Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 2268/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2268/R/2009 | |
Ședința publică din 29 octombrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Eugenia Pușașiu | - - |
JUDECĂTORI: Eugenia Pușașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu | - - - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta COMUNA prin PRIMAR, împotriva deciziei civile nr. 67/A din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe pârâtul STATUL ROMN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect rectificare carte funciară.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de15 octombrie 2009, a cărei încheiere de ședință face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 636 din 11.02.2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr- s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Comuna, prin primar, împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și în consecință:
1. s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului pădure în suprafață de 762.000 mp. din UA 12, parcelele A, B, C, D, 13, 14, parcelele A-G, 15, parcelele A, B, având nr. top. 520, 521, 524, 526, asupra terenului pădure în suprafață de 163.212 mp. din UA 11, parcelele A/1, B, C, E, F, nr. top. 581/1/1, cu titlu de împroprietărire, în baza deciziei nr-;
2. s-a dispus dezmembrarea parcelelor înscrise în CF 1502, nr. top. 521, 522, 523, 524, 526; 581/1 și întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra imobilelor descrise la punctul 1, conform tabelului de mișcare parcelară anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul, înregistrat la OCPI B-N sub nr. 4527/2008, raport care face parte integrantă din prezenta sentință.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut că potrivit nventarului din data de 28.01.1949, fosta comună (în prezent localitate care se află în componența comunei ) a fost împroprietărită în baza Deciziei nr- cu pădure în suprafață de 92 ha. 5.212 mp. în foaia de inventar menționându-se că imobilele sunt înscrise în CF 571, nr. top 520, 521, 524/1, 526/1, 581, 583.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, reiese că suprafața de pădure cu care a fost împroprietărită reclamanta se identifică parțial în CF nr. 1502, nr. top 520, 521, 522, 523, 524, 526, 581/1, proprietatea tabulară a Statului Român (conform încheierii nr. 651/1932).
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 111 proc.civ. art. 44-46 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N, iar prin decizia civilă 67 din 24.06.2009 a Tribunalului Bistrița -N, s-a admis apelul și s-a schimbat în tot hotărârea instanței de fond în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii înaintate de reclamanta Comuna prin primar, reținându-se următoarele considerente:
Așa cum rezultă din întâmpinarea depusă în apel, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe împroprietărirea comunei în anul 1922, conform deciziei nr-, pe mențiunile cuprinse în registrul de inventar și pe împrejurarea că înscrierea dreptului de proprietate a statului s-a făcut în baza unei adrese a comisiei de ocol pentru expropriere și împroprietărire.
Într-adevăr, așa cum rezultă din registrul de inventar ( 9 verso dosar fond), comuna a fost împroprietărită în anul 1922 cu suprafața totală de 92 ha 5212 mp pădure, emițându-se decizia de împroprietărire nr-.
Ulterior însă, în anul 1932, imobilul proprietate a comunei este expropriat și trecut în proprietatea statului, dreptul acestuia fiind înscris în evidențele de carte funciară la data de 31 martie 1932.
La baza dobândirii dreptului de proprietate a stat adresa comisiei de ocol pentru expropriere și împroprietărire, conform mențiunilor din cartea funciară nr. 1502 ( 6 dosar fond).
Legea pentru reforma agrară din Transilvania, și M, din 30 iulie 1921, în vigoare la data împroprietăririi comunei și la data exproprierii din anul 1932, reglementa exproprierea în art. 2 statuând că măsura "atinge proprietatea fără privire la calitatea proprietarului, capacitatea lui juridică sau caracterul imobilului expropriat".
Potrivit art. 6 lit. a din legea reformei agrare, se expropriazăîn întregime toate proprietățile rurale și extravilanele urbane aparținând tuturor persoanelor juridice, care urmăresc satisfacerea unui interes public ca: corporațiuni, fundațiuni, instituțiuni, biserici, mănăstiri, capitaluri, universități, școli, spitale, județe,comune, exceptându-se în ceea ce privește pădurea numai pădurile comunale urbariale (art. 6 pct. 2).
Comisiunea de ocol pentru expropriere făcea parte din organele de aplicare a procedurii de expropriere, așa cum rezultă din dispozițiile art. 55 din Legea reformei agrare, fiind o veritabilă instanță de judecată.
Astfel, potrivit art. 61, exista o comisie de expropriere pentru fiecare circumscripție de judecătorie de ocol, compusă din 4 membri: judecătorul de ocol ca președinte, un delegat al Casei centrale a împroprietăririi, agronomul regional și un inginer geometru.
Hotărârile comisiunii se luau cu majoritate de voturi; în caz de paritate fiind decisiv votul președintelui. Hotărârile se pronunțau de îndată ce lucrarea a fost terminată și se constatau prin procese-verbale, care cuprindeau susținerile părților, motivele hotărârii și semnăturile membrilor comisiunilor și a secretarului ei, care era de preferință conducătorul Cărții funduare. Procesele-verbale cuprindeau și părerile rămase în minoritate.
Comisiunea de ocol avea ca atribuții:
1. Pronunțarea în primă instanță asupra situației juridice a proprietății din punctul de vedere al exproprierii, asupra întinderii, situației, alegerii și stabilirii terenului expropriabil; asupra cuantumului acestuia și celui ce rămâne neexpropriat.
