Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 306/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 306/R/2010
Ședința publică din 12 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta IMPORT-EXPORT împotriva deciziei civile nr. 309/A din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâtele intimate și STATUL ROMÂN, PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost introdus și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatelor, dar nu este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată lipsa reprezentanților părților și lasă cauza la a doua strigare pentru a da reprezentanților părților posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Instanța constată că pârâta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă (9). De asemenea, constată că prin încheierea din ședința Camerei de Consiliu din data de 04.02.2010 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de reclamanta recurentă Import-Export vizând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar stabilite prin încheierea din 18.12.2009, iar prin încheierea din ședința Camerei de Consiliu din data de 11.02.2010 a fost soluționată cererea privind acordarea facilităților fiscale, în sensul admiterii în parte a cererii, dispunându-se eșalonarea taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina reclamantei recurente Import-Export în dosar nr-, pentru recurs, pentru apel și pentru fondul cauzei, în cuantum total de 47.273,04 lei, pe o perioadă de 2 ani, în 24 rate lunare, de câte 1.969,71 lei lunar fiecare, scadența fiecărei rate fiind în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, începând cu luna februarie 2010 și respingerea cererii reclamantei recurente privind reducererea, scutirea sau amânarea plății taxei judiciare de timbru.
Curtea constată că prin memoriul de recurs (5) reclamanta recurentă a solicitat aprobarea cererilor în probațiune formulate în fața instanței de fond, respectiv: interogatoriul pârâtelor, audierea martorilor propuși în fața instanței de fond, efectuarea expertizei în cauză și efectuarea adresei către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
Curtea constată că aceste cereri în probațiune sunt inadmisibile în recurs, motiv pentru care le respinge.
Curtea din oficiu, invocă și pune în discuție inadmisibilitatea acelor motive de recurs, care se referă la netemeinicia hotărârii atacate și la reaprecierea stării de fapt.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.998/28.01.2009, pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei " " și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către reclamanta " Import-Export", în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, ca neîntemeiată și în contradictoriu cu pârâta " ", ca fiind intentată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra imobilului înscris în nr.- C-N, sub nr. crt., nr.top.3/1/XVI, reprezentând apartamentul nr.16 la parter+subsol, compus din 3 săli de servire, antreu, 2 bucătării, spălătorie, WC, birou, vestiar, 3 pivnițe, depozit, culoar spre pivnițe, cu suprafața utilă de 306,23 mp. cu părțile indivize comune înscrise în col. nr.-, din imobilul situat în municipiul C-N,-, nr.51, este proprietar tabular sub B 1 pârâtul Statul Român, în administrarea Consiliului local al municipiului C-N, conform copiilor depuse la dosar, imobilul fiind transcris din nr.2857 C, în care a fost înscris sub B 3 dreptul de proprietate în favoarea Statului Român și administrarea Sfatului Popular al orașului C, cu încheierea nr.5948/20.09.1957, în baza Decretului nr.92/1950, conform copiei depuse la dosar.
În timp, imobilul a format obiectul mai mult contracte de închiriere încheiate între Consiliul local al municipiului C-N, în calitate de locator și reclamantă, în calitate de locatar, respectiv în perioada 18.04.1994 - 12.12.2008.
Cu factura nr.-/26.02.1997 pârâta " " a transmis reclamantei dreptul său asupra lucrărilor de investiții la mijloace fixe închiriate, în valoare de 15.247.524 lei.
Este fără putință de tăgadă faptul că prin prezenta acțiune, reclamanta urmărește întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.16 în discuție.
Or, în drept, potrivit dispozițiilor art.33 alin.1 din Legea nr.7/1996 "În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia", iar conform art.34 din același act normativ "Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului".
În același timp, conform art.20 alin.1 din Legea nr.7/1996 "Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori sau transmis în mod valabil".
