Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--10.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.24/
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 168/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați STATUL ROMÂN reprezentat de MUNICIPIUL REȘIȚA prin PRIMAR, SC SRL și SC SRL, pentru rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul intimat Municipiul Reșița, prin Primar, domnul consilier juridic Pentru iar, în reprezentarea pârâtei intimate SC SRL, domnul avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen legal și este timbrat cu 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamanții recurenți au depus la dosar concluzii scrise, prin registratura instanței.
Reprezentanții părților prezente depun la dosar delegațiile și întâmpinări, înscrisuri cărora instanța le conferă caracterul unor concluzii scrise, întrucât au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut de art.308 al.2 Cod procedură civilă.
Atât reprezentantul pârâtului intimat Municipiul Reșița, prin Primar, cât și reprezentantul pârâtei intimate SC SRL, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul pârâtului intimat Municipiul Reșița, prin Primar, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate SC SRL solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2071/2001 la Judecătoria Reșița, reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat de Municipiul Reșița prin Primar, SC SRL și SC SRL rectificarea CF 12224 Reșița Română, nr.top /1/1b/1/57 nr. cad. 1252, teren de 363 mp în sensul înscrierii suprafeței reale de 432 mp; stabilirea liniei de hotar dintre acest imobil și imobilul vecin înscris în CF 311 (nr. 3340) nr. top /1/1/b/1/58 (sau 168/1) de 522 mp proprietatea Statului Român prin Municipiul Reșița și aflat în posesia celorlalte două pârâte, teren pe care acestea construiesc un hotel; obligarea pârâților la predarea în deplină proprietate, posesie și folosință suprafața de 69 mp ocupată din proprietatea reclamanților; obligarea pârâtelor societăți comerciale la ridicarea gardului cu care au împrejmuit, fără drept și fără consimțământul reclamanților, proprietatea acestora; obligarea pârâtelor societăți comerciale la desființarea de control și a conductei de scurgere a apelor reziduale, acestea fiind construite fără drept și fără consimțământul reclamanților proprietari; obligarea pârâților la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului și degradarea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au invocat că imobilul în litigiu- proprietatea lor- a fost proprietatea tabulară a soților și; având suprafața de 432 mp, terenul a fost vândut în 1942 către și (părinții reclamantei ) și a fost înscris în CF 1287 nr. top 168/b/1/a, casa cu nr. 540 și intravilan de 432 mp.
În 1974 imobilul casă a fost apartamentat;. nr. I cu nr. top 168/b/1/a/I a fost vândut cumpărătorilor și, iar. nr. II, cu nr.top 168/b/1/a/II- cumpărătorilor și.
Prin decretul de expropriere nr. 239/1988, imobilul de 432 mp a trecut în proprietatea Statului Român pentru construirea unui bloc, construcție ce nu a mai fost realizată.
În baza Legii nr. 10/2001, imobilul teren a fost restituit foștilor proprietari și a fost reînscris în CF 12224 Reșița Română, nr. top12212/1/1/b/1/57 nr. cad. 1252, dar cu suprafața de 363 mp, mai mică decât cea inițială cu 69 mp.
Imobilul vecin, înscris în CF 311 Reșița Română a fost și el expropriat dar a rămas în proprietatea Statului Român, la acest imobil regăsindu-se diferența de 69 mp. Acest teren, aflat în posesia pârâtelor, a fost împrejmuit cu un gard și pe el s-a început construirea unui hotel fiind, totodată, construite un cămin de control și o conductă de scurgere a apelor uzate.
În drept, au invocat dispozițiile art. 33-37 din Legea nr. 7/1996, art. 584-585, 494, 998-999 Cod civil.
Pe cale de întâmpinare, pârâta SC SRL Reșița s-a arătat de acord, în principiu, cu grănițuirea și a solicitat respingerea în rest a cererii.
Pe aceeași cale, pârâtul Municipiul Reșița prin Primar a solicitat respingerea acțiunii. Aceeași solicitare a formulat-o și pârâta SC SRL.
La termenul din 14.09.2006 reclamanții și-au completat acțiunea solicitând ca instanța să dispună suspendarea lucrărilor ce se execută pe terenul afirmativ proprietatea lor.
La termenul din 26.10.2006, reclamanții au solicitat suspendarea autorizației de construcție în baza căreia se execută lucrările pe teren. Au mai solicitat anularea hotărârii comisiei Consiliului Local al Municipiului Reșița și a Consiliului Județean C- S de a declara ca obiectiv de utilitate publică terenul aflat în proprietatea lor.
