Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 241/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 241/R/2009
Ședința publică din 09 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTORI: Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
-
GREFIER: -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantele și, împotriva deciziei civile nr. 462/A din 25 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții, )., având ca obiect rectificare carte funciară.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de reprezentanta reclamantelor recurente, de reprezentanta pârâților intimați și și de reprezentantul pârâtului intimat din, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 2 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 8848/12.11.2007, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantele și, împotriva pârâților, căs., și, în consecință, -a dispus rectificarea înscrierilor de sub 1, 2, 3 din CF nr. 9915 C, în sensul radierii înscrierii privind întinderea drepturilor cumpărătorilor de sub 1 și și soția născută de sub 2, 3, precum și înscrierea drepturilor lor în cote nedeterminate. S-a constatat că reclamantele au renunțat la judecarea petitului având ca obiect partaj.
Au fost bligați pârâții și, să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă totală de 537,2 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1905/1929, vânzătorii, și, ultimii doi minori, reprezentați prin mama lor, au vândut porțiunea lor din imobilele din CF nr. 4298 C, nr. top 10606 și 10607, CF nr. 5176 C nr. top 10679 și CF nr. 9915 C nr. top 10621 și 10692, arătând în contract și modalitatea în care cumpărătorii se vor întabula în cartea funciară, respectiv în proporții nedeterminate. În CF nr. 9915 C, asupra imobilului cu nr. top 13004, "arător și fânaț deasupra ", în suprafață de 5 jug. și 1087 stj. în 1938, cu încheierea de CF nr. 3540, s-a întabulat dreptul de proprietate în părți egale în favoarea lui, și soția născută. Văzând clauzele contractului de vânzare-cumpărare, precum și faptul că nu a fost depus la dosar nici un act din care să rezulte că terenul s-ar fi împărțit în J, în temeiul art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, s-a admis acțiunea principală ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pârâții, și, care au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul necercetării adevăratelor raporturi juridice dintre părți și a nestabilirii realei stări de fapt și de drept a imobilelor ce au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 1929.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 462/A/25.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul pârâților, cu consecința schimbării sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii pe fond și a exonerării pârâților de la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 1509 lei, în favoarea apelanților și 9 lei în favoarea apelantului.
Au fost menținute dispozițiile sentinței apelate cu privire la renunțarea la judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut în considerentele deciziei următoarele:
Ceea ce se dorește a se rectifica este CF nr. 9915 C, respectiv înscrierea de sub nr. 3640 /1938, cu privire la nr. topo 13004 "arător și fânaț deasupra ", în suprafață de 5 jug. si 1087 stj.p. În această carte funciară sub 1, 2, 3 apar înscriși cu titluprin comasațieși transformare în părți egale:, și soția.
În apel, tribunalul a solicitat copia CFin extensoa acestei cărți funciare pentru a se observa toate modificările aduse dreptului de proprietate ale antecesorilor reclamantelor - intimate. Această carte funciară a fost depusă, iar la foaia B s-a constatat că aceasta a fost deschisă cu data de 8 martie 1938, cu următoarea mențiune:
- în locul porțiunilor de sub B 39, 41 și 41, B 43, 45 și 46 din Cf 9915 și 4298 înlocuite se înscrie imobilul nou distribuit prin comasație și prevăzut la transformare cu nr. topo de sub nr. serial A + 1 - în părți egale, în favoarea lui - și soția născută.
Reclamanții, în susținerea cererii lor de rectificare cărții funciare, au depus și titlul în baza căruia se susține ca fost făcută această înscriere de carte funciară, respectiv actul notarial încheiat la data de 30 septembrie 1929 în fața notarului.
Analizând cuprinsul acestui act autentic de vânzare-cumpărare se reține faptul că s-a vândut în privința cărții funciare nr. 9915 "imobilul cunumăr topo 10621 și 10692, care imobil, corespunde imobilului cu nr. topo nou de comasație 7522, 7523, 7524 și care imobil este grădină în întindere de 5 jug și 1087 stj."
La pct. 10 din contract este prevăzută clauza în conformitate cu care cumpărătorii au stabilit între ei că din imobilul cumpărat lui și soției îi revine un teritoriu de 2 jug. iar lui și soției un teritoriu de 3 jug. și 1087 stj.
p.Rezultă că nu s-a vândut doar imobilul din CF nr. 9115 C, ci și imobilul din CF nr. 4298 C cu nr. topo 10606 și 10607, imobilul din CF nr. 5176 C, cu nr. topo 10679, iar clauza de la pct. 10 privește toate aceste imobile.