În acest scop, comisiunea asculta concluziile părților și făcea toate investigațiile pentru dobândirea datelor necesare pentru darea hotărârii, putând însărcina experți pentru aceste lămuriri (art. 62 alin. 1).
Ca atare, exproprierea realizată de comisia de ocol pentru expropriere a avut la bază o hotărâre adoptată în cadrul unei proceduri jurisdicționale.
Dreptul de proprietate al comunei dobândit în anul 1922 a încetat să mai existe odată cu trecerea bunului în proprietatea statului, în primăvara anului 1932.
Chiar dacă din extrasul nr. 757 din 13 iulie 2006 ar rezulta că în anii 1945-1946 comuna figura ca proprietar al pădurii în litigiu, o asemenea mențiune cuprinsă în actul intitulat "recapitulația privind bunurile imobile proprietate a comunei pe exercițiul 1945/1946" este contrazisă de evidențele de carte funciară.
Raportat la cuprinsul cărții funciare care relevă calitatea de proprietar al statului, urmare a exproprierii, se poate concluziona doar că din momentul exproprierii comuna a devenit posesorul bunului, fiind astfel doar titularul unui drept de folosință și nu a unui veritabil drept de proprietate.
Așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii introductive, în limitele căreia trebuie pronunțată hotărârea, reclamanta a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate al comunei asupra imobilului în litigiu cu consecința înscrierii dreptului în evidențele de carte funciară.
Deși este intitulată acțiune în rectificare de carte funciară, prin modul de formulare ea apare ca o reală acțiune în revendicarea imobilului, acțiune care presupune dovada dreptului de proprietate al reclamantului (neposesor) și a simplului drept de folosință al pârâtului posesor (neproprietar).
În cauză, conform cărții funciare, ce face dovada proprietății în favoarea celui menționat ca titular al dreptului, până la radierea înscrierii, dreptul de proprietate aparține statului și nu reclamantei.
Pe de altă parte, în ipoteza în care se aprecia că actul ce a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al statului nu este valabil, instanța de judecată trebuia investită cu o cerere de radiere a înscrierii dreptului de proprietate al statului. Atâta timp cât înscrierea operată în cartea funciară nr. 1502 la data de 31 martie 1932 în temeiul încheierii nr. 651/1932 nu a fost anulată, ceea ce înseamnă că dreptul statului nu a fost desființat, instanța de fond nu putea dispune înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
În baza acestor considerente, făcând aplicarea dispozițiilor art. 296 proc.civ. tribunalul a admis apelul declarat, a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Comuna prin Primar solicitând casarea hotărârii în temeiul art.304 pct.5 pr.civ. și în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Recurenta susține că instanța a făcut o greșită întâmpinare și aplicare a legii, iar situația reținută cu privire la succesiunea legilor în timp este eronată.
Astfel, se susține că instanța în mod greșit a apreciat că de fapt în 1932 s-a făcut exproprierea și că dovada proprietății din anii 1945-1946 este irelevantă, și că instanța trebuia să explice succesiunea actelor normative în timp și incidența lor în materia proprietății cu raportare la actele care dovedesc dreptul de proprietate, care dintre ele produce efecte juridice și care nu produc asemenea efecte.
Recurenta susține că instanța de apel se rezumă la o critică sistematică a întâmpinării depuse, situație ce a determinat privarea ei de posibilitatea de a formula apărări cu privire la motivele de ordine publică pe care le-a invocat.
Prin întâmpinarea depusă la filele 8-10 intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice jud.B-N s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pct.5 și 9 pr.civ. Curtea de Apel reține următoarele:
Acțiunea reclamantei vizează constatarea dreptului de proprietate a comunei (care actualmente este sat component al comunei, asupra imobilelor teren grădină în suprafață de 92 ha și 5212 mp din ridurile După Vie și și a se dispune înscrierea dreptului de proprietate asupra acestor imobile pe localitatea comuna.
În susținerea acțiunii, reclamanta a invederat decizia nr- de împroprietărire a comunei și mențiunile din registrul de inventar.
Instanța de apel a făcut o examinare înscrierilor din Cartea funciară nr.1502 (6 dos.instanței de fond) din care rezultă că în 1932 imobilul din litigiu a fost expropriat și trecut în proprietatea Statului Român.
Astfel, raportat la cuprinsul cărții funciare și la efectele exproprierii dispusă prin Legea din 30.07.1921 pentru reforma agrară din Transilvania, și M care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului din litigiu, instanța de apel a făcut o legală și corectă apreciere a stării de fapt și de drept, și a raporturilor juridice dintre părți în condițiile în care conform cărții funciare titlul de proprietate aparține Statului Român, făcând dovada proprietății până la radierea acestei înscrieri.
Cum, încheierea nr.651/1932 prin care s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al Statului nu a fost nici atacată și nici anulată, și cum dreptul de proprietate asupra imobilului este înscris în favoarea Statului Român, instanța de apel, față de obiectul dedus judecății a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Cum în cauză nu sunt întrunite nici unul din motivele de recurs invocate și nici dispozițiile art.304 pct.5 și 9 pr.civ. instanța urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta COMUNA prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr.67 din 24 iunie 2009 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.PE/CA
17.11.2009 - 4 ex.
Jud.fond.B
Jud.apel:;
Președinte:Eugenia PușașiuJudecători:Eugenia Pușașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu
