Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 309/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 309/R/2008
Ședința publică din 1 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Tania Couți
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat spre examinare -pentru pronunțare- recursul declarat de către reclamanții T, T, T, T G, T și T, împotriva Deciziei civile nr.228/A din 13 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați, și -, având ca obiect rectificare carte funciară.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 25 ianuarie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 1 februarie 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1910 din 14.09.2006 Judecătoria Vișeu d Susa admis acțiunea civilă intentată de reclamanții T, T, T, T G, T și T împotriva pârâților decedată și împotriva pârâților moștenitori ai defunctei, și și în consecință s-a dispus rectificarea în parte a încheierilor 201-202/1992 CF în sensul radierii dreptului de proprietate înscris pe numele defunctei asupra parcelelor de sub nr. top. 3664/3, 3662/1 și 3659/5 și repunerea în situația anterioară de CF asupra nr. top. de mai.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că prin sentința civilă nr. 1556/1995 a fost respinsă acțiunea reclamanților contra acestei sentințe, reclamanții declară apel, care prin decizia civilă nr. 169/ A/96 a Tribunalului Maramureș fost respins. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, recurs ce a fost admis prin decizia 1560/R/2005 a Curții de Apel Cluj și cauza a fost trimisă spre rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond, a administrat probe testimoniale, proba cu expertiza și o cercetare la fața locului.
Prin expertiza efectuată se identifică întreaga suprafață de teren ce a făcut obiectul intabulării, prin încheierile atacate în cauza de față, în favoarea defunctei pârâte, expertul identificând faptul că anumite parcele de teren sunt deținute în prezent și de către reclamanți, din anexa 1 rezultând fără echivoc faptul că 3 parcele asupra cărora s-a întabulat defuncta, au aparținut și aparțin și în prezent reclamanților.
Instanța de fond constatat că, în cauză, cu ocazia intabulării pârâtei asupra suprafeței de teren aceasta a inclus și cele 3 parcele ale reclamanților, motiv pentru care, în baza art. 34 pct. 3 din Legea nr. 115/1938, art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, acțiunea a fost admisă.
Prin decizia civilă nr. 228/A/13.09.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr- fost admis apelul declarat de pârâții, și împotriva sentinței civile nr. 1910 din 14.09.2006 a Judecătoriei Vișeu d e pe care a schimbat-o, în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamanții T, T, T, T G, T și T împotriva pârâților decedat și împotriva pârâților moștenitori ai defunctei:, și, pentru rectificare de CF. ntimații au fost obligați să plătească apelanților 3.700 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că în îndrumarul de casare s-a reținut faptul că titlul pârâtei (uzucapiune) ce a stat la baza intabulării nu este opozabil reclamanților motiv pentru care acțiunea în rectificare, în temeiul art. 34 pct. 1 din Decretul Lege nr. 115/1938 a fost admisibilă, urmând a se verifica dacă terenurile obiect al uzucapiunii au fost în posesia utilă a pârâtei sau nu.
În rejudecare, instanța de fond a interpretat greșit probele de la dosar (expertiza) și celelalte hotărâri judecătorești ce au înrâurire asupra prezentei cauze (decizia civilă nr. 49/A din 03.03.2004 a Tribunalului Maramureș definitivă și decizia civilă nr. 820/R a Curții de Apel Cluj, unde s-a dezbătut succesiunea după defuncții T și T ).
Astfel prin deciziile menționate au fost scoase din masa succesorală a defuncților T, terenurile înscrise în CF 1723 nr. top. 3659/5, proprietatea pârâtei, CF 1723 nr. top. 3662/1 proprietatea pârâtei; deci intimații reclamanți nu dețin nici un titlu de proprietate pentru aceste terenuri, ce se vor a fi radiate din cartea funciară.
Argumentele instanței de fond sunt inacceptabile pentru că posesia
prezentă a unor parcele nu echivalează cu un drept de proprietate, astfel încât nu se poate trage concluzia că au aparținut și aparțin reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 165/1992 a Judecătoriei Vișeu d e s-a admis acțiunea antecesoarei și s-a constatat că aceasta a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenurilor înscrise în CF 1724 nr. top. 3695/5, CF 1723 nr. top. 3661/1, CF 4725 nr. top. 3662/1, CF 4724 nr. top. 3664/1 și CF 4724 nr. top. 3664/3, iar prin încheierile CF 201-202/1992 (atacate în prezenta cauză) s-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Terenurile provenind dintr-o moștenire, iar reclamanții promovând acțiune în stabilirea masei succesorale și a partajului, hotărârea pronunțată în dosarul succesoral, menționată mai, are o importantă înrâurire asupra soluționării prezentei cauze.
În dosarul de partaj s-a reținut că fac obiectul dreptului exclusiv al antecesoarei următoarele parcele de teren: 3664/2, 3664/3 și 3664/1 dobândite prin efectul contractului de vânzare cumpărare încheiat de aceasta la data de 08.08.1951, astfel că se impune excluderea de la partajul succesoral.
Au mai fost excluse de la partaj parcelele cu nr. top. 3659/5, 3662/1, 3671/1, 3661/1, 3671/2, 3671/3.
În expertiza întocmită în rejudecare de expert se menționează aspecte importante ( neglijate de instanța fondului) după cum urmează:
În anul 1996 în baza contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 38/23.08.1996 imobilul aferent parcelei nr. top. 3662/1 a fost înscris în CF 1723 Vișeu de în favoarea lui. Rezultă că transferul dreptului de proprietate de la defuncta la a avut loc în baza unui contract autentic de vânzare cumpărare, ce este în ființă, motiv pentru care, atâta vreme cât titlul în puterea căruia s-a constituit dreptul de proprietate în cartea funciară este în vigoare, rectificarea de carte funciară nu poate fi dispusă (art. 34 din Legea nr. 7/1996).
Experta precizează că în anul 2003 parcela topo. 3662/1 din CF 8520 Vișeu de, se dezmembrează în nr. top. 3662/1/1 cu suprafața de 1.527 mp, nr. top. 3662/1/2 cu suprafața de 7.317 mp (în baza schiței de dezmembrare 1688/2003), iar apoi în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1006/21.03.2003, parcela topo. 3662/1/1 se transcrie din CF 8520 Vișeu de în CF 9340 Vișeu de, în favoarea pârâtei și soțul acesteia.
Și acest contract de vânzare cumpărare este în vigoare, motiv pentru care nici intabularea subsecventă nu poate fi rectificată.
La fel s-a întâmplat și cu parcela 3659/5 care s-a transcris din CF 1723 Vișeu de în CF 8657 Vișeu de în favoarea defunctei (contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 251/04.11.1997).
În concluzie, parcelele intabulate pe defuncta au fost înstrăinate, ele intrând în circuitul civil, iar contractele de vânzare cumpărare care au stat la baza intabulării nu au fost atacate precum nu au fost atacate nici ultimele încheieri de intabulare, motiv pentru care potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, neexistând o hotărâre judecătorească irevocabilă care să desființeze titlul în baza căruia s-a dispus intabularea, acțiunea în rectificare de carte funciară este neîntemeiată, sens în care în baza art. 296 Cod procedură civilă tribunalul a admis apelul.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții T, T, T, T G, T și T, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1910 din 14.09.2006 a Judecătoriei Vișeul de. În drept, au fost invocate disp.art.304 pct.9 Cod proc.civ.
În motivarea recursului se arată că în rejudecare s-au respectat îndrumările date de instanța de recurs și s-a verificat dacă a avut sau nu posesia exclusivă asupra imobilelor pentru a se putea uzucapa, efectuându-se o expertiză topografică de identificare, o cercetare locală, ocazie cu care au fost audiați martori.
Din probele administrate a rezultat că defuncta nu a exercitat posesia utilă asupra terenurilor în litigiu, acestea fiind delimitate de ale defunctei.
Recurenții au apreciat că în situația în care un bun a fost înstrăinat unui terț, instanța putut verifica legalitatea și regularitatea titlului înstrăinătorului, poziția terților subdobânditori depinzând de buna sau reaua credință la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, putâd fi analizată și separat.
Se arată că anularea încheierii de intabulare înstrăinătoarei nu- afectează pe subdobânditori, atât doar, că prima hotărâre nu se va putea întabula.
Recurenții au invocat faptul că în timpul procesului înstrăinat parcela de teren, însă această situație este cunoscută de instanță și acest aspect nu are relevanță, nefiind reținut de instanță.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului, deoarece reclamanții nu dețin nici un titlu asupra terenului în litigiu. Apoi, încheierea de intabulare este un act de executarea hotărârii și, prin urmare, nu poate fi modificată decât în măsura în care s- modificat titlul în baza căruia s-a emis această încheiere. Se mai arată că terenurile în litigiu nu au intrat în masa succesorală, fiind dobândite de prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 08.08.1951, și în consecință --excluse de la partajul succesoral. Din raportul de expertiză efectuat de expert a rezultat modul de intabulare lui, precum și faptul că în 1996 fost înstrăinat o parte din teren pârâtei și în 2003 o parte pârâtei și soțului acesteia.
Analizând decizia recurată, raportat la motivele de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ședința publică din 25.01.2008 curtea a pus în discuția reprezentantei reclamanților recurenți excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează aprecierea probelor.
Recursul în prezent este reglementat ca o cale extraordinară de atac, nedevolutiv, criticile formulate de părți putând viza doar nelegalitatea hotărârilor, motivele de recurs fiind limitativ și expres prevăzute de legiuitor în art.304 pct.1-9 Cod proc.civ. Dispozițiile art.304 pct.10-11 Cod proc.civ. care permiteau verificarea temeiniciei hotărârii pronunțate, au fost abrogate, potrivit art. I pct.111 și 112 OUG nr.138/2000, îndreptarea erorilor de fapt urmând a fi remediate pe calea apelului sau eventual a revizuirii.
În recursul promovat recurenții invocă și apărări care vizează stabilirea stării de fapt, modul de administrare probelor care sunt inadmisibile în recurs.
Recurenții prin acțiunea înregistrată în 1993 au solicitat rectificarea încheierii de CF: 201-202/1992 din CF 4725 Vișeu de parcelele cu nr.top 3659/5 nr.top 2362/1 și nr.top 3664/3, iar ca urmare rectificării în parte a acestei încheieri de intabulare să se dispună refacerea situației anterioare prin radierea intabulării pârâtei. În dovedirea calității reclamanții au invocat faptul că sunt moștenitori ai proprietarului tabular și că aceste terenuri le-au fost atribuite în cadrul unui partaj voluntar, dar în dosarul de partaj s-a reținut că aceste parcele nu fac obiectul partajului.
Starea de fapt și evoluția procesului este corect redată de tribunal, astfel încât nu vom mai detalia însă, este de reținut că în decizia civilă nr. 150/R/2005 fost casată decizia civilă nr. 169/28.02.1996 pronunțată de Tribunalul Maramureș și trimisă cauza spre rejudecare.
. date de instanța de control judiciar vizau obligația instanței de fond de a stabili care sunt pretențiile reclamanților, ținând seama de ansamblul cererii formulate prin cererea de chemare în judecată și în acest context administrarea probelor pentru verifica dacă dreptul de proprietate al pârâtei a fost corect înscris în cartea funciară cu titlu de uzucapiune.
Este real că potrivit art.315 Cod proc.civ. problemele de drept dezlegate de instanța de recurs precum și necesitatea administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, însă principiul de bază care guvernează procesul civil este principiul disponibilității.
Reclamanții sunt cei care stabilesc cadrul procesual: părțile cu care înțeleg să se judece, obiectul și cauza acțiunii. Aceștia dispun de obiectul procesului și de mijloacele procesuale acordate de lege, putând dispune continuarea procesului sau pot renunța la judecarea cauzei sau la exercitarea căilor de atac. Dreptul părților de a determina cadrul procesul este în principiu neîngrădit, instanța neputând introduce din oficiu nici o persoană în proces, posibilitatea de a lărgi cadrul procesual având-o numai titularul cererii. De asemenea, instanța nu poate să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a solicitat, neputând să se pronunțe asupra unui lucru care nu s-a cerut sau să dea mai mult decât s- cerut.
