Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 374/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 374/2009
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantele și prin mandatar, pârâtul și pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 175/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a sentinței civile nr. 3487/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect rectificare carte funciară.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 02 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată de Judecătoria Sibiu la 9.08.2005 în dosarul nr. 7168/2005, ulterior completată (filele 1,28,35), reclamanții C - S, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții -, senior, junior, Statul Român reprezentat de Municipiul S, prin Primar și C - S, sistarea stării de indiviziune asupra terenului înscris în CF 3475 S, prin formarea a 2 loturi, aferente numerelor administrative 21-23 și nr. 23A-25, cu respectarea întinderii dreptului evidențiat în CF, să se stabilească linia de graniță dintre imobilele cu nr. 23 și 23, obligarea pârâților să-și dea consimțământul la refacerea structurii de rezistență, efectuarea de subzidiri și refacerea acoperișului pe tronsonul anexelor cu destinație de magazie ce se găsesc amplasate pe granița nr. 21 și 23, iar în caz de refuz sentința să țină loc de acest consimțământ, să se dispună întabularea în CF a dezmembrării și a drepturilor rezultate din aceasta.
Prin cererea reconvențională, pârâții-reclamanți reconvenționali și au solicitat formarea prin dezmembrare a patru loturi de teren, cu atribuire de teren aferent fiecărui proprietar, acordarea unei căi de acces cu mașina și cu piciorul la-, să se dezmembreze antreul lărgit, camera adaos din cărămidă a pârâților, pârâții să-și închidă veranda din sticlă, să-și zidească geamul de la cameră, să se rectifice F 15547 S, în care figurează dreptul de proprietate al pârâților.
Prin sentința civilă nr.4592 din 24.10.2006 a Judecătoriei Sibiu au fost admise în parte acțiunea principală și cererea reconvențională, dispunându-se sistarea stării de indiviziune asupra terenului din CF 3475 S, cu formare de loturi noi ce au fost atribuite părților conform variantei D, cu anexa 5 corespunzătoare (astfel cum s-a corectat eroarea materială prin încheierea din 09.01.2007) din suplimentul raportului de expertiză topo efectuat de ing., ce face parte integrantă din sentință, a fost stabilită linia de graniță între imobilele nr. 23 și 23A din S, str. - pe aliniamentul A-B-C-D-E-F din anexa 4 a suplimentului de expertiză,
Au fost obligați pârâții, senior, junior, Statul Român prin Municipiul S prin Primar, SC - să-și dea consimțământul la refacerea structurii de rezistență, efectuarea de subzidiri, refacerea acoperișului pe tronsonul anexelor cu destinație de magazie amplasate pe granița între imobilele cu nr. 21 și 23A, iar în caz de refuz sentința va ține loc de consimțământ și s-a dispus întabularea în CF a drepturilor tabulare conform variantei D, cu anexa 5 din suplimentul de expertiză topo, a fost instituit drept de servitute de trecere cu piciorul în CF nr. top. 1860/3/1/II, 1863/1/1/II în favoarea pârâților și .
Ca urmare, au fost obligați în solidar pârâții, senior, junior, Statul Român prin Municipiul prin Primar, SC - să plătească reclamanților, cu excepția numitei, 1200 lei noi cheltuieli de judecată parțiale și pârâții SC -, junior, Statul Român reprezentat de Municipiul S prin Primar, SC - să plătească pârâților și 300 lei noi cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că drepturile tabulare ale părților au fost inițial înscrise în CF 3475 S și CF 15455 S, în prezent fiind înscrise astfel:
-, în CF 16988 S;
- nr, top. 1860/3/I/I, 1863/1/I/I- subapartament 1 format din corpul "A" de clădire, compus din 3 camere două antreuri, o verandă, iar la subsol spațiu comercial, pivniță, antreu, hol.