Din coroborarea dispozițiilor legale citate anterior se desprinde concluzia că art.33 din Legea nr.7/1996 reglementează modalitățile prin care se poate pune de acord cuprinsul cărții funciare cu situația juridică reală a imobilelor, atunci când între acestea există neconcordanțe, respectiv operațiunile de rectificare și modificare, iar art.34 din lege reglementează condițiile în care orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cuprinsul cărții funciare.
În principiu, acțiunea în rectificarea înscrierilor din cartea funciară este o acțiune accesorie, grefată pe acțiunea principală care constituie suportul său juridic, respectiv acțiunea care însoțește dreptul subiectiv lezat sau vătămat de înscrierea nevalabilă opri inexactă efectuată în temeiul unui act juridic, cum este cazul acțiunii în nulitate, anulare, rezoluțiune
Acțiunea în rectificare are un caracter principal numai excepțional, când este formulată separat de acțiunea de fond prin care s-a cerut și obținut declararea nulității sau desființarea actului juridic în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea, ori atunci când este formulată pe alte temeiuri juridice decât nevalabilitatea sau ineficacitatea actului juridic care a stat la baza înscrierii.
În speță, dreptul de proprietate al pârâtului Statul Român a fost înscris în nr.- și - C-N, asupra imobilului în cauză, în temeiul Decretului nr.92/1950, iar acțiunea formulată de reclamantă nu are la bază o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să desființeze actul de preluare și nici acordul proprietarului tabular, astfel că nu îndeplinește cerințele art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996, capătul de cerere privind rectificarea înscrierilor prin radierea dreptului de proprietate a Statului Român fiind astfel neîntemeiat.
Apoi, modalitățile de dobândire a dreptului de proprietate în legislația civilă și doctrina în materie sunt legea, tradițiunea, ocupațiunea, accesiunea, uzucapiunea și convenția, dintre care reclamanta invocă convenția.
Or, factura de care se prevalează reclamanta în susținerea transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului, pe de o parte nu este emisă de proprietarul tabular, singurul în măsură să transmită în mod valabil dreptul de proprietate asupra imobilului, și nu este opozabilă acesteia, întrucât este terț față de raportul juridic născut între reclamantă și pârâta " ", iar pe de altă parte, ceea ce a dobândit reclamanta prin acest act este doar un drept de creanță iar nu un drept de proprietate, întrucât investițiile efectuate de o persoană la un imobil proprietatea altuia dau dreptul executantului să pretindă contravaloarea lor iar nu un drept de proprietate asupra imobilului.
Pe cale de consecință, acțiunea formulată de reclamantă a fost respinsă ca neîntemeiată.
Și cum din probele administrate rezultă că reclamanta a dedus judecății acțiunea și în contradictoriu cu un neproprietar tabular, singura persoană care stă la judecată într-o acțiune pentru acțiunea în rectificare a cărții funciare prin radierea dreptului de proprietate, ori de întabulare a dreptului de proprietate împotriva voinței sale, în speță pârâta -" "-, rezultă că excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte este întemeiată și trebuie admisă.
Și aceasta întrucât pentru a fi parte în procesul civil, reclamantul, ca și pârâtul, trebuie să aibă, printre altele, calitate procesuală activă, respectiv calitate procesuală pasivă, lipsa oricăreia dintre acestea conducând la respingerea acțiunii, reclamantul fiind ținut ca prin cererea de chemare în judecată, să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, ceea ce în speța de față nu se justifică, identitatea între persoana pârâtei -" "- și cel obligat în raportul juridic dedus judecății fiind inexistentă.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei -" "- și pe cale de consecință să respingă acțiunea față de aceasta ca fiind intentată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și să respingă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Statul Român.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Prin decizia civilă nr.309 din 19 mai 2009 a Tribunalului, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de către reclamanta " Import-Export" C-N, împotriva sentinței civile nr.998/28.01.2009, pronunțată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N, care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că acțiunea promovată de către reclamantă și precizată ulterior (63 dosar fond), are ca obiect radierea dreptului de proprietate al Statului Român, prin Consiliul local al municipiului C-N, cu consecința întabulării suprafeței de 311 mp. sau 306 mp. suprafață căreia îi corespunde apartamentul nr.16 din imobilul înscrisa în nr.- C, în favoarea reclamantei.
