității de partajare a terenului ce făcuse obiectul convenției sub semnătură privată.
Câtă vreme actul autentic nu a fost anulat, nu este posibilă rectificarea înscrierilor operate în cartea funciară în baza acestuia.
În ceea ce privește cererea reconvențională, chiar dacă aceasta este parțial întemeiată sub aspectul petitului referitor la grănițuire, prin prisma art. 584. civ. totuși, nu este admisibil petitul referitor la îngrădirea proprietăților grănițuite, pentru că suprafața de 113 mp are natura de drum de acces în intravilan.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pe de o parte pârâții, și, iar pe de altă parte, reclamanții, și.
Prin propriul recurs, pârâții au solicitat ca în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. raportat la art. 312 alin. 2 și 3.pr.civ. să se admită recursul, să se modifice decizia recurată, în sensul admiterii apelului pârâților și a schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii și a petitului din cererea reconvențională referitor la obligarea reclamanților să le permită pârâților îngrădirea terenului proprietatea pârâților, pe aliniamentul A-B care reprezintă linia despărțitoare dintre cele două proprietăți; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia este nelegală întrucât, în conformitate cu prevederile art. 584 și art. 585. civ. orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii urmând să fie suportate pe J, după cum, tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, în afară de excepția ce se face la art. 616. civ. excepție care nu este prezentă în speță, aspect confirmat de extrasele de carte funciară care confirmă că cele două imobile grănițuite au proprietari diferiți. Întrucât fiecare dintre imobile are proprietari exclusivi, fără existența vreunei sarcini, este admisibilă solicitarea recurenților de îngrădirea proprietății lor.
Prin propriul recurs reclamanții au solicitat, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ. admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, cu consecința respingerii apelului pârâților și a menținerii hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că hotărârea recurată este profund netemeinică și dată cu încălcarea esențială a legii, cuprinzând statuări contradictorii, în sensul că, după ce statuează să soluția primei instanțe este nelegală pe motiv că în mod nejustificat a modificat natura terenului din litigiu, dispunând a se trece în coala Aac ărții funciare sintagma "drum de acces în comun" ulterior, când analizează soluția instanței de fond de respingere a acțiunii reconvenționale, statuează în sensul că suprafața de 113 mp are natura de drum de acces în intravilan și în situația în care s-ar dispune grănițuirea acesteia nu ar mai putea fi folosită conform destinației sale.
Este greșită susținerea instanței de apel în sensul că imobilele din litigiu s-ar fi întabulat în baza unei hotărâri judecătorești, câtă vreme această întabulare s-ar fi făcut în baza unui act autentic notarial, și sub acest aspect instanța de apel reținând statuări contradictorii.
Contrar celor statuate de instanța fondului, terenul recurenților reclamanți este înfundat, și chiar dacă grădina lor se învecinează cu un drum de acces, singura posibilitate a acestora de a ajunge de la calea publică la locuința lor, prin curte, este peste terenul care are natura de drum de acces. În momentul în care s-a construit casa reclamanților întregul teren era proprietatea acestora, aceștia poziționându-și casa în așa fel încât intrarea în curtea locuinței să se facă pe terenul din litigiu în suprafață de 113 mp, și nu din drumul de acces limitrof cu grădina acestora.
Acesta a fost motivul pentru care s-a încheiat convenția sub semnătură privată pentru a cărei materializare reclamanții le-au transmis intimaților, cu titlu de donație, suprafața de 46 mp în compensare pentru suprafața cedată de aceștia pentru cale de acces comună.
S-a mai arătat de către reclamanții recurenți că starea de fapt reținută de instanța de apel este în contradicție cu probele administrate în cauză la instanța de fond, în motivarea recursului fiind reprodusă exhaustiv de către reclamanții recurenți starea de fapt a cauzei, istoricul relațiilor dintre părți, considerentele și concluziile expertizei extrajudiciare întocmite de expert, precum și ale expertizei întocmite de expert.
Validarea convenției sub semnătură privată se referă la destinația viitoare a terenului în suprafață de 113 mp, ca fiind drum de acces comun, nepresupunând implicit anularea actului autentic încheiat de către părți, așa cum nefondat susține instanța de apel, sub aspectul acestei susțineri hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.