- - părți comune indivize - 2/8 sunt înscrise în CF colectiv 15455 S, sub;
- C - S în CF 16989 S;
- nr, top. 1860/3/I/II, 1863/1/I/IIsubapartament 2 format din construcții cu destinație de magazie, compus din:
a) la parter: 4 magazii, 1 WC, talaș, lift;
b) la etajul 1: o magazie, 1 WC, 1 talaș;
c) la etajul 2: o magazie
d) în curte: o magazie și racordurile de gaz și lumină electrică;
- părți comune indivize - în cota de 4/8 sunt înscrise în CF colectiv 15455 sub. Mențiune: sub B 6 este notată o interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea municipiului S;.
- senior și junior,în CF 15547 S:
- nr. top. 1860/3/II, nr. top. 1863/1/II - apartament 2 compus din trei camere, bucătărie, baie, antreu la parter, iar la subsol pivniță.
- - părți comune indivize înscrise în CF 3475 S sub;
- (fostă ), -, Statul Român în 15456:
- nr. top. 1860/3/III, 1863/1/III apartament 3, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1, 1 antreu și podul deasupra apartamentului;
- - părți comune indivize - înscrise în CF 3475 S sub (Statul Român are din teren, în temeiul încheierii F 2365/1978; 743/2005 favorabil pârâtului reclamant-reconvențional - nu a fost operat în F. (104).
La teren, din procesul verbal de cercetare la fața locului, încheiat la 14.11.2005, din raportul de expertiză topo-construcții (filele 52,163) s-a constatat că:
- imobilul este situat administrativ în S,str. - având nr. administrative 21 - 23 - 23A - 25;
- imobilul în litigiu este format din mai multe construcții, având 4 proprietari;
- la numărul administrativ 21 al străzii - se află locuința ocupată de d-na care are acces direct și separat din curte la o cameră, bucătărie, baie, antreu și;
- accesul la celelalte două camere se face prin curtea comună cu spațiul care are nr. administrativ nr. 23;
- la nr. administrativ 23 al străzii - se află locuința lui sen. și jr. cu acces direct din curtea comună de la acest număr;
- la nr. administrativ 23 al străzii - se află clădirea al cărui proprietar este C - S;
- la nr. administrativ 25 se află clădirea ocupată de familia;
- o parte din curtea de la nr. 23 se află între clădirile ocupate de, și C -, ea fiind comună celor trei locatari;
- cele două camere locuite de d-na și care au acces din curtea de la nr. administrativ 23 au un perete comun cu anexele cu destinație de magazie ocupate de C -.
În continuarea imobilului aparținând pârâtelor se află un imobil compus din 2 unități: unul aparține pârâtului - și și celălalt aparține reclamantei C -. Cele 2 unități locative, sunt separate prin contor de gaz și ceas de curent electric.
imobilului aflat în proprietatea reclamantei C - și cel al pârâtelor anterior menționate, se află într-un stadiu necorespunzător de degradare. acoperișului este într-un grad avansat de uzură atât în partea pârâților, cât și în partea reclamantei C -.
Accesul în locuința pârâților și se face fie pe la nr. 21, fie pe la nr. 23.
Expertiza în construcții a stabilit că: structura de rezistență a spațiilor ocupate de C -, având destinație de magazie, este serios afectată din cauza umezelii, tencuiala este desprinsă pe o mare suprafață, iar zidăria de cărămidă este profund afectată, așa cum se poate observa în fotografiile anexate. Există posibilitatea ca structura de rezistență să fie refăcută prin executarea unor subzidiri la fundații, refacerea hidroizolațiilor verticale și orizontale ale fundațiilor, pentru oprirea avansării igrasiei și refacerea tencuielilor interioare și exterioare. De asemenea acoperișul are nevoie de refacere completă deoarece este într-o stare avansată de degradare. Aceste lucrări sunt posibile odată cu adoptarea uneia din variantele propuse de dezmembrarea terenului, astfel că accesul pentru aceste lucrări să fie asigurat.