În motivarea cererii, s-a arătat în esență faptul că imobilul a fost preluat de către Statul Român în temeiul Decretului nr.92/1950, a fost dat în administrarea C, succesoarea acesteia fiind pârâta " " care în anul 1969 a solicitat Consiliului Popular Municipal C acordarea autorizației pentru executare de lucrări, iar prin factura nr.-/27.02.1997 a înstrăinat reclamantei imobilul litigios.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.34, art.35, art.37 din Legea nr.7/1996.
Raportat la temeiul juridic invocat, rectificarea de carte funciară care se poate realiza în cele patru situații reglementate de art.34 din Legea nr.7/1996 nu poate opera în prezenta cauză, întrucât nu se întemeiază pe faptul că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil sau că dreptul înscris a fost greșit calificat sau că nu mai sunt împlinite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Făcând abstracție de motivarea în drept formulată, tribunalul a apreciat că prin demersul judiciar promovat, reclamantul urmărește de fapt înscrierea dreptului său de proprietate, întemeindu-și pretențiile pe o simplă factură, prin care a cumpărat potrivit conținutului acesteia lucrări de investiții la mijloace fixe închiriate de la pârâta " " (6 dosar fond).
Potrivit dispozițiilor art.30 alin.1 din Legea nr.7/1996 "dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul, aliniatul 2 al aceluiași articol stabilind că dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există".
Având în vedere aceste dispoziții, rezultă că pârâtul Statul Român este titularul dreptului de proprietate al imobilului litigios, situație în care reclamanta pentru a-și înscrie pretinsul său drept de proprietate, are obligația de a cere înscrierea dobândirilor succesive odată cu aceea a dreptului său, dovedind prin înscrisuri originale întreg șirul actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile conform art.23 din același act normativ.
Cu alte cuvinte, reclamanta are obligația de a prezenta șirul transmisiunilor imobilului, atât de la pârâtul Statul Român către pârâta " ", cât și de la această pârâtă la reclamantă.
În condițiile în care a cerut direct întabularea dreptului său de proprietate în favoarea sa, omițând o verigă din lanțul succesiunilor, acțiunea nu este întemeiată.
Revenind la obiectul acțiunii, radierea dreptului de proprietate al Statului Român și întabularea dreptului de proprietate al reclamantei și la temeiul juridic al acțiunii, tribunalul constată că într-adevăr pârâta " " nu are calitate procesuală pasivă, atâta timp cât nu figurează înscrisă în cartea funciară și nu au fost formulate alte pretenții.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a apreciat soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală, respingând apelul.
Împotriva acestei decizii, reclamanta -" Import Export"SRL a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și, în consecință, admiterea acțiunii civile așa cum a fost precizată în fața instanței de fond.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că tribunalul i-a respins apelul, fără a-i permite să administreze probele esențiale cauzei, respectiv proba cu martori, prin care a dorit să dovedească că predecesoarea pârâtei -" "-, Cae fectuat lucrări de construire a unui nou spațiu în subsolul imobilului în litigiu, construcție în suprafață de 130 mp. pe care nu a întabulat-o în CF, ci a vândut-o reclamantei prin factura reprezentând contravaloarea lucrărilor de investiții efectuate la.nr.16; proba cu interogatoriul pârâtelor, prin care a dorit să dovedească că s-au executat lucrări de excavație, săpături, la spațiul în suprafață de 130 mp. și că atât acest spațiu cât și spațiul unde a fost efectuate lucrările de modernizare, i-au fost înstrăinate reclamantei; proba cu înscrisuri constând în emiterea unei adrese către OCPI C pentru a se depune înscrisurile ce au stat la baza întabulării dreptului de proprietate al Statului Român, asupra unei suprafețe totale de 311 mp.; proba cu efectuarea unei expertize pentru a se stabili exact suprafața de la parter și suprafața de la subsolul.nr.16, dacă aceste suprafețe coincid cu cele înscrise în CF, pentru a se stabili vechimea încăperii de la subsol.
