Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 864/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 864/2008-
Ședința publică din 22 mai 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia | - - | - JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța |
- --- | - JUDECĂTOR 3: Trif | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât, cu domiciliul în O- -. 14 județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în O parc nr. 31. 23 județul B, - născută, cu domiciliul în nr. 26 județul B și cu intimata pârât, cu domiciliul în I nr. 207A județul B, împotriva deciziei civile nr. 428/A/2007 din 02 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1330 din 28 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 9461/2004, având ca obiect: rectificare de CF,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul pârât, asistat de reprezentantul său av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 67/2007 eliberată de Baroul Bihor - Cabinet individual, pentru intimata reclamant, lipsă, reprezentanta sa av. în baza împuternicirii avocațială de la dosar emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, iar pentru intimatul reclamant lipsă, reprezentanta sa av. - în baza împuternicirii avocațială nr. 848/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind de asemenea intimata pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 5 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului, casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare, iar dacă nu se admite casarea, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerii în întregime a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la casarea cu trimitere, se arată că aceasta se impune deoarece în cauză nu a fost citată Banca Religiilor, care a participat la licitație.
Cu privire la modificarea deciziei, se arată că în mod greșit au reținut instanțele anterioare reaua credință a pârâtului, nu a existat o înțelegere prealabilă a participanților la licitație și nu a fost dovedită prin probele de la dosar. Desființarea licitației s-a făcut pe baza unor simple prezumții, din actele de la dosarul execuțional nu rezultă că ar fi existat vreo notificare cu privire la imobilul în litigiu. Instanțele s-au bazat pe adeverința emisă de Asociația de locatari în care se afirmă nefondat că pârâtul s-ar fi mutat la fosta proprietară a imobilului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârilor anterioare ca legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată. Criticile aduse prin motivele de recurs se bazează pe invocarea așa zisei bune credințe a recurentului, fiind negată relația evidentă de concubinaj a acestuia cu intimata. În mod corect a reținut prima instanță că în anul 1999 s-a stabilit dreptul de proprietate al intimatului asupra imobilului din litigiu, dar care n-a putut să-și întabuleze dreptul în CF deoarece coala de CF era dispărută și i s-au pus și alte piedici. Recurentul era în relații de concubinaj cu și avea cunoștință de faptul că aceasta nu mai era proprietara imobilului. B credință a acestuia a fost răsturnată și prin conduita sa, care nu s-a prezentat la interogatoriu în fașa instanței de fond.
Reprezentanta intimatei reclamant solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârilor anterioare ca legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, conform concluziilor scrise depuse la dosar. Se arată că prin acțiunea introductivă s-a solicitat inițial rectificarea de CF, radierea dreptului de proprietate al lui și restabilirea situației anterioare de CF. Ulterior s-a completat acțiunea cu solicitarea de anulare a procesului verbal de licitație. În anul 1999 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat dreptul de proprietate favoarea lui, dar nu s-a reușit întabularea acestui drept, iar rămânând proprietară în CF a ipotecat imobilul ce ulterior a fost vândut la licitație. Corect au reținut instanțele anterioare reaua credință a cumpărătorului, care trăia în concubinaj cu, fapt dovedit și prin sentința penală nr. 2122/2004 a Judecătoriei Oradea în care s-a stabilit că minorul - este fiul recurentului și al intimatei, provenit din această relație de concubinaj. Cu privire la casarea cu trimitere a deciziei, se arată că aceasta nu se impune, deoarece Banca Religiilor nu trebuia citată în cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.sentința civilă nr. 1330 din 28 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 9461/2004,fost admisă cererea formulată de reclamantul și reclamanta, născută în contradictoriu cu pârâții și pârâtul.
S-a dispus anularea procesului verbal de vânzare directă încheiat la data de 02.09.2002 de executorul bancar și pe care de consecință anularea actului de adjudecare din 02.09.2002 în favoarea adjudecătorului.
