Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 751/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.751
Ședința publică din 30 iunie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent G împotriva deciziei civile nr.67/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați U, CONSILIUL LOCAL și PRIMĂRIA COMUNEI PRIN PRIMAR, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 24 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24.06.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Caransebeș, reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâtul ca instanța să dispună rectificarea suprafeței de teren înscrisă în CF 2523, nr.op 779/2/cad.3379/2/2 Între Tăuri conform situației reale din teren
În motivare a invocat diferența de suprafață între realitatea din teren și înscrierile de carte funciară și a arătat că prin rectificare nu se vatămă dreptul sau interesul vreunei persoane.
În drept a invocat dispozițiile art.34, 35, 36 din DL 115/1938, art.35, 36 pct.4 din Legea 7/1996.
La termenul din 09.11.2007 reclamantul și-a precizat cererea, arătând că înțelege să solicite rectificarea suprafeței de teren înscrisă în CF 2523, nr.top 779/2/3 (cad.3379/2/2/3), referirea la nr.top 779/2 (cad.3379/2/2) fiind o eroare materială existență în cartea funciară.
Pe calea cererii de intervenție în interes propriu intervenienții și au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată invocând că, prin admiterea cererii de chemare în judecată, dreptul lor de proprietate ar putea fi afectat (fila 15 dosar fond).
Tot o cerere de intervenție în interes propriu au formulat Consiliul Local și Primăria prin primar, invocând calitatea lor de proprietari asupra parcelei nr.top 779 de 2270 mp, conform extrasului CF 1798.
Prin sentința civilă nr.2810/17.12.2008 au fost respinse atât acțiunea civilă, cât și cererile de intervenție formulate în cauză.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, din probele administrate rezultă că asupra imobilului evidențiat în CF 2523, nr. top 779/2, cad.3379/2/2 - Între Tăuri fânețe în suprafață înscrisă în CF de 5774 mp este evidențiat proprietar tabular reclamantul
Prin expertiza tehnică inginer expert a identificat terenul din litigiu ca fiind situat în partea de sud-est la limita localității pe valea pârâului, învecinându-se spre sud- est cu pădure, spre vest cu pârâul și spre nord cu parcela dezmembrată și înstrăinată de reclamanți.
. inițială reală a întregii parcele evidențiate sub nr.top 779 Între Tăuri fânețe de 6474 mp din CF 2631/2 era în realitate de 27733 mp și de la înființarea filei de CF în anul 1856 s-a trecut eronat suprafața.
De-a lungul timpului, parcela nr. top 779 Între Tăuri de 6474 mp a fost dezmembrată inițial în două subparcele: nr.top 779/1 - Între Tăuri fânețe de 700 mp și subparcela nr. top 779/2 Între Tăuri fânețe în suprafață tabulară de 5474 mp, real 27033 mp. Această parcelă s-a transmis în CF 2523 și ulterior dezmembrată în alte trei subparcele: nr. top 772/2/1 în suprafață tabulară și reală de 221 mp; nr. top 772/2/2 în suprafață tabulară și reală de 3.000 mp și subparcela din litigiu - nr. top 772/2/3 în suprafață tabulară de 2553 mp și reală de 23.812 mp, proprietatea reclamantului
Pe de altă parte același expert a reținut în cuprinsul lucrării de specialitate că în suprafața de 23812 mp este inclusă și suprafața drumului forestier realizat pe terasamentul vechii căi ferate industriale ce a existat în zonă care străbate parcela reclamantului și este de 2080 mp.
Prin suplimentul efectuat (filele 105-107 dosar fond), expertul a identificat parcela din litigiu ca fiind înscrisă inițial în CF 2523-, nr. top 779/2/3 Între Tăuri de 2553 mp, ca rezultat din dezmembrarea succesivă a parcelei nr.top unificat 779 Între Tăuri-fânețe de 1j și 20 stp, egal cu 6974 mp din CF 372 -. Tot în această filă de CF 372 a fost înscrisă și parcela cu nr. top 779 de 770 stp real 2770 mp ce a fost transnotată în fila CF 659 și apoi în CF 1789 - proprietatea lui și apoi - prin schimb - proprietatea Statului Român.
În fila de CF 223 cont 970 apare transcrisă parcela nr. top 779 Între Tăuri de 1 j, egal 5755 mp. Această parcelă se dezmembrează în parcela de 3287 mp - transcrisă în CF 624 sub se transnotează în fila de CF 1937 - proprietari actuali fiind și soția.
Și cealaltă parcelă nr. top 779 Între Tăuri de 2467 mp din CF 625 se transnotează sub în fila de CF nr. 1938, proprietari și.
În fila de CF nr. 263 este înscrisă parcela cu nr. top 779 Între Tăuri fânețe de 6474 mp proprietar tabular.
În total suprafața tabulară a parcelelor ce provin din nr. top 779 este de 26616 mp cu 11253 mp mai puțin decât suprafața înscrisă în registrele cadastrale.
Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de intervenienții și, inginer expert a arătat că parcela acestora nr. top 779 din CF 1934 de 3287 mp și CF 1938 în suprafață de 2467 mp se învecinează cu parcela nr. top 778 și nu se învecinează cu parcela reclamanților.
S- concluzionat în sensul rectificării întinderii parcelei reclamanților în raport de planul cadastral vechi și limitele parcelelor folosite efectiv de reclamanți până când au înstrăinat o parte din teren.
În cauză s-a administrat și o expertiză extrajudiciară efectuată de inginer expert (filele 142-150 dosar fond) care susține că amplasamentul parcelelor în expertiza efectuată de expert este eronată, și că dacă s-ar efectua rectificarea suprafeței parcelei reclamanților s-ar leza întinderea suprafețelor învecinate.
Reținând faptul necontestat de nici o parte și care rezultă clar din filele de CF, reiterat și de experți, privind dezmembrarea parcelelor în timp, înstrăinarea și transnotarea în alte cărți funciare, instanța a constatat că, indiferent de împrejurarea că la baza parcelei unificată sub nr. top 779, avut în realitate o întindere mult mai mare decât cea înscrisă în evidența tabulară, în prezent acest excedent de suprafață nu-i poate profita doar părții reclamante în condițiile în care de-a lungul timpului s-au efectuat atât în fapt cât și în evidența de carte funciară dezmembrări, transnotări și înstrăinări.
Pentru aceste considerente și apreciind ca rămase fără obiect cererile de intervenție, instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen reclamantul care a invocat, în esență, greșita respingere a cererii de chemare în judecată fără ca fondul cauzei să fie cercetat.
Prin decizia civilă nr.67/A/02.04.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C-S a respins apelul reclamantului.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut din analiza planului de amplasament și delimitare că proprietatea reclamantului se învecinează pe două laturi cu terenuri forestiere (pădure), terenuri care nu sunt în proprietatea intervenienților și și care se pot afla în proprietatea Statului Român, a Comunei sau a altor persoane fizice astfel că, prin admiterea acțiunii se poate aduce atingere drepturilor acestor proprietari.
În cazul prezentei acțiuni, calitatea procesuală pasivă nu aparține numai intervenienților și ci și celorlalți proprietari ai terenurilor învecinate ale căror drepturi de proprietate pot fi afectate prin admiterea acțiunii reclamantului. Nu are importanță că la sfârșitul procesului se poate (nefiind o certitudine) constata că acest drept nu a fost afectat, prioritară fiind acordarea posibilității proprietarilor vecini de a participa la judecată în vederea apărării dreptului lor de proprietate.
Instanța a mai constatat că, în prezenta cauză, există un caz de coparticipare procesuală pasivă forțată, întrucât soluția ce se va pronunța este posibil să producă consecințe directe în patrimoniul acestor persoane în sensul restrângerii dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Prin urmare, instanța a apreciat că judecata prezentei cereri nu poate avea loc decât în contradictoriu cu titularii drepturilor de proprietate asupra terenurilor învecinate cu cel al reclamantului, în caz contrar fiind încălcat dreptul acestora la un proces echitabil, consacrat de art. 6 CEDO, precum și dreptul la respectarea bunurilor consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 CEDO. Aceștia pot fi puși în situația de a li se restrânge un drept fără a le fi acordată posibilitatea să formuleze apărări și să administreze probe pentru a face dovadă contrară celor menționate de către reclamant.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în principal în sensul casării cu trimitere spre rejudecare în primă instanță și în subsidiar, casarea cu trimitere la Tribunalul C-
În motivare a invocat că, reținând lipsa calității procesuale pasive și pronunțându-se în consecință, tribunalul trebuia să admită apelul și să respingă acțiunea ca atare.
Respingând apelul, tribunalul a pronunțat o decizie cu consecințe importante vizând autoritatea de lucru judecat a hotărârii.
A mai invocat că, reținând lipsa calității procesuale pasive a părților, tribunalul nu a dat curs cererii de efectuare a unui supliment la expertiză; or, aparent, vecinii sunt intervenienții în interes propriu - părți în proces.
În fine, a invocat greșita sa obligare la plata cheltuielilor de judecată suportate de intervenienți, participarea acestora la proces nefiind rezultatul demersurilor reclamantului ci consecința inițiativei lor proprii.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9.pr.civ.
Legal citați, intervenienții nu au formulat întâmpinări în condițiile art.308 al.2 pr.civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 pr.civ. față de dispozițiile art.299 și următoarele pr.civ. văzând și dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Ulterior depunerii la dosar a suplimentului de expertiză de către expert și după ce expertul a fost citat pentru a da lămuriri conform art.211 pr.civ. reclamantul nu a formulat obiecțiuni la expertiză sau la lămuririle expertului în condițiile art.212 al.2 pr.civ. ci a apreciat ca legal întocmit raportul de expertiză (filele 127, 133, 139 dosar fond).