Având în vedere că instanța de apel a respins aceste probe, nu putea să se pronunțe asupra temeiniciei acțiunii și nu putea să afle adevărul cu privire la situația spațiului de 130 mp. care s-a construit și cu privire la lucrările de modernizare ale vechiului.nr.16.
În mod nejustificat s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei -" "- cu ignorarea faptului că această pârâtă i-a vândut reclamantei încăperea de la subsolul imobilului, nou construită de C, sub denumirea de lucrări de investiție conform facturii nr.-/26.02.1997.
În mod eronat s-a reținut faptul că reclamanta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra.nr.16, întrucât factura mai sus amintită nu emană de la proprietarul de drept al imobilului și, de asemenea, în mod greșit s-a stabilit că reclamanta a dobândit doar un drept de creanță față de pârâta -" "- și nu un drept de proprietate cu ignorarea împrejurării că o societate care are în administrare un imobil și care face investiții la acesta, constând în lucrări de extindere sau de construcție a unei noi construcții, poate să vândă acest spațiu nou rezultat și fără să se întabuleze în CF iar noul proprietar să-și înscrie dreptul de proprietate asupra acestuia.
În mod eronat instanța de fond a stabilit că Statul Român și-a înscris dreptul de proprietate asupra.nr.16, cu privire și la suprafața de 130 mp. (încăperea de la subsol), în baza Decretului nr.92/1950 întrucât prin acest act normativ statul și-a înscris doar dreptul de proprietate asupra.nr.16, instanța de fond împiedicând reclamanta să probeze faptul că în mod ilegal Statul Român și-a înscris dreptul de proprietate și asupra spațiului în suprafață de 130 mp.
La baza întabulării dreptului de proprietate a Statului Român asupra spațiului situat la subsol, în suprafață de 130 mp. nu stă nici un act, astfel încât sunt aplicabile prevederile art.34 alin.1 pct.1 din Legea nr.7/1996.
Chiar dacă spațiul mai sus menționat a făcut obiectul mai multor contracte de locațiune, acestea nu exclud posibilitatea ca pârâta -" "- să fie proprietara în fapt a suprafeței de 130 mp. pe care, deși nu l-a întabulat, l-a vândut reclamantei.
În mod greșit instanța de apel a stabilit că nu sunt îndeplinite cerințele art.34 din Legea nr.7/1996, în condițiile în care actul în baza căruia Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate nu există și nu este valabil, Statul Român fiind de rea credință.
De asemenea, tribunalul s-a aflat în eroare când a stabilit că reclamanta ar fi avut obligația prezentării șirului transmisiunilor imobilului de la Statul Român către -" "- și de la aceasta din urmă în favoarea reclamantei deoarece acest spațiu de 130 mp. nu a aparținut niciodată Statului Român.
În drept, se invocă prevederile art.304 pct.7 și pt.9, art.3041pr.civ.
Pârâta intimată -" "- prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat și, în consecință, menținerea hotărârii criticate ca fiind legală (9-11).
În susținerea poziției procesuale, pârâta intimată a arătat că factura de care se prevalează reclamanta reprezintă un act prin care s-a transmis doar un drept de creanță, nicidecum un drept de proprietate, respectiv un act de recuperare a investițiilor rămase neamortizate, ca urmare a realizării acestora într-un spațiu în care proprietar a fost și este Statul Român prin Consiliul Local al mun.C
Încăperea de la subsolul imobilului în litigiu existat încă de la construcția clădirii și s-au făcut doar lucrări de investiții și de modernizare a acestei încăperi care nu reprezintă o nouă construcție așa cum susține reclamanta.
Pârâta nu a avut niciodată calitatea de proprietar, ci doar calitatea de chiriaș al Consiliului Local al mun.C N, calitate în care a executat anumite lucrări de investiții.