A fost obligat pârâtul în solidar la plata către reclamanți a sumei de 395 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin sentința civilă nr.4282/1999 Judecătoria Oradeas -a stabilit în favoarea reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilelor înscrise în 803 având nr. top 311/2 și 312/2. Întrucât reclamanții au neglijat să-și intabuleze drepturile, pârâta continuând să figureze drept proprietar tabular, imobilele au făcut obiectul vânzării la licitație publică în cadrul procedurii de executare silită inițiat împotriva pârâtei, imobilele fiind achiziționate de pârâtul. Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată în cauză, instanța arată că nu se poate reține tripla identitate de obiect cauză și părți între prezentul dosar și cele din dosarul 6660/2003 și 3730/2004. În ceea ce privește excepția tardivității, instanța a reținut că nici aceasta nu este fondată având în vedere că s-a solicitat nulitatea actului de adjudecare care a fost încheiat cu rea credință, ceea ce constituie un motiv de nulitate absolută ce poate fi invocată oricând. S-a subliniat în continuare instanța că invocarea de către pârâtul a faptului că nu a cunoscut situația imobilelor la data achiziționării, nu pare deloc realistă luând în considerare în acest sens refuzul pârâtului de a răspunde la interogator, coroborat cu alte probe cum ar fi adresa asociației de proprietari nr. 19/06.02.2006 în care se menționează că, pârâtul nu mai locuiește la adresa indicată în dosar, ci de fapt acesta s-a mutat la domiciliul pârâtei, împreună cu fiul acestora -, precum și minuta sentinței penale nr. 2122/2004 din care rezultă că pârâții au împreună un minor, ceea ce demonstrează menajul părților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr.428/A/2007 din 02 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost respinsca nefondat apelul civil introdus în cauză fiind păstrată în totalitate sentința apelată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut, din actele și lucrările dosarului, următoarele:
Prin cererea dedusă judecății astfel cum aceasta a fost formulată inițial s-a solicitat doar rectificarea situației de carte funciară cu nr. 803, în sensul radiarii dreptului de proprietate al apelantului pârât, și restabilirea situației de carte funciară, însă printr-o completare de acțiune ulterior formulată s-a solicitat și constatarea nulității procesului verbal de vânzare la licitație publică și implicit al actului de adjudecare. S-au constatat neîntemeiate criticile aduse sentinței apelate, prin care se susține inadmisibilitatea acțiunii în rectificare de carte funciară, până la constatarea printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a faptului că înscrierea sau actul în temeiul căreia aceasta a fost făcută nu au fost valabile. Contrar celor susținute de apelant acțiunea în rectificare poate fi promovată și concomitent cu cererea prin care se solicită constatarea nevalabilității înscrierii, hotărârea producându-și efectele numai de la data rămânerii sale irevocabile, atât în ceea ce privește dispoziția de rectificare cât și dispoziția prin care se constată nevalabilitatea înscrierii, sau a actului în temeiul căruia înscrierea s-a efectuat. Judicios a reținut judecătoria că prin probațiunea administrată în cauză, prezumția relativă a bunei credințe de care se bucură pârâtul apelant în calitatea acestuia de dobânditor cu titlu oneros al imobilului în litigiu, a fost răsturnată dispunând în consecință anularea procesului verbal de vânzare directă precum și al actului de adjudecare prin care a fost achiziționat imobilul. Corect s-a avut în vedere în acest sens, relațiile existente între apelantul și intimata care fără putință de tăgadă conduc la concluzia că apelantul avea cunoștință de faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului achiziționat nu mai aparținea intimatei ci reclamanților din prezenta cauză, fiind exclusă așadar buna sa credință. Corect a conchis judecătoria că apelantul nu poate obține menținerea efectelor actului său juridic, în dauna adevăraților proprietari care au fost lipsiți fără voia lor de bunul ce le aparținea.
Împotriva acestei decizii a introdus recurs, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerii în întregime a acțiunii.
În motivarea cererii de recurs, sunt formulate următoarele critici:
în mod greșit, instanța de apel a confirmat reaua-credință bazată pe așa-zisa "relație apropiată" dintre recurent și fosta proprietară, ignorând probele de la dosar și regulile care reglementează procedura vânzării la licitație publică;
instanța de apel a ignorat faptul că adeverința de la asociația de proprietari, pe care s-a bazat hotărârea instanței de apel, a fost combătută de o altă adeverință depusă în apel;
instanța de apel nu a dat posibilitatea combaterii cu martori a prezumției de relații apropiate bazată pe acea adeverință și certificatul de naștere a copilului născut dintr-o relație veche, cu martorul propus putând dovedi că recurentul nu are nici un fel de relații cu fosta proprietară;
instituția și procedura vânzării la licitație publică exclude ca motiv de nulitate reaua-credință a celui care participă la licitația publică, iar reaua sau buna credință în cazul cumpărării unui imobil poate avea repercusiuni numai asupra opozabilității unui act nul contra unui subdobânditor; singurele probe pe care se bazează sentința constituie lipsa de interogatoriu a pârâtului și adresa Asociației de proprietari, iar referitor la respectiva adresă, printr-un act ulterior, nr. 377 din 23.02.2007, asociația a precizat că împrejurările prezentate în adeverința anterioară nu se bazează pe evidențe ale asociației;
din punct de vedere procedural, se pune întrebarea dacă la anularea unui act de vânzare la licitație trebuia să fie parte și creditorul, inițiator al execuției și care a încasat prețul, Banca Internațională a Religiilor.
Prin întâmpinare, intimatul - a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, cu motivarea că sunt nefondate criticile privind greșita interpretare a probațiunii, în mod corect instanțele stabilind în baza probelor administrate că prezumția relativă a bunei-credințe de care se putea bucura pârâtul în calitate de dobânditor cu titlu oneros a imobilului din litigiu a fost răsturnată, dispunându-se pe cale de consecință anularea atât a procesului verbal de vânzare directă cât și a actului de adjudecare.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Din probele administrate în cauză rezultă că situația juridică a imobilelor din litigiu a fost cunoscută de cumpărătorul acestora, neavând relevanță că achiziționarea bunurilor s-a realizat în cadrul procedurii execuționale. Dispozițiile articolului 948 punctul 4 din Codul civil enumără între condițiile esențiale pentru validitatea unui act juridic, cauza licită, iar conform prevederilor articolului 966 din Cod, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită, nu poate avea nici un efect.
imobilelor de către recurentul pârât s-a făcut în condițiile în care el a avut cunoștință de regimul juridic al respectivelor bunuri și anume că acestea nu aparțineau în proprietate pârâtei. În situația în care a fost probată existența menajului comun al recurentului cu pârâta menționată - relevanță în acest sens prezentând neprezentarea recurentului la interogatoriu din perspectiva prevederilor articolului 225 din Codul d e procedură civilă socotită ca o mărturisire deplină în favoarea celeilalte părți - nu pot fi primite apărările acestuia în sensul că nu ar fi avut cunoștință de situația imobilelor. Sub durata menajului comun, în urma unor procese, pârâta a pierdut proprietatea asupra imobilelor din litigiu, în favoarea reclamanților intimați.
La data declanșării și derulării procedurii executării silite, imobilele ce-au constituit obiectul acestora nu se mai aflau în patrimoniul debitoarei pârâte, iar recurentul, care locuia împreună cu aceasta, fără îndoială că avea cunoștință de respectiva situație, prin urmare soluția instanței de fond, de anulare a procesului verbal de vânzare încheiat de executorul bancar și de anulare a actului de adjudecare în favoarea recurentului adjudecător, este legală. Sub aspectul probatoriului propus și administrat în cauză, trebuie reținut că Asociația de Proprietari a revenit asupra adresei sale anterioare nr. 19/06.02.2006, prin urmare conținutul acesteia nu poate fi luat în considerare, susținerile recurentului sub acest aspect fiind întemeiate, însă referitor la proba testimonială la care se face trimitere în cererea de recurs, este de subliniat că în etapa apelului pot fi administrate probe noi în completarea probațiunii aduse în fața primei instanțe, dar numai dacă au fost propuse prin motivele de apel, sau invocate în primă instanță, or în speță, recurentul pârât nu a propus proba cu martori în primă instanță, nici în cadrul motivelor de apel.
Cât privește criticile vizând cadrul procesual al prezentului litigiu sub aspectul subiecților procesuali, este de observat lipsa interesului legitim în invocarea de către recurent - pârât în cauza de față - a neatragerii în proces a unei terțe persoane.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza articolului 312 aliniatul 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, iar în conformitate cu prevederile articolului 274 din Codul d e procedură civilă, recurentul, căruia îi aparține culpa procesuală, va fi obligat la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei și a sumei de 1500 lei cu același titlu în favoarea intimatului, ambele sume reprezentând valoarea onorariilor avocațiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat derecurentul pârât, cu domiciliul în O- -. 14 județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți, cu domiciliul în O parc nr. 31. 23 județul B, - născută, cu domiciliul în nr. 26 județul B și cu intimata pârât, cu domiciliul în I nr. 207A județul B, împotriva deciziei civile nr. 428/A/2007 din 02 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei și la suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCAB I L
Pronunțată în ședința publică de azi, 22 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - --- -
decizie:./20.06.2008
Complet fond:
Complet apel.,
în 2 ex.: /30.06.2008
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