La fel, cu ocazia dezbaterilor în fond, reclamantul a susținut conformitatea dintre concluziile expertului și realitatea faptică (fila 157 dosar fond), fiind nerelevante eventualele sale obiecțiuni la raportul de expertiză extrajudiciară efectuat în cauză. Doar după pronunțarea sentinței, pe calea apelului și cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art.212 al.2 pr.civ. reclamantul a solicitat efectuarea unui supliment la expertiză pentru stabilirea vecinătăților.
Din conținutul concluziilor expertului - necontestate în termen procedural, după cum s-a arătat - rezultă că proprietar tabular al parcelelor învecinate cu cea în litigiu, respectiv cele înscrise în CF 263 este, însă conform declarației reclamantului ele sunt folosite de pârâtul (fila 106 dosar fond).
Mai mult, în răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de intervenienții - de asemenea, necontestate - expertul arată că proprietar tabular al acestor parcele este ", după care succesori sunt și, care au folosit parcela învecinată de cea a reclamanților" (fila 137 dosar fond).
Cum în mod corect a reținut instanța de apel, cererea reclamantului presupune o judecată în contradictoriu cu proprietarii parcelelor de teren învecinate cu cea în litigiu, pentru ca drepturile și interesele acestora să nu fie afectate.
Or, după cum rezultă din cele de mai sus arătate, nici măcar calitatea de vecin-proprietar a pârâtului pe care reclamantul a înțeles să-l cheme în judecată în condițiile art.112 al.1 pr.civ. nu a fost dovedită în cauză conform art.1169 civ.
După cum s-a arătat în cele ce preced, nu s-a contestat că parcela în litigiu se învecinează, astfel cum a reținut tribunalul, cu suprafețe de teren ai cărei proprietari nu au fost identificați.
Cum reclamantul a stabilit cadrul procesual conform celor mai sus arătate și nu a contestat în termen concluziile expertului, în mod legal a reținut instanța de apel că nu poate fi făcută aplicarea dispozițiilor art.297 pr.civ. referitoare la desființarea cu trimitere a sentinței apelate.
Pe de altă parte, efectuarea în apel a suplimentului de expertiză în vederea identificării și introducerii în cauză a tuturor vecinilor ar avea consecință modificarea în apel a acțiunii sub aspectul părților, situație contrară dispozițiilor art.294 al.1 pr.civ.
Nu pot fi reținute ca întemeiate nici criticile potrivit cu care, reținând lipsa calității procesuale pasive, tribunalul trebuia să admită apelul reclamantului și să respingă acțiunea cu această motivare.
Astfel, tribunalul a făcut corecta aplicare a dispozițiilor art.137 al.1 pr.civ. și, pronunțându-se asupra excepției reținute, a substituit motivarea primei instanțe care a examinat fondul pricinii.
În ceea ce privește susținerile vizând incidența dispozițiilor referitoare la autoritatea de lucru judecat, curtea le va înlătura ca nefiind întemeiate câtă vreme prin hotărârea pronunțată, tribunalul nu a închis reclamantului accesul la instanța de judecată prin formularea unei noi cereri și a reținut că în prezenta pricină cadrul procesual nu a fost legal constituit. În consecință, reclamantul are posibilitatea de a sesiza instanța cu o nouă cerere de chemare în judecată cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la persoanele citate ca parte și la celelalte cerințe impuse de dispozițiile art.112 pr.civ.
Vor fi respinse ca neîntemeiate și criticile reclamantului vizând nelegala sa obligare la plata cheltuielilor de judecată către părți. Aceasta, pentru că intervenienții au formulat cererea ca urmare a demersului judiciar inițiat de reclamant. În al doilea rând, se observă că prima instanță, respingând și cererile de intervenție, nu a obligat vreo parte la cheltuieli de judecată.
În fine, intervenienții au fost citați în calitate de intimați în apel, au achitat onorariul avocatului ales, iar soluția dată de tribunal le-a fost favorabilă, astfel că incidența dispozițiilor art.274 pr.civ. a fost legal reținută.
În ceea ce privește, însă, cheltuielile de judecată suportate în recurs de intervenienții-intimați și solicitate de reprezentantul acestora, instanța le apreciază ca fiind exagerate raportat la efortul depus de apărător pentru redactarea concluziilor scrise și susținerea acestora astfel că, în baza art.274 al.1, 3.pr.civ. va proceda la micșorarea lor.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1 pr.civ. raportat la art.304 pr.civ. instanța va respinge recursul declarat de reclamant G împotriva deciziei civile nr.67/A/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În baza art.274 al.1, 3.pr.civ. va obliga reclamantul la plata către intervenienții și a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamant G împotriva deciziei civile nr.67/A/02.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Obligă reclamantul la plata către intervenienții și a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, G - - - - -
Grefier,
- -
Red.FȘ/01.07.2009
Tehnored.MM/2 ex/02.07.2009
Instanță fond: Judecătoria Caransebeș - jud.
Inst.apel: Tribunalul C-S - jud. A,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