Prin factura amintită de reclamantă, nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului ci doar s-a recuperat de către pârâtă valoarea investiției rămasă neamortizată ca urmare a lucrărilor efectuate în spațiul în cauză. Lucrările de investiții sunt doar reparații curente, recompartimentări, fiind executate pe parcursul mai multor ani, astfel încât nu reprezintă o construcție nouă.
Pârâtul intimat Consiliul Local al mun.C N, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală (12).
În susținerea poziției procesuale pârâtul intimat a arătat că probele solicitate în fața instanței de recurs nu sunt utile, concludente și pertinente soluționării cauzei, astfel încât se impune respingerea acestora.
Susținerea reclamantei că prin factura mai sus arătată i s-a transmis dreptul de proprietate al imobilului este neîntemeiată deoarece reclamanta a plătit chirie asupra imobilului până în prezent iar prin factură i-au fost transmise doar lucrările de investiție efectuate la.16, situat pe-. In prezent imobilul mai sus arătat este revendicat în baza Legii nr.10/2001 de către foștii proprietari tabulari.
Prin încheierea civilă nr.1/04.02.2010 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr.8269+/211/2008 s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanta recurentă, iar prin încheierea civilă pronunțată în ședința publică din 11.02.2010, Curtea a dispus eșalonarea taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina reclamantei recurente, pentru recurs, pentru apel și pentru fondul cauzei, în cuantum total de 47.273,04 lei, pe o perioadă de 2 ani, în 24 rate lunare, de câte 1969,71 lei lunar fiecare, scadența fiecărei rate fiind in ultima zi lucrătoare a fiecărei luni, începând cu luna februarie 2010, respingând cererea reclamantei recurente privind reducerea, scutirea sau amânarea plății taxei judiciare de timbru.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
cțiunea civilă promovată de către reclamantă și precizată ulterior (63 dosar fond), are ca obiect radierea dreptului de proprietate al Statului Român, prin Consiliul local al municipiului C-N, cu consecința întabulării suprafeței de 311 mp. sau 306 mp. în favoarea reclamantei, suprafață căreia îi corespunde apartamentul nr.16 din imobilul înscris în nr.-
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat în esență faptul că imobilul a fost preluat de către Statul Român în temeiul Decretului nr.92/1950, a fost dat în administrarea C, succesoarea acesteia fiind pârâta " " care în anul 1969 solicitat Consiliului Popular Municipal C acordarea autorizației pentru executare de lucrări, iar prin factura nr.-/26.02.1997 a înstrăinat reclamantei imobilul litigios.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art.34, art.35, art.37 din Legea nr.7/1996. Practic prin acțiunea promovată, reclamanta urmărește înscrierea dreptului său de proprietate, întemeindu-și pretențiile pe factura nr.-/26.02.1997, prin care a cumpărat potrivit conținutului acesteia lucrări de investiții la mijloace fixe închiriate de la pârâta " " (6 dosar fond).
Asupra imobilului înscris în nr.- C-N, sub, nr.top.3/1/XVI, apartamentul nr.16 la parter+subsol, compus din 3 săli de servire, antreu, 2 bucătării, spălătorie, WC, birou, vestiar, 3 pivnițe, depozit, culoar spre pivnițe, cu suprafața utilă de 306,23 mp. cu părțile indivize comune înscrise în col. nr.-, din imobilul situat în municipiul C-N,-, nr.51, este proprietar tabular sub pârâtul Statul Român, în administrarea Consiliului local al municipiului C-N, imobilul fiind transcris din nr.2857 C, în care a fost înscris sub dreptul de proprietate în favoarea Statului Român și administrarea Sfatului Popular al orașului C, cu încheierea nr.5948/20.09.1957, în baza Decretului nr.92/1950 ( 9-11,.12-15, dosar fond).
În timp, imobilul a format obiectul mai mult contracte de închiriere încheiate între GIGCL C și IAP C, precum și între Consiliul local al municipiului C-N, în calitate de locator și reclamantă, în calitate de locatar, respectiv în perioada 18.04.1994 - 12.12.2008 (19-25,.34-45, dosar fond).