Nefondată este și statuarea instanței de apel în sensul că instanța de fond ar fi validat o convenție fără acordul părților, câtă vreme la momentul încheierii convenției părțile și-au dat acordul în legătură cu conținutul ei, iar prin încheierea ulterioară a actului autentic părțile nu au defăimat conținutul convenției anterioare, ci doar au materializat-o printr-un înscris autentic care să poată fi întabulat în CF. Dacă s-ar fi dorit de către părți să se revină asupra convenției sub semnătură privată, s-ar fi făcut mențiunea în acest sens în convenția autentică.
Un alt argument care demonstrează voința părților în sensul ca suprafața de teren să fie drum comun este și acela că după încheierea convenției și până în prezent părțile au folosit terenul ca drum comun.
Hotărârea instanței de apel este nelegală și în privința modului în care a soluționat cererea privind cheltuielile de judecată, cheltuieli care trebuiau acordate doar parțial.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâții, și, au solicitat respingerea recursului reclamanților, parțial ca nefondat și parțial ca inadmisibil, cu motivarea că terenul reclamanților nu este teren înfundat și că, convenția încheiată în 14.02.2000 a fost modificată în totalitate prin încheierea actului autentic din 23.02.2000.
În ceea ce privește recursul reclamanților, Curtea constată că acesta este parțial nefondat și parțial inadmisibil, pentru motivele ce urmează a fi expuse.
Din analizarea memoriului de recurs formulat de reclamanți, rezultă cu evidență faptul că preponderent, recursul acestora vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, respectiv, reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, ale istoricului relațiilor dintre părți, reanalizări ale probelor administrate în cauză, reiterări ale așa-zilelor înțelegeri dintre părți, etc.
Ca urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. prin art. I pct. 1111din nr.OUG 138/2000, introdus ulterior prin art. I pct. 39 din Legea nr. 219/2005, respectiv prin art. I pct. 112 din nr.OUG 138/2000 - texte legale care permiteau invocarea în recurs a unor motive de netemeinicie a hotărârii recurate, axate pe greșita apreciere a probelor administrate în cauză, pe reproduceri ale stării de fapt ori ale istoricului cauzei, respectiv pe omisiunea instanței ce a pronunțat hotărârea recurată de a se pronunța asupra unei probe hotărâtoare în cauză - în recurs nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, care să implice o reanalizare a stării de fapt, o reproducere a considerentelor de fapt ale cauzei, o reapreciere a probațiunii administrate în fața primelor două instanțe, ori o reiterare a probelor deja administrate.
Singurele motive care pot fi invocate în recurs sunt cele de strictă nelegalitate a hotărârii recurate, motivele de recurs trebuind să fi circumscrise pct. 1-9 ale art. 304.pr.civ.
Constatându-se că motivele de recurs invocate de reclamanți vizează preponderent aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, greșita apreciere a probelor de către instanța de apel, ignorarea de către instanța de apel a probațiunii administrate în cauză, etc. intrând deci sub incidența pct. 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. în prezent abrogate, Curtea urmează să constate inadmisibilitatea parțială a acelor motive din recursul reclamanților, care vizează aspecte de netemeinice.
Singurele motive de strictă nelegalitate sunt cele referitoare la pretinsa incidență în cauză a prevederilor art. 304 pct. 7.pr.civ. respectiv dispozițiile contradictorii reținute de instanța de apel în considerentele deciziei recurate, respectiv, referitoare la modul de soluționare a cererii referitoare la cheltuielile de judecată de către instanța de apel.
Nu poate fi primită susținerea reclamanților recurenți în sensul că hotărârea instanței de apel ar intra sub incidența art. 304 pct. 7.pr.civ. respectiv că ar cuprinde motive contradictorii, câtă vreme, în mod clar, printr-o corectă expunere a stării de fapt, instanța de apel a stabilit natura juridică a relațiilor dintre părți, precum și legalitatea pretențiilor acestora.