Așadar, deși curtea casat cu îndrumarea de a stabili care sunt pretențiile reclamanților, aceștia trebuiau să-și precizeze acțiunea, să-și extindă cadrul procesual pentru a putea rectifica înscrierile de CF și repune părțile în situația anterioară. Este de reținut faptul că reclamanții în toate ciclurile procesuale au beneficiat de asistență juridică calificată.
Reprezentantul părților fiind persoana îndreptățită să acorde asistență juridică și să stabilească obiectul procesului și mijloacele de probă. Faptul că, după casarea cu trimitere spre rejudecare nu s-a precizat acțiunea nu este imputabilă instanței, fiind facultate părții de care aceasta putea uza sau nu.
Trebuie avut în vedere că procesul civil urmărește realizarea unor interese private, ceea ce presupune ca părțile să aibă un rol important în desfășurarea procesului civil, judecătorul cercetând și rejudecând cauza în limitele stabilite de reclamanți.
În mod corect a reținut instanța de apel că posesia unor parcele de către reclamanți nu echivalează cu dreptul de proprietate, astfel încât nu se poate concluziona că au aparținut reclamanților.
Este de remarcat că reclamanții au solicitat rectificarea CF potrivit art.34 pct.1 din Decretul-Lege nr. nr.115/1938, însă acțiunea în rectificare este de regulă o acțiune accesorie grevată pe o acțiune principală, care constituie suportul său juridic, respectiv acțiunea care însoțește dreptul subiectiv lezat sau vătămat de înscrierea nevalabilă sau inexactă.
Cu titlu de excepție acțiunea are caracter principal, dacă s-a formulat separat acțiune de fond prin care s-a cerut și s-a obținut desființarea sau încetarea efectelor juridice ale actului în temeiul căruia s- săvârșit înscrierea.
În prezenta acțiune reclamanții au formulat cererea de rectificare pe cale principală, însă nu există separat o hotărâre irevocabilă prin care să li se recunoască dreptul de proprietate asupra parcelelor a căror rectificare o solicită.
Apoi, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă, acțiunea în rectificare fiind o acțiune contencioasă, se îndreaptă împotriva dobânditorului nemijlocit ( ), cât și succesorilor săi (universali cu titlu universal sau titlu particular) în calitate de avânzi cauza. Este de remarcat că deși parcela cu nr.top 3662/1 fost înstrăinată în timpul procesului numitei și ulterior această parcelă a fost dezmembrată în parcela cu nr. top. 3662/1/1 înstrăinată pârâtei și soțului ei (care nu este parte în proces) și parcela cu nr. top. 3662/1/2.
Deși recurenții afirmă în motivele de recurs, instanța nu era obligată să verifice legalitatea unui titlu de înstrăinare în favoarea unui terț, opinăm că o sentință care îi condamnă pe pârâți la rectificarea dreptului înscris în favoarea antecesoarei lor, când dreptul de proprietate fost strămutat în favoarea soților (care nu au fost ambii împrocesuați), nu are nici o rațiune juridică, întrucât nu ar putea fi pusă în executare.
Prin urmare, curtea constată că decizia pronunțată în apel este legală, nefiind incident motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.9 Cod proc.civ. raportat la art.34 din Decretul-Lege nr. nr.115/1938,
Având în vedere considerentele mai reținute, Curtea în temeiul art.304 pct.9 raportat la art.312 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimaților, și - suma de 1550 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T, T, T, T G, T și T împotriva deciziei civile nr. 228/A din 13.09.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimaților, și - suma de 1550 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 01.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact.GC
2ex/10.03.2008
Jud.apel: M,
Președinte:Antoaneta Tania CouțiJudecători:Antoaneta Tania Couți, Anca Adriana Pop