Prin factura nr.-/26.02.1997 pârâta " " a transmis reclamantei dreptul său asupra lucrărilor de investiții la mijloace fixe închiriate, în valoare de 15.247.524 lei (6, dosar fond).
Conform dispozițiilor art.33 alin.1 din Legea nr.7/1996 "În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia", iar conform art.34 din același act normativ "Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului".
De asemenea, potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.7/1996 "Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori sau transmis în mod valabil".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se desprinde concluzia că art.33 din Legea nr.7/1996 reglementează modalitățile prin care se poate pune de acord cuprinsul cărții funciare cu situația juridică reală a imobilelor, atunci când între acestea există neconcordanțe, respectiv operațiunile de rectificare și modificare, iar art.34 din lege reglementează condițiile în care orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cuprinsul cărții funciare.
În principiu, acțiunea în rectificarea înscrierilor din cartea funciară este o acțiune accesorie, grefată pe o acțiune principală care constituie suportul său juridic, respectiv acțiunea care însoțește dreptul subiectiv lezat sau vătămat de înscrierea nevalabilă opri inexactă efectuată în temeiul unui act juridic, cum este cazul, de exemplu, acțiunii în nulitate, în anulare, în rezoluțiune
Acțiunea în rectificare are un caracter principal numai în mod excepțional, atunci când este formulată separat de acțiunea de fond prin care s-a cerut și obținut declararea nulității sau desființarea actului juridic în temeiul căruia s-a săvârșit înscrierea, ori atunci când este formulată pe alte temeiuri juridice decât nevalabilitatea sau ineficacitatea actului juridic care a stat la baza înscrierii.
Contrar susținerilor reclamantei recurente, în speță, dreptul de proprietate al pârâtului Statul Român asupra imobilului în litigiu a fost înscris în nr.- și - C-N, în temeiul Decretului nr.92/1950, imobilul fiind preluat de la fosta proprietară de carte funciară, numita, înscrisă sub în CF. nr.2857 C, iar acțiunea formulată de reclamantă nu se întemeiază pe o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să desființeze actul de preluare și nici acordul proprietarului tabular si nici nu cuprinde un astfel de capăt de cerere astfel că nu îndeplinește cerințele art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996, petitul privind rectificarea înscrierilor prin radierea dreptului de proprietate a Statului Român fiind astfel neîntemeiat și soluționat în mod corect de instanțele de fond.
Afirmația reclamantei recurente referitoare la faptul că în mod greșit si fără a deține vreun titlu pârâtul Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate asupra spațiului situat la subsolul imobilului nu poate fi luată în considerare de către C deoarece, așa cum s-a arătat anterior, pârâtul a preluat în întregime imobilul înscris inițial în CF nr.2857 C, transcris ulterior în CF ind. nr.- C N și apartamentat în 23 de apartamente, în baza Decretului nr.92/1950, cu titlu de drept naționalizare,.nr.16 situat la parter și subsol, fiind compus din: 3 săli de deservire, antreu, 2 bucătării, spălătorie, WC, birou, vestiar, 3 pivnițe, depozit, culoar spre pivnițe, cu suprafața utilă de 306,23 mp și înscrise în CF col.nr.-.
Motivul de recurs privitor la faptul că, în mod eronat tribunalul a stabilit că reclamanta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu este considerat de C ca fiind nefondat.
Reclamanta se prevalează de factura nr.-/26.02.1997 emisă de pârâta " " care a transmis reclamantei dreptul său asupra lucrărilor de investiții la mijloace fixe închiriate, în valoare de 15.247.524 lei, ca mod de dobândire a dreptului său de proprietate. În opinia Curții factura prezentată nu echivalează cu existența unei convenții apte să ducă la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului litigios deoarece, pe de o parte, factura nu este emisă de proprietarul tabular, singurul în măsură să transmită în mod valabil dreptul de proprietate asupra imobilului și nu este opozabilă acestuia întrucât este terț față de raportul juridic născut între reclamantă și pârâta " ", iar pe de altă parte, ceea ce a dobândit reclamanta prin acest act este doar un drept de creanță, iar nu un drept de proprietate întrucât investițiile efectuate de o persoană la un imobil proprietatea altuia dau dreptul executantului să pretindă contravaloarea lor iar nu un drept de proprietate asupra imobilului.