La termenul din 2.11.2006, instanța a disjuns cererea de suspendare a lucrărilor și a autorizației de construcție precum și a cererii de anulare a hotărârii autorității administrative.
Prin sentința civilă nr. 3180/13.12.2007, cererea de judecată a fost admisă în parte.
În consecință, instanța a stabilit linia de hotar dintre imobilele în litigiu ca fiind linia reprezentată de punctele 6-7 conform planului cadastral al raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză de expert - raport ce face parte integrantă din hotărâre; a fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța avut în vedere, față de probele administrate că, urmare a cererilor formulate în baza Legii nr. 10/2001, reclamanților și li s-a restituit suprafața de 146,69 mp teren înscris în CF 3340 Reșița Română, iar reclamanților și - suprafața de 216,31 mp teren înscris în aceeași carte funciară; după efectuarea operațiunilor de carte funciară, terenul restituit a fost înscris în CF 11224 Reșița Română.
Cererea de rectificare a suprafeței de carte funciară în sensul înscrierii suprafeței de 432 mp teren în loc de 363 mp a fost respinsă cu motivarea că prin decretul de expropriere au fost preluați 363 mp teren, consecință a rectificării în acest sens a cărții funciare (respectiv modificarea suprafeței terenului preluat de la 432 mp la 363 mp) încă din anul1974, deci anterior emiterii sus-menționatului decret și anterior apartamentării și vânzării apartamentelor către reclamanți.
Aceeași suprafață (363 mp) a și fost restituită reclamanților în baza Legii nr.10/2001.
Cererea de obligare a pârâților la restituirea suprafeței de 69 mp a fost respinsă câtă vreme reclamanții nu au făcut dovada ocupării de către pârâți a acestei suprafețe de teren și nici a dreptului lor de proprietate asupra terenului astfel revendicat.
A fost apreciată ca întemeiată cererea de stabilire a liniei de hotar între cele două proprietăți astfel că, în baza art. 584 Cod civil, instanța a stabilit-o conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Cererea de desființare a lucrărilor (cămin și comandă) a fost respinsă cu motivarea că acestea au fost efectuate cu respectarea unui plan urbanistic de detaliu aprobat prin HCL nr. 27/2005 ce nu a fost contestată.
De asemenea, a fost respinsă cererea de desființare a gardului împrejmuitor întrucât acesta a fost ridicat după efectuarea lucrărilor de construcție.
În fine, cum reclamanții nu au făcut dovada întinderii suprafeței de teren împrejmuită și nici a prejudiciului afirmativ suferit ca urmare a lipsei de folosință a terenului, cererea lor în despăgubiri a fost și ea respinsă.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții.
Ca urmare a decesului reclamantului, în cauză a fost introdus în calitate de moștenitor.
Prin decizia civilă nr. 75/A/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul C- S, apelul reclamanților a fost respins ca nefondat.
Recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei a fost admis prin decizia civilă nr. 866/R/6.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
În consecință, decizia a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecarea apelului la Tribunalul C- S, instanța reținând că litigiul a fost tranșat în baza unei expertize căreia i-au fost aduse obiecțiuni respinse nemotivat de instanțe și fără efectuarea unei expertize contrarii.
În rejudecare, a fost efectuată o nouă expertiză de trei ingineri- experți.
Prin decizia civilă nr. 168/14.10.2009 apelul declarat de reclamanți a fost respins ca nefondat.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că suprafața de teren dobândită de reclamanți cu titlu de vânzare-cumpărare a fost în întindere de 363 mp și nu 432 mp, întindere stabilită ca urmare a planului de situație efectuat anterior încheierii contractelor de vânzare- cumpărare și evidențiată ca atare în cartea funciară.
Aceeași suprafață a fost expropriată și, ulterior, restituită în baza Legii nr. 10/2001.
Tot din măsurătorile efectuate a rezultat că pârâta SC SRL Reșița nu ocupă cei 96 mp revendicați ci suprafața evidențiată ca atare în cărțile funciare.
Modalitatea de stabilire a liniei de hotar avută în vedere de prima instanță a fost menținută, concluziile celor trei experți ce au efectuat expertiza tehnică în apel confirmând concluziile expertizei efectuate în primă instanță.