Din starea de fapt expusă de prima instanță, reiterată parțial și de către instanța de apel - stare de fapt care nu mai poate fi schimbată în instanța de recurs, ca urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304.pr.civ. instanța de recurs fiind obligată să se raporteze la starea de fapt stabilită de primele două instanțe -, rezultă faptul că prin sentința civilă nr. 900/17.04.1993, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. 4091/1992 s-a dispus sistarea stării de indiviziune existentă asupra imobilelor înscrise în CF nr. 2126, nr. top. 1344 și nr. top. 1342, respectiv în CF 3989, nr. top. 1343, conform expertizei întocmite de, în urma partajului pârâților din prezenta cauză, și, revenindu-le nr. top. 1342/2, 1344/2, în suprafață de 918 mp și 1693 mp, precum și nr. top. 1342, în timp ce lui și le-a revenit nr. top. 1343/1, în suprafață de 345 mp, lui i-a revenit nr. top. 1344/1, în suprafață de 369 mp, nr. top. 1342/1, în suprafață de 1424 mp, fiind atribuit moștenitorilor defunctei.
Printr-o convenție sub semnătură privată datată 14.02.2000, și au convenit ca o suprafață de 113 mp să devină drum de acces comun, suprafață care reprezenta o porțiune de teren dintre str. -, cu front de 7,30 și o distanță de 11,75, pe aliniamentul A-B-C din schița întocmită de ing., urmând ca pe aliniamentul B-C, în lățime de 6, să se monteze poarta de acces pe lotul lui ( 9 dosar fond).
Ulterior, la data de 23.02.2000, printr-un înscris autentificat sub nr. 341/23.02.2000, intitulat "act de parcelare de teren și contract de donație", și, în baza documentației tehnice extrajudiciar întocmite de ing., au convenit să procedeze la partajarea imobilelor înscrise în CF 2126, nr. top. 1344/1 și CF 5202 nr. top. 1344/2, prin formarea unor parcele cu nr. top. noi, astfel: 1344/1/1, drum de acces în intravilan, în suprafață de 17 mp, 1344/1/2, în suprafață de 310 mp, 1344/1/3, în suprafață de 42 mp, această parcelă fiind donată apoi de lui și, 1344/2/1, drum de acces în intravilan în suprafață de 96 mp și 1344/2/2, în suprafață de 1597 mp, în speță interesând însă cele două nr. top. cu destinația de drum de acces în intravilan, respectiv 1344/1/1 și 1344/2/1 ( 8 dosar fond).
Asupra imobilului cu nr. top. 1344/2/1 în suprafață de 96 mp s-a întabulat în CF 5602 pârâtul, în întregime, ca bun propriu ( 7) în timp ce asupra imobilului cu nr. top. 1344/1, în suprafață de 17 mp, s-au întabulat în CF 2126, reclamanții și, iar mai apoi, cu titlu de întreținere, reclamanții și, născută ( 6 dosar fond).
Prin urmare, cele două parcele de teren, fiecare din ele având destinația de drum de acces în intravilan, în pofida acestei destinații identice, de drum de acces, constituie imobile distincte, cu nr. top. distincte și diferite, proprietatea tabulară exclusivă a lui, respectiv, a lui și, având un dreptul de proprietate exclusiv asupra nr. top. 1344/2/1, în timp ce și au un drept de proprietate exclusiv, chiar dacă bunul este bun comun al acestor soți, asupra nr. top. 1344/1/1.
Câtă vreme cele două nr. top. chiar dacă ambele au destinația de drum de acces în intravilan, au fost întabulate distinct în două cărți funciare distincte, în favoarea a doi proprietari diferiți, este evident că nu poate fi primită susținerea reclamanților recurenți în sensul că aceste două imobile reprezintă în realitate un drum de acces comun ce ar urma să fie folosit în coproprietate de către părți.
Pe de altă parte, atâta timp cât actul în baza căruia s-a operat această întabulare în CF 2126, respectiv CF 5602, este în ființă, nefiind anulat în vreun fel, este evident că nu este admisibilă rectificarea celor două cărți funciare în sensul pretins de reclamanții recurenți, respectiv, de a se menționa că atât nr. top. 1344/1/1 cât și nr. top. 1344/2/1 ar reprezenta bunul comun al reclamanților și pârâtului, în coproprietate în cotă de 17/113, respectiv 96/113.
Pentru a se obține rectificarea cărții funciare în sensul pretins de reclamanți ar fi fost necesar să se anuleze în prealabil titlul în baza căruia s-a făcut întabularea a cărei rectificare se pretinde, respectiv, să se fi anulat actul autentic de parcelare de teren și contract de donație autentificat sub nr. 341/23.02.2000, dat fiind că prin acest înscris autentic s-a dispus dezmembrarea nr. top. de maniera în care s-a și operat întabularea în cele două cărți funciare, respectiv nr. top. nou 1344/1/1, în suprafață de 17 mp, a revenit în proprietatea exclusivă a reclamanților, iar nr. top. nou 1344/2/1, în suprafață de 96 mp, a revenit în proprietatea exclusivă a pârâtului.
Nicăieri în cuprinsul acestui act autentic nu s-a făcut mențiunea în sensul că cele două nr. top. nou formate, având destinația de drum de acces în intravilan, ar urma să rămână în indiviziune între reclamanți și pârâți, mai precis între părțile semnatare ale actului autentic, astfel încât, rectificarea cărții funciare, în sensul de a se menționa dreptul de coproprietate în cote de 17/113, respectiv 96/113 în favoarea reclamanților și a pârâților, în contradictoriu cu modalitatea de parcelare stabilită prin actul autentic, nu este admisibilă.
Pentru atare finalitate ar fi fost necesară în prealabil rectificarea modalității de partaj prin anularea actului de parcelare de teren și de donație autentificat sub nr. 341/23.02.2000.
Or, o atare solicitare nu a fost formulată de reclamanți în condiții procedurale, în fața primei instanțe, deși, prima instanță, în temeiul rolului activ conferit de art. 129.pr.civ. a pus în discuția reclamanților, la termenul de judecată din 6 iunie 2007 ( 40 dosar fond), dacă nu înțeleg să-și precizeze acțiunea în sensul de a solicita anularea titlului în baza căruia s-a făcut în cartea funciară înscrierea a cărei rectificare o solicită reclamanții, mai precis, dacă nu înțeleg să invoce nulitatea convenției autentificate sub nr. 341/23.02.2000.
Deși s-a acordat reclamanților un termen în acest sens, și deși li s-a arătat explicit de către instanța de fond de ce manieră se impune precizarea cererii principale pentru a se conferi admisibilitate rectificării de carte funciară în sensul pretins de reclamanți, totuși, aceștia nu au înțeles să-și precizeze acțiunea de asemenea manieră încât acțiunea în rectificare de carte funciară să fie admisibilă, în schimb, au depus la dosarul cauzei o precizare de acțiune ( 55 dosar fond), pentru validarea convenției sub semnătură privată încheiată între părți la 14.02.2000, precizare de acțiune a cărei admisibilitate era din discutabilă, câtă vreme convenția sub semnătură privată fusese implicit modificată prin încheierea de către aceleași părți a unui act autentic ulterior, respectiv a actului autentificat sub nr. 341/23.02.2000.
Este știut faptul că acțiunea în rectificare de carte funciară este o acțiune subsidiară, care se grefează pe o acțiune principală, în speță, pe o acțiune în anularea titlului în baza căruia s-a operat în cartea funciară întabularea a cărei rectificare o solicită reclamanții.
Câtă vreme instanța nu a fost investită cu acțiunea principală în anularea titlului în baza căruia s-a operat în cartea funciară întabularea a cărei rectificare o solicită reclamanții, admisibilitatea solicitării directe de rectificare a cărții funciare este discutabilă, în acest sens dispunând și prevederile art. 34 din Decretul-Lege nr. 115/1938 și ale art. 34 din Legea nr. 7/1996, republicată.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod legal, printr-o apreciere corectă a stării de fapt și a raporturilor juridice dintre părți, instanța de apel a pronunțat soluția de respingere a cererii principale precizate, neputându-se reține susținerea reclamanților recurenți în sensul că hotărârea recurată ar cuprinde motive contradictorii, considerentele deciziei instanței de apel fiind clare, exhaustive, conținând o expunere detailată a stării de fapt și a argumentelor care au stat la baza pronunțării soluției din apel.
Așa fiind, în temeiul argumentelor mai sus expuse, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul reclamanților.