Susținerile reclamantei recurente referitoare la faptul că pârâta " " ar fi proprietara în fapt asupra imobilului litigios, calitate care rezultă din împrejurarea că aceasta a făcut o serie de investiții in spațiul închiriat de pârâtul Statul Român nu pot fi luate în considerare de C deoarece reclamanta nu a învestit instanța de judecată cu o acțiune oblică având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al acestei pârâte, iar pârâta " " a învederat, în mod constant, că a deținut spațiul litigios doar cu titlu de chirie, nefiind niciodată proprietara acestuia.
De asemenea, este neîntemeiată critica reclamantei referitoare la neaplicarea în speță a art.30 din Legea nr.7/1996 având în vedere situația de carte funciară a imobilului, mai sus arătată, precum și faptul că, in ipoteza în care reclamanta ar fi reușit să dovedească transmiterea dreptului de proprietate (neîndeplinită în cauză), ea ar fi avut obligația de cere înscrierea dobândirilor succesive odată cu aceea a dreptului său, probând prin înscrisuri originale întreg șirul pe care se întemeiază înscrierile, conform art.23 din Legea nr.7/1996.
Motivul de recurs privitor la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei " " nu este fondat întrucât această excepție a fost în mod corect soluționată de instanțele de fond.
Pentru a fi parte în procesul civil român, reclamantul, ca și pârâtul, trebuie să aibă, printre altele, calitate procesuală activă, respectiv calitate procesuală pasivă, lipsa oricăreia dintre acestea conducând la respingerea acțiunii, reclamantul fiind ținut ca prin cererea de chemare în judecată, să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, ceea ce în speța de față nu se justifică, identitatea între persoana pârâtei -" "- și cel obligat în raportul juridic dedus judecății fiind inexistentă.
eclamanta a dedus judecății acțiunea în rectificare de carte funciară și în contradictoriu cu pârâta " " care nu are calitatea de proprietară tabulară a imobilului litigios astfel încât aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Critica reclamantei recurente referitoare la faptul că tribunalul a respins apelul fără a-i permite administrarea unor probe esențiale cauzei este considerată de C ca fiind inadmisibilă deoarece art.304 pct.10 și pct.11 pr.civ a fost abrogat prin art.I, pct.1111și pct.112 din OUG nr.138/2000.
Deși reclamanta si-a întemeiat cererea de recurs și pe dispozițiile art. 304 pct.7 pr.civ potrivit cărora, modificarea unor hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, aceasta nu a dezvoltat în nici un fel această critică. Verificând hotărârea atacată din perspectiva acestui motiv nelegalitate, Curtea constată că decizia recurată cuprinde toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea tribunalului, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile reclamantei, conform art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. critica recurentei din acest punct de vedere fiind pur formală.
De asemenea, art.3041pr.civ invocat de reclamantă nu este aplicabil în cauză întrucât acest text legal vizează doar recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii nu poate fi atacată cu apel ori, în cauză hotărârea recurată a fost examinată în mod legal de tribunal în calea de atac a apelului.
Pentru aceste considerente de drept, în speță nefiind îndeplinite cerințele art.304 pct.7 și pct.9 pr.civ. Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamanta IMPORT-EXPORT împotriva deciziei civile nr. 309/A/din 19.05.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va menține ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta IMPORT-EXPORT împotriva deciziei civile nr. 309/A/din 19.05.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - --- - -- -
GREFIER
-
RED./MB
23.02.2010/5 ex.
jud.fond:
jud.apel:/
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