Raportat la starea de fapt expusă mai sus și la descrierea extrasului de carte funciară nr. 9915, doar acesta dorindu-se a fi rectificat, tribunalul a concluzionat că apelul este fondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamantele și,solicitând, în principal, în temeiul art. 304. proc. civ. raportat la art. 312 alin. 3 teza II proc. civ. casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, iar în subsidiar, în temeiul art. 304 raportat la art. 312 alin. 3 teza I proc. civ. modificarea deciziei recurate în totalitate, în sensul respingerii apelului pârâților, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe; s-au solicitat cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 6, 8 și 9. proc. civ. arătându-se că hotărârea recurată intră sub incidența art. 304 pct. 8. proc. civ. întrucât instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1905/30.09.1929, în privința celor statuate în cuprinsul acestui contract cu privire la imobilul din CF nr. 9915 C-N, nr. top inițiale 10621 și 10692, înlocuite prin comasare cu nr. top 7522, 7523 și 7524, în sensul că obiectul partajului cuprins la punctul 10 din acest contract se referea strict la terenul din CF nr. 9915 C, dovada în acest sens constituind mențiunea făcută cu privire la suprafața de 5 jug. și 1087 stj.p., instanța de apel nesocotind practic dispozițiile art. 969 și urm. C civ.
Hotărârea instanței de apel intră și sub incidența art. 304 pct. 6. proc. civ. în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la ceea ce s-a solicitat prin acțiunea introductivă, acordând ceea ce nu s-a cerut, respectiv, a reținut în mod eronat, în contradicție cu realitatea, că reclamantele au solicitat rectificarea actualului nr. top 13004 din CF nr. 9915 C, deși, reclamantele au solicitat rectificarea înscrierilor de sub 1, 2 și 3 din această carte funciară, sub aspectul cotelor de proprietate.
În sfârșit, arată recurentele, hotărârea instanței de apel se circumscrie pct. 9 al art. 304. proc. civ. întrucât aceasta a apreciat greșit că nu s-a probat de către reclamante succesiunea juridică logică și cu forță probantă în ceea ce privește operațiunile efectuate în această carte funciară în perioada cuprinsă între anii 1930-1938, practic instanța de apel solicitându-le reclamantelor să facă dovada unui fapt negativ, respectiv că în perioada anilor 1929-1938 nu s-a încheiat nici un act juridic sau operațiune juridică, apte să producă modificarea situației înscrise în această carte funciară nr. 9915, în baza contactului încheiat în 1929. În realitate, nu s-a efectuat nici o operațiune juridică cu privire la acest imobil, dovada în acest sens constituind-o mențiunea din CF nr. 9915 C, prin care se arată că "intrat la 8 martie 1938, nr. 3640, în locul porțiunilor de sub 39, 41 și 42 înlocuite".
În mod nelegal, arată recurentele, apreciază instanța de apel că există o neconcordanță între "cele două acte", privind "categoria de folosință a terenului care devine arător și fânaț în anul 1938, față de grădină în anul 1929", câtă vreme art. 68 cap. IV din Legea nr. 93/1933 prevedea că "schimbările observate în configurațiunea, întinderea și cultura terenurilor, precum și în persoana posesorilor, vor fi comunicate instanțelor de carte funduară competentă, care vor proceda la rectificarea cărților funduare conform legilor în vigoare pe teritoriul respectiv". În acest context, al înlocuirii cărții funciare vechi cu una nouă, schimbările au fost de natură pur formală, realizate probabil în aplicarea prevederile legale mai sus invocate.
Recurentele au mai invocat în motivarea recursului considerente referitoare la starea de fapt a cauzei, prin reproducerea mențiunilor din cartea funciară, prin enunțarea unor observații pe marginea clauzelor contractului din 1929, modalității de plată a prețului la acel moment, concluzionând în sensul că, în măsura în care instanța de apel a apreciat că nu sunt lămurite toate aspectele stării de fapt, respectiv nu au fost administrate probe suficiente pentru aceasta, avea posibilitatea, în temeiul rolului activ, să solicite suplimentarea probațiunii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatula solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, cu motivarea că instanța de apel a interpretat judicios contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1929, prin prisma art. 977-985. civ. nefiind prezent deci motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 proc. civ.; prin decizia pronunțată Tribunalul Cluja respectat principiul disponibilității procesuale, pronunțându-se strict în limitele pretențiilor deduse judecății, nefiind deci prezent nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6. proc. civ.; nu este prezent nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9. proc. civ. câtă vreme instanța de apel a făcut o corectă aplicare a art. 34 din Legea nr. 7/1996, acest din urmă motiv de recurs vizând în realitate netemeinicia hotărârii recurate și intrând astfel sub incidența pct. 11 al art. 304. proc. civ. abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Intimații și au solicitat, prin întâmpinarea formulată în cauză,respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei instanței de apel, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că, în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 304 pct. 6, 8 și 9 proc. civ. respectiv, instanța de apel a interpretat corect contractul din 1929, s-a pronunțat numai asupra a ceea ce s-a cerut de către reclamante, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale aplicabile speței.