Ca urmare a soluției de respingere a recursului reclamanților, se va respinge și solicitare acestora de acordare a cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește recursul pârâților, Curtea constată că acesta este fondat, motivat pe următoarele:
Potrivit art. 584. civ. orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, urmând ca toate cheltuielile ocazionate de grănițuire să fie suportate pe
Având în vedere că cele două imobile cu privire la care pârâții au solicitat să se dispună stabilirea liniei de hotar, respectiv grănițuirea celor două imobile, au proprietari diferiți, respectiv nr. top 1344/1/1 este înscris în CF 2126 în favoarea lui și ( 6 dosar fond), iar nr. top. 1344/2/1 este înscris în CF 5602 în favoarea lui ( 7 dosar fond), prin prisma art. 584. civ. fiind vorba despre două imobile aflate în proprietatea a doi proprietari diferiți, era pe deplin admisibil petitul în grănițuire, în mod legal prima instanță admițând acest petit din cererea reconvențională, soluție legal menținută de către instanța de apel.
Este de prezumat că finalitate oricărei grănițuiri este aceea de a permite proprietarilor să-și îngrădească propriile imobile, situație în care apare nefirească soluția de respingere a petitului din cererea reconvențională, referitoare la îngrădirea terenului pârâtului.
Art. 585. civ. prevede că tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, afară de excepția ce se face la art. 616. civ. respectiv atunci când ar fi vorba despre un loc înfundat, situație car nu este prezentă în speță, întrucât, din starea de fapt reținută de prima instanță, bazată pe concluziile expertului, rezultă faptul că terenul reclamanților nu este teren înfundat, acesta putând avea acces la calea publică și direct spre str. -, chiar dacă acest acces este dificil ( 105 dosar fond).
În aplicarea art. 616. civ. jurisprudența a fost constantă în a statua în sensul că art. 616. civ. nu aplică atunci când există o ieșire la calea publică pe un drum care, chiar dacă pare impracticabil, poate deveni practicabil cu anumite cheltuieli.
-și aplicare în speță dispozițiile art. 616. civ. nu este incidentă nici teza a II-a a art. 585. civ. astfel încât în temeiul art. 585 teza I civ. este admisibil petitul din cererea reconvențională referitor la obligarea reclamanților să permită pârâtului îngrădirea proprietății sale.
Așa fiind, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. se va admite recursul pârâților, conform dispozitivului prezentei decizii, în sensul admiterii apelului lor și a admiterii în întregime a cererii reconvenționale.
Ca urmare a acestei soluții, motivul de recurs din recursul reclamanților, privitor la greșita acordare a cheltuielilor de judecată de către instanța de apel, apare ca nefondat, întrucât, față de căderea lor în pretenții în fața instanței de apel, respectiv față de soluția de admitere în întregime a cererii reconvenționale, aceștia datorau cheltuieli de judecată pârâților, atât în fond, cât și în apel.
În temeiul art. 274.pr.civ. raportat la art. 1169. civ. reclamanții vor fi obligați să le plătească pârâților recurenți, suma de 4.184,6 lei cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expertiză și onorariu avocațial ( 76,. 77,. 79 verso, 80 verso, 98,. 128 dosar fond, 2 verso, 4,. 13,. 20 dosar apel, 4,. 5,. 7 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 43/A din 30 mai 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că admite apelul declarat de pârâții, și în contra sentinței civile nr. 1433/12.12.2007 a Judecătoriei Năsăud, dosar nr-, pe care o schimbă în sensul că respinge cererea principală precizată formulată de reclamanții, și.
Admite și petitul din cererea reconvențională referitor la obligarea reclamanților să îi permită pârâtului, îngrădirea terenului proprietatea sa, cu nr. top. 1344/2/1 din nr. 5602, pe aliniamentul A-B din planul de situație anexă nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expertul.
Înlătură dispoziția din sentință referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată ale părților.
Menține dispozițiile din sentință privitoare la grănițuire și la rectificarea nr.top. 1344/1/1 din CF 2126.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și în contra aceleiași decizii.
Obligă pe intimații reclamanți în solidar, să le plătească recurenților suma de 4.184,6 lei, cheltuieli de judecată în recurs, apel și fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./dact.
3 ex./21.10.2008
jud.apel: /
jud.primă instanță:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici Traian