Referitor la degradări, s-a reținut că părțile recunosc această situație de fapt a magaziilor C - că, o culpă revine și pârâților la această stare, fiind provocată de uzura normală și de intemperii, că aceasta contribuie la scăderea valorii sale.
În ce privește cererea reconvențională, prima instanță a reținut că fondul dominant al pârâților reclamanți -reconvenționali nu se află în indiviziune cu fondul aservit al vecinelor pârâte.
Caracterul de loc înfundat al fondului dominant este justificat prin aceea că ieșirea la calea publică pe la nr. 21 prezintă serioase inconveniente, în sensul că, din cele trei camere, pentru două accesul se poate realiza facil pe la nr. 23, iar doar pentru una accesul direct se realizează pe la nr. 21. La teren s-a constatat că această servitute de trecere este posibilă, deși nu figurează la foaia de sarcini 15547 S și a fost instituit dreptul de servitute de trecere cu piciorul în CF nr. top. 1860/3/1/II, 1863/1/1/II, în favoarea pârâților-reclamanți reconvenționali, -.
Nefiind probate și întemeiate, petitele legate de demolare antreu lărgit, camera adaos din cărămidă a pârâtelor, de închiderea verandei din sticlă, de zidirea geamului de la cameră, s-au respins.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții, -, sen. jun.
Apelanții și - au criticat sentința sub aspectul neadmiterii cererii lor, căci ei nu au intrare separată, nici împrejmuire, ei și-au manifestat dorința de a cumpăra teren de la proprietarul tabular; ei au cerut probe întemeiate, vor depune expertizele extrajudiciare; nu sunt de acord cu plata cheltuielilor de judecată.
Ulterior, au completat motivele de apel, susținând că cei 30 de mp revendicați de la SC - li se cuvin lor pentru a avea acces la stradă, adaosul locuinței lui le ia lumina și produce umezeală și că solicită intrare directă și.
Apelantele au solicitat schimbarea sentinței sub aspectul adoptării variantei C anexa 4 din suplimentul la expertiză, acestea fiind în acord și nu cele alese de instanță și ținând seamă de folosința actuală, cu sultă și omiterea servituții de trecere, căci are intrare separată.
Prin decizia civilă nr. 126/2009, Tribunalul Sibiua admis apelurile declarate de către apelanții, sen. și jr. împotriva sentinței civile nr. 4592 din 24.10.2006 a Judecătoriei Sibiu, a schimbat în parte această hotărâre și în consecință:
A sistat starea de indiviziune asupra imobilului înscris în CF 3475 S prin formarea de loturi noi, care au fost atribuie părților conform variantei C și schiței anexe nr. 4 din suplimentul la raportul de expertiză tehnică întocmit de experții și ( fila 231 doar) care face parte integrantă din hotărâre.
S-a dispus întabularea în CF a drepturilor de proprietate conform celor de mai sus.
Au fost obligați apelanții la plata către intimata ASa sultelor după cum urmează:
-apelanții și 1781,5 lei, iar
-apelantele sen. și jr. 1781,5 lei, actualizate cu rata inflației începând cu data de 12.09.2006 și până la plata efectivă.
S-a stabilit linia de graniță dintre imobilele cu nr. administrative 23 și 23A pe aliniamentul A-B-C-D-E-F conform schiței anexei nr.4 din suplimentul la raportul de expertiză.
A fost înlăturată dispoziția prin care s-a instituit dreptul de servitute de trecere cu piciorul în CF nr. top 1860/3/1/II, 1863/1/1/II și păstrează celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Au fost obligată intimata - la plata cheltuielilor de judecată în apel astfel:
- către apelanții și suma de 17,20 lei
- către apelantele suma de 650 lei
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, deși, în esență, instanța de fond a ales varianta echitabilă, care tinde a normaliza atât situația imobilului, cât și a satisface dorințele părților, persoane fizice, soluția a implicat varianta D din raport, care impune asocierea anexei 5, diferit de varianta C, dispusă, astfel cum s-a procedat în fapt.