Recursul este fondat.
Prin cererea introductivă de instanță reclamantele au solicitat să se constate nevalabilitatea înscrierilor din CF nr. 9915 C, în sensul că s-a înscris eronat dreptul de proprietate al defuncților și, socrul și bunicul reclamantelor, respectiv că în mod eronat s-a menționat că aceștia ar fi avut o cotă egală din dreptul de proprietate cu defunctul coproprietar, cu consecința rectificării CF de asemenea manieră încât să corespundă cu cele statuate prin contractul autentic de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1929.
În consecință, ceea ce s-a dedus judecății a fost o cerere de rectificare a cărții funciare, prin punerea de acord a înscrierilor operate în cartea funciară, cu cele statuate în contractul de vânzare-cumpărare ce a servit ca titlu pentru efectuarea respectivelor înscrieri în CF.
În temeiul art. 129 alin. final proc. civ. care statuează în sensul că în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, atât prima instanță, cât și instanța de apel - instanță care este tot o instanță de fond, datorită caracterului devolutiv al apelului, consacrat de dispozițiile art. 292, art. 295. proc. civ. -, erau ținute, pentru a putea soluționa petitul în rectificare de CF în sensul pretins de reclamante, să verifice dacă drepturile de proprietate înscrise în CF nr. 9915 C, numere top. inițiale 10621 și 10692, au fost înscrise conform celor stipulate în contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 1905/30.09.1929.
Cu alte cuvinte, se impunea a se verifica dacă în această carte funciară, cu ocazia întabulării acestui contract de vânzare-cumpărare, drepturile de proprietate ale părților au fost întabulate astfel cum ele au fost dobândite, prin cumpărare, prin sus-menționatul contract, respectiv dacă a existat o perfectă concordanță între ceea ce s-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare și ceea ce s-a înscris în CF cu acest titlu, în temeiul respectivului contract de vânzare-cumpărare.
Spre o atare finalitate, instanțele de fond și de apel trebuiau să procedeze la o analizare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1905/30.09.1929, respectiv la o interpretare a clauzelor acestui contract, atât ad litteram, cât și prin raportare la prevederile art. 977-985. civ. mai ales că termenii în care a fost redactat acest contract sunt destul de ambigui.
Astfel, conform art. 1 din acest contract ( 5-7 dosar fond), vânzătorii, și, aceștia doi din urmă minori la momentul încheierii contractului, reprezentați prin mama lor, văduva lui, născută, au vândut irevocabil și pe veciedreptul de proprietate din porțiunea lordin imobilele cuprinse în CF nr. 4298 C, nr. top 10606 și 10607, CF nr. 5176 C, nr. top 10679 și CF nr. 9915 C, nr. top 10621 și 10692, "cari imobil corespunde imobilului designat cu numărul topografici nouă de după comasație 7522, 7523 și 7524 și care imobil în natură este grădină în întinderi de cinci jughere și 1087 stângeni pătrați și din care imobil un jugăr aparține minorilor mai sus înșirați, iar restul lui - lui și soției sale născută și lui și soției sale născută între ei în proporții nedeterminate".
Art. 10 din același contract prevedea următoarele:
"Cumpărătorii stabilesc între ei că din imobilul cumpărat compete lui și soției un teritoriu de două jugere, iar lui și soției un teritoriul de trei jugere și 1087 stânjeni pătrați".
Rezultă așadar că nu se poate preciza cu exactitate dacă referirea făcută cu privire la suprafața de 5 jugăre și 1087 stj.p. vizează doar imobilul din CF nr. 9915 C, ori, dimpotrivă, vizează toate imobilele care au format obiectul acestui contract de vânzare-cumpărare, din CF nr. 4298, CF nr. 5176 și CF nr. 9915 C, după cum nu se poate stabili cu certitudine care este suprafața reală efectivă de teren ce a făcut obiectul respectivului contract de vânzare-cumpărare, având în vedere că în conținutul contractului nu s-a menționat distinct, pentru fiecare număr topografic, din fiecare carte funciară, suprafața de teren înscrisă în CF și care a constituit obiect al contractului de vânzare-cumpărare.