A mai reținut instanța că atât căminul de control cât și conducta de scurgere a apelor reziduale au fost realizate cu respectarea planului urbanistic aprobat prin HCL nr. 27/22.02.2005, act necontestat.
Gardul în litigiu a fost desființat după terminarea lucrărilor, experții nu au constatat degradări ale terenului reclamanților, iar reclamanții nu au făcut dovada prejudiciului suferit pentru ca dispozițiile art. 998-999 cod civil să fie incidente în cauză.
Pentru aceste considerente, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare.
În motivare au invocat greșita apreciere a probelor administrate și lipsa răspunsului la obiecțiunile formulate.
Au invocat greșita respingere a cererii de desemnare a expertului ca participant la expertiză.
Au criticat concluziile experților și au învederat că rectificarea suprafeței în anul 1974 în sensul diminuării ei s-a efectuat fără cunoștința proprietarilor, diminuarea producându-se și ca efect al unificării parcelei expropriate cu alte parcele.
În fine, au invocat că prin greșita aplicare a dispozițiilor legale referitoare la administrarea probelor le-a fost încălcat dreptul la apărare.
În drept au invocat dispozițiile art. 304 pct.5,9 Cod procedură civilă.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în condițiile prevăzute de art. 308 al. 2 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al. 2 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art.299 și urm. Cod procedură civilă, văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește susținerile recurenților potrivit cu care tribunalul nu a dispus ca experții să răspundă la obiecțiunile formulate, instanța le apreciază ca nefiind întemeiate ca motive de recurs și le va respinge ca atare.
Astfel, în baza art. 129 Cod procedură civilă, instanța este ținută să cenzureze susținerile părților, inclusiv în materia administrării probelor.
În baza art. 212 al. 1 Cod procedură civilă, solicitări suplimentare pot fi cerute experților- inclusiv prin comunicarea de către aceștia a eventualelor obiecțiuni formulate în cauză- doar dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută.
a contrario, dacă nu există nelămuriri, instanța soluționează pricina în baza probelor deja administrate.
În ceea ce privește respingerea cererii de încuviințare a cererii de participare la efectuarea expertizei a expertului desemnat de reclamanți, criticile vizând acest aspect vor fi, de asemenea, respinse.
Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 167 al. 1 Cod procedură civilă cu cele ale art. 201 al. 5 Cod procedură civilă cu raportare la art.129 Cod procedură civilă, rezultă că instanța are aptitudinea de a cenzura opțiunea părții în alegerea expertului desemnat. Or, în cauză, tribunalul a apreciat că expertul a efectuat lucrări cu privire la imobilul în litigiu și îndrumat reclamanții să desemneze un alt expert, soluția dată fiind conformă cu dispozițiile legale sus-menționate, dreptul reclamanților nefiind încălcat.
În ceea ce privește afirmația potrivit cu care rectificarea din anul 1974 suprafeței înscrise în cartea funciară ar fi fost efectuată fără cunoștința vânzătorilor și, respectiv, a reclamanților cumpărători, nu poate fi reținută, ea contravenind în mod evident conținutului cărților funciare și caracterului public al acestor evidențe, astfel cum era statuat prin dispozițiile art. 10 din DL 115/1938 în vigoare la data efectuării operațiunilor de carte funciară.
Caracterizarea ca fiind greșite a expertizelor tehnice fără indicarea în mod concret și cu raportarea la norme legale în ce constau greșelile experților nu se constituie în temei de modificare sau casare a deciziei, cu atât mai mult cu cât această susținere la fel ca și cele de vizează administrarea probelor și aprecierea acestor probe (inclusiv declarațiile martorilor) nu se constituie în temeiuri de recurs în sensul art. 304 pct.1-9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, văzând și că dreptul la apărare al reclamanților nu a fost cu nimic încălcat, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304, 306 al. 2 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 168/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Intimata SC SRL Reșița a solicitat obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată fără a depune, însă, vreo dovadă în sensul efectuării acestor cheltuieli.
In consecință, în baza art.1169 Cod civil raportat la art. 274 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nedovedită cererea pârâtei intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 168/14.10.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Respinge ca nedovedită cererea de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimata SC SRL Reșița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 18.01.2010
Tehnored. - 03.02.2010; 10 ex.
Emis 8 com.
Primă instanță: Judecătoria Reșița
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul C-
Judecători:;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