De aceea, în calea de atac s-a ales o variantă care să exprime optim atât realitatea intervenită la imobil odată cu trecerea timpului, cât și necesitățile de utilizare ale loturilor lor de către fiecare parte interesată, care să satisfacă pretențiile, să normalizeze accesul părților la apartamentele lor, să evite servitutea de trecere și să permită chiar intrarea/ parcarea a două autoturisme. Prin raportare la celelalte lucrări din dosar, se constată că acelea propuneau, practic, culoare de trecere de strictă necesitate, fără a respecta imobilelor spațiul vital sau norma minimă de lotizare. Având în vedere faptul că SC - deține în proprietate terenul, că acesta este suficient de mare, încât să permită accesul comod și al celor două familii în litigiu, a fost aleasă varianta care trasează linia despărțitoare a loturilor aproape drept, cu respectarea criteriilor topo în materie.
S-a mai reținut că apelanții și - nu au intrare separată, nici împrejmuire, dar astfel au dobândit dreptul. Pentru orice modificare de situație, ei trebuie să încheie convenție cu proprietarul terenului. Ei și-au manifestat dorința de a cumpăra teren de la proprietarul tabular, dar acesta nu poate fi obligat să vândă, problema fiind una de negociere.
În ce privește cei 30 de mp revendicați de la SC -, că aceștia nu li se cuvin pentru a avea acces la stradă este optimă soluția adoptată de instanță.
făcut de pârâtele le ia lumina, dar a fost edificat cu mulți ani în urmă, fără ca, la acea dată, părțile să fi luat atitudine.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, instanța de apel a avut în vedere prevederile art. 274 și 276 proc. civ. stabilind aceste cheltuieli pe măsura admiterii acțiunii la fond și a apelului, în calea de atac.
În ce le privește pe apelantele, care au propus varianta C anexa 4 din suplimentul la expertiză, cu omiterea servituții de trecere, căci are intrare separată, instanța de apel a îmbrățișat această variantă, care însă a fost amendată, sub aspectul accesului la imobil al apelantei, care trebuie să beneficieze de tratament egal cu cel al celorlalte.
Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ce privește recursul pârâtuluise constată că atât prima instanță cât și instanța de apel au stabilit în mod corect admisibilitatea acțiunii reclamantelor, în condițiile în care motivele pe care se sprijină această acțiune sunt reaua credință a pârâților și fraudarea legii în scopul vătămării drepturilor reclamantelor.
În mod greșit susține acest recurent că instanțele au "inventat obligații procedurale", întrucât cele două instanțe îți bazează argumentele pe texte de lege pe care le indică în cuprinsul hotărârii și pe care le interpretează și le aplică la starea de fapt reținută.
Prima instanță a administrat un vast probatoriu, pe care l-a analizat și pe baza căruia a stabilit starea de fapt. Recurentul nu a înțeles să propună probe în apărarea sa nici în fața primei instanțe, nici a instanței de apel pentru a-și susține poziția exprimată prin întâmpinare, respectiv prin motivele de apel. Acesta se rezumă doar la a face aprecieri generale referitor la soluțiile celor două instanțe, fără arăta argumentele cu care înțelege să combată cele reținute în hotărârile atacate.
Referirea la decizia nr.79/2007 a ICCJ, dată în recurs în interesul legii, Curtea constată că această decizie nu are relevanță în cauză întrucât instanțele nu au reținut că apartamentul în litigiu nu poate face obiectul executării silite, ci faptul că executarea silită a fost efectuată prin conivența frauduloasă dintre pârâții, și.
Pe de altă parte, reclamanții invocă prin acțiune tocmai nevalabilitatea titlului pârâților și, obținut cu rea credință, astfel că cererea în rectificare bazată pe acest motiv este fundamentată tocmai pe dispozițiile art. 36 din Legea 7/1996.
Față de aceste considerente, Curtea reține că, în ce privește recursul declarat de pârâtul, nu este incident niciunul din motivele de recurs, prev. de art.304 proc. civ. astfel că acest recurs este privit ca nefondat și urmează să fie respins, conform dispozițiilor art. 312 proc. civ.