Este de reținut faptul că din imobilul care a făcut obiectul vânzării-cumpărării - însă aici nu se poate preciza cu exactitate dacă doar din imobilul înscris în CF nr. 9915, sau din toate cele trei cărți funciare menționate ca obiect al vânzării, dat fiind redactarea ambiguă a clauzei din art. 1 teza finală a contractului de vânzare-cumpărare din 1929 -, un jugăr i-a revenit lui, iar restul le-a revenit cumpărătorilor și soția născută, respectiv și soția născută.
Clauza din art. 1 teza finală vine oarecum în contradicție cu clauza din art. 10 aceluiași contract, întrucât, dacă din suprafața totală de 5 jugăre 1087 stj.p., un jugăr îi revine lui - așa cum prevede art. 1 teza finală din contract - atunci cumpărătorilor nu avea cum să le mai rămână o suprafață de 5 jugăre și o suprafață de 1087 stj.p., suprafață despre care face vorbire art. 10 din contract.
Pe de altă parte, clauza din art. 10 din contract poate fi interpretată și în sensul că, practic, cu ocazia cumpărării imobilelor mai sus menționate, cumpărătorii au înțeles să-și partajeze între ei imobilul cumpărat, în suprafață totală de 5 jugăre și 1087 stj. p., conform celor stipulate în acest articol.
Or, dacă suprafața de 5 jugăre și 1087 stj.p. era aferentă doar imobilului din CF nr. 9915 C și dacă din suprafața de 5 jugăre și 1087 stj.p., despre care se face vorbire în art. 1 din contract, un jugăr i-a revenit lui, este de presupus că aceeași suprafață de 5 jugăre și 1087 stj.p., despre care se face vorbire în art. 10 din contract, nu are cum să se refere doar la imobilul din CF nr. 9915 C, ci la toate imobilele din cele trei cărți funciare care au făcut obiectul vânzării-cumpărării, respectiv CF nr. 4298, nr. 5176 și nr. 9915
Stabilirea cu certitudine a acestor aspecte și lămurirea corectă a tuturor împrejurărilor de fapt ale cauzei pot fi făcute numai după administrarea unei probațiuni pertinente în acest sens, după cum urmează: se impune depunerea la dosar a tuturor cărților funciare care au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din anul 1929, respectiv, CF nr. 4298 C nr. top 10606 și 10607, CF nr. 5176 C nr. top 10679 și CF nr. 9915 C nr. top inițiale 10621 și 10692, devenite după comasație numere top 7522, 7523 și 7524 - această referire la numerele top după comasație fiind de asemenea interpretabilă, întrucât, menținea din art. 1 din contractul din 1929 nu precizează exact dacă toate numerele top, din toate cele trei cărți funciare, sau doar cele din CF nr. 9915, au fost comasate și au primit, pe cale de consecință, nr. top. noi -, pentru a se putea verifica care este suprafața de teren înscrisă în cartea funciară, aferentă fiecărui număr topografic, din fiecare carte funciară, și pentru a se putea stabili care este ramura de folosință a fiecăruia dintre aceste imobile - aceasta din urmă împrejurare fiind necesară a se lămuri cu certitudine dacă într-adevăr a intervenit o schimbare a ramurii de folosință a imobilului din CF nr. 9915, din "grădină", în anul 1929, în "arător și fânaț", în anul 1938 -; se impune administrarea de probe, înscrisuri, probe testimoniale, etc. pentru a se dovedi care a fost modalitatea de folosință a terenurilor cumpărate de către fiecare dintre cumpărători, și dacă folosința și posesia terenurilor cumpărate a corespuns, imediat după încheierea contractului și ulterior, cu cele stipulate în art. 1 și 10 din contract; se impune depunerea la dosar a colii funciare evolutivein extensonr. 9915 C, pentru a se putea verifica întreaga succesiune de operațiuni juridice înscrise în această carte funciară în perioada anilor 1929-1938.
În legătură cu aceasta din urmă împrejurare se impune a se sublinia faptul că reclamantelor nu li se pretinde să facă dovada unui fapt negativ, ci, dimpotrivă a unui fapt pozitiv, și anume, dovada succesiunilor de operațiuni juridice înscrise în CF nr. 9915 în perioada de referință a anilor 1929-1938, fiind de prezumat că aceste operațiuni au exista întrucât, deși în contractul de vânzare-cumpărare din 1929 s-a menționat dobândirea de către cumpărători a dreptului de proprietate în proporții nedeterminate, totuși, în aceeași carte funciară, în anul 1938, dreptul de proprietate apare întabulat în părți egale ( 8, 57 dosar fond).
În plus, deși cumpărători au fost și soția născută și respectiv, și soția născută, totuși, în anul 1938 în cartea funciară apar ca și proprietari doar sub 1, sub 2 și soția lui, născută, sub 3, dispărând cu desăvârșire din cartea funciară cumpărătoarea coproprietară, soția lui.
Această împrejurare conduce la ideea că este posibil ca undeva în decursul anilor 1929-1938, cu privire la imobilul din CF nr. 9915 C să fi intervenit anumite operațiuni juridice în urma cărora coproprietara să-și fi pierdut dreptul său de proprietate, respectiv să-l fi înstrăinat în favoarea unuia dintre ceilalți coproprietari.
Desigur, această ultimă aserțiune este, la acest moment, în lipsa oricăror probe care să servească la stabilirea adevăratei stări de fapt și de drept a imobilului în litigiu, oarecum speculativă, urmând ca, în funcție de probele ce vor fi administrate în cauză, să se verifice conformitatea acestei aserțiuni cu realitatea.
Raportat la considerentele mai sus expuse, Curtea constată că instanța de apel a făcut într-adevăr o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, sub acest aspect hotărârea recurată intrând sub incidența art. 304 pct. 8. proc. civ. însă, în același timp, nu a procedat la o adevărată cercetare a fondului cauzei, câtă vreme nu a stabilit corect starea de fapt, precum și raporturile dintre părți, sub acest aspect hotărârea instanței de apel intrând sub incidența art. 312 alin. 5 teza I proc. civ.
Atâta timp cât primele două instanțe nu au stabilit corect starea de fapt, și atâta timp cât în instanța de recurs nu se mai poate modifica starea de fapt, respectiv instanța de recurs nu mai poate proceda la o reapreciere a probelor, ori la o reanalizare a stării de fapt - spre un atare demers opunându-se abrogarea expresă a punctelor 10 și 11 ale art. 304. proc. civ. - instanța de recurs nu poate verifica dacă în cauză s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 34 din Legea nr. 7/1996, instanței de recurs nemairămânându-i altceva de făcut decât să facă aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5 proc. civ.
Este de observat însă faptul că, deși reclamantele și-au întemeiat în drept acțiunea pe prevederile art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938, totuși, primele două instanțe au schimbat temeiul juridic al acestei cereri, întemeindu-și soluția pe prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996, sub acest aspect hotărârea instanței de apel intrând sub incidența art. 304 pct. 9 și 6 proc. civ.
Este adevărat că art. 68 din Legea nr. 93/1933 prevedea că "schimbările observate în configurațiunea, întinderea și cultura terenurilor, precum și în persoana posesorilor, vor fi comunicate instanțelor de carte funduara competenta, care vor proceda la rectificarea cărților funduare conform legilor în vigoare pe teritoriul respectiv", dar nu este mai puțin adevărat că, pentru a se face aplicarea art. 68 din această lege, astfel de schimbări nu puteau interveni decât în temeiul unor operațiuni juridice care să aibă ca efect schimbările despre care face vorbire acest articol și care trebuiau obligatoriu operate în cartea funciară.
Prin urmare, aplicarea acestui art. 68 din Legea nr. 93/1933, invocat de recurente în susținerea recursului, putea fi făcută doar pentru înscrierea în CF a unor operațiuni juridice ori acte juridice, pentru a se pune de acord cuprinsul cărții funciare cu realitatea intervenită în privința imobilelor din respectivele cărți funciare, ceea ce nu poate constitui decât un argument în sprijinul ideii că în CF nr. 9915, în perioada anilor 1929 - 1938, au intervenit anumite modificări ale situației tabulare.
Pe cale de consecință, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse, se va admite recursul reclamantelor, se va casa în întregime decizia recurată, cu consecința trimiterii cauzei la același tribunal pentru rejudecarea pe fond a apelului, urmând ca instanța de rejudecare să țină seama de toate aspectele invocate în considerentele prezentei decizii.
Instanța de rejudecare va putea, conform art. 129 alin. 4 și 5, coroborat cu art. 292 și art. 295. proc. civ. să administreze orice probe va considera că sunt necesare pentru corecta stabilire a stării de fapt și pentru aflarea adevărului în cauză, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
Cheltuieli de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele și, împotriva deciziei civile nr. 462/A/25.09.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza pentru rejudecarea pe fond a apelului la aceeași instanță, Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - --- - - -
Red./dact.MM
3ex/10.02.2009
Jud.fond:
Jud.apel: /
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