Raportat la recursul reclamantelor, Curtea constată că acestea critică decizia instanței de apel și sentința primei instanțe în ce privește reținerea bunei - credințe a pârâților și respingerea capătului de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâții și.
Prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada relei credințe a pârâților și că sunt la adăpostul principiului validității aparenței în drept, fiind în eroare cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului, eroare comună și invincibilă. Se mai reține că aceștia nu au avut semnale asupra caracterului litigios al imobilului iar faptul că au încheiat antecontractul înainte de obținerea extrasului nu demonstrează reaua credință, pârâții făcând acest demers în vederea obținerii unui credit bancar.
Aceste argumente, vizând buna credință au fost însușite și de instanța de apel.
Curtea constată că, raportat la starea de fapt reținută de instanțele de fond, atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat în mod greșit că pârâții au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Astfel, este necontestat faptul că, înainte de încheierea antecontractului, pârâții au vizitat imobilul în litigiu și au întâlnit-o pe pârâta în locuință.
Din cuprinsul CF 3977 S rezultă că la 23.05.2005 s-a notat sub antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între soții și soții și.
De asemenea, sub era notat procesul intentat de și împotriva pârâtei.
Antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de către pârâții și la data de 20.12.2006, dată la care, așa cum recunosc și părțile, nu era întabulat dreptul de proprietate al pârâtului.
Ca atare, la acel moment, cu diligențe minime, soții puteau și trebuia să aibă cunoștință de caracterul litigios al imobilului.
Mai mult, puteau ști că pârâta, care locuia la acel moment în apartament, era în litigiu cu privire la imobil, fiind indicate atât persoanele cu care se judecă, dar și numărul dosarului. Aceasta figura în calitate de pârâtă, ceea ce însemna că persoanele care figurau în calitate de reclamanți ridicau pretenții cu privire la imobil, numai astfel putând fi explicată notarea procesului în această carte funciară.
Toate aceste aspecte puteau fi cunoscute de către pârâții doar printr-o simplă verificare a situației juridice a imobilului, înainte de încheierea antecontractului.
Aceștia s-au limitat doar la a lăsa în sarcina promitentului-vânzător obligația de a-și întăbula dreptul de proprietate, bazându-se numai pe declarația acestuia, în condițiile în care au achitat un avans considerabil de aproape 25% din preț și nu au avut nicio garanție cu privire la stingerea procesului notat sub.
Este de altfel, de observat, că susținerile pârâților sunt contradictorii. Astfel, în antecontract se arată că sunt în derulare formalitățile de întabulare a dreptului de proprietate a pârâtului și că o parte din avans (3000 Euro) se va achita la data prezentării extrasului funciar.
Prin întâmpinare fac afirmații evazive în sensul că li s-a prezentat un CF liber de sarcini, pe care l-au verificat personal și că au notat o promisiune de vânzare-cumpărare, fără a arăta în mod clar când au verificat situația de CF (fl.49 dos. fond).
Apoi, la interogatoriu, pârâta declară că în decembrie 2006 văzut un extras CF pe care figura pârâtul, iar la momentul respectiv au încheiat antecontractul (fl.186- fond), în timp ce pârâtul a declarat că a consultat CF-ul și nu a văzut nicio "obiecțiune" (fl.197 -fond).
În final, prin concluziile scrise, aceștia susțin din nou că la momentul încheierii antecontractului, vânzătorul nu a avut posibilitatea să le prezinte un extras CF, scopul încheierii antecontractului fiind acela de a se asigura că vânzătorul are un titlu de proprietate valabil (fl. 261- fond).
Ca urmare, nu se poate reține nici eroarea comună și nici aparența în drept în ce privește calitatea de proprietar a vânzătorului, care la momentul perfectării antecontractului nu era nici în posesia imobilului și nici nu figura ca proprietar.
Încheierea de întabulare a dreptului său de proprietate și a radierii înscrisurilor de sub, a fost emisă la 22.12.2006, respectiv după încheierea antecontractului.
Instanțele de fond au mai reținut că recurenții au încheiat antecontractul înaintea obținerii extrasului de CF, în vederea obținerii unui credit bancar.
Dar recurenții nu au făcut nicio dovadă a unui asemenea demers. Din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că aceștia au formulat vreo cerere în vederea obținerii vreunui credit bancar. Dimpotrivă, la nici două luni, au achitat integral prețul de 70.840 Euro, deși prin antecontract au stabilit un preț inferior, de 60.000 Euro.
Toate aceste împrejurări dovedesc reaua credință a pârâților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, astfel că, sub acest aspect, instanțele de fond au făcut o greșită aplicare a legii.
Separat de cele reținute, Curtea constată că prin declararea nulității actului de adjudecare ce constituie titlul dreptului de proprietate al pârâtului (vânzător în contractul încheiat cu pârâții ) se declanșează efectul nulității actelor subsecvente, în speță a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții și.
Cererea reclamantelor este fundamentată pe dispozițiile legale ce reglementează acțiunea în rectificare (art.34 din DL 115/1938; art.36 din lg.7/1996).
Art.37 din Lg.115/1938 (reluat în Lg.7/1996-art.36) stabileșteneechivoccă acțiunea în rectificare întemeiată pe art.34 pct.1 și 2, promovată în termenul legal, își produce efectele și față de terțe persoane care au dobândit cu bună credință, prin act juridic cu titlu oneros, vreun drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cărții funciare.
Așadar, față de aceste dispoziții legale, chiar dacă pârâții ar fi fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, această bună credință nu le apără dreptul de proprietate în condițiile în care titlul persoanei care le-a transmis bunul a fost anulat. Contractul lor este încheiat sub condiția rezolutorie a desființării titlului vânzătorului, condiție care în cauză s-a împlinit și își produce efecte în sensul desființării retroactive a contractului lor.
Ca urmare, constatând întemeiată acțiunea în rectificare, fundamentată pe art.37 din Lg.115/1938 (art.36 din Lg.7/1996) rap. la art.34 pct.1, instanțele de fond ar fi trebuit să anuleze contractul încheiat de pârâți și ca o consecință, să anuleze încheierea de carte funciară prin care s-a înscris dreptul de proprietate în baza contractului.
Față de toate aceste considerente, Curtea reține că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 37 din Lg.115/1938 (art.36 din Lg.7/1994) și a principiului bunei credințe a subdobânditorilor atunci când a analizat valabilitatea contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârâții și.
Ca urmare, reținând sub acest aspect, incidența dispozițiilor art.304 pct.9 proc. civ. Curtea privește ca fondat recursul declarat de reclamanți și în consecință îl va admite.
Pentru considerentele expuse mai sus,recursul pârâțiloreste apreciat ca nefondat, criticile invocate nefiind circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 proc. civ. Pe cale de consecință, urmează să respingă recursul acestor pârâți.
În baza art. 274 proc. civ. intimații pârâți, și vor fi obligați să plătească în solidar recurenților reclamanți suma de 3112 lei, cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele și împotriva deciziei civile nr. 175/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Modifică în parte decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 3487/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu, pe care o schimbă în parte și constată nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 374/09.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
prin încheierea nr. 137/2007 a PE., încheiat între pârâții și și.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile nr. 3487/2008 a Judecătoriei Sibiu și ale deciziei civile nr. 175/2009 a Tribunalului Sibiu.
Respinge recursurile declarate de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 175/2009 a Tribunalului Sibiu.
Obligă intimații - pârâți, și să plătească în solidar recurentelor și suma de 3112 lei, cheltuieli de judecată în apel și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.10.2009
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean - - | JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară - - - | JUDECĂTOR 3: Mihaela - - |
Grefier, |
.
Tehn.
11 ex/06.11.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela
