Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 912/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 912/2009-
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta din O,-,.3, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtă EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ ABM cu sediul în B M, str. -, nr.50, jud. M, împotriva deciziei civile nr.257/Ap din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a păstrat sentința civilă nr.1421/2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect rectificare carte funciară.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 05 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 12 mai 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1421/07.03.2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Marea respins cererea formulată de petenta reclamantă în contradictoriu cu intimata pârâtă Episcopia Română Unită a Mului, având ca obiect rectificare de CF.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că așa cum relevă coala CF. în extenso nr.308 de și extrasul de CF nr.308, prin încheierea de CF nr. 564 din 17.08.1945, s- dispus întabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor de sub A+ 6,7,8,11,12,13,14,16,17,26,29,30,36 și 39 în favoarea intimatei-pârâte Episcopiei Române Unită a Mului în baza unui contract de donație încheiat în 14.08.1945 și autentificat de Judecătoria Mixtă B
Din adresele de răspuns la solicitările petentei reclamante nr. C 535/19.09.2006, nr.11234/9.10.2006, nr. C 968 din 16.10.2006, nr.746/2007, nr.6315 din 23.10.2007 rezidă faptul că autoritățile sesizate nu dețin și nu cunosc dacă există încheiat contract de donație din 14.08.1945 între părțile G sau () și Episcopia Unită Mului, fapt ce nu duce la concluzia că un astfel act de donație nu a existat vreodată, dobândit cu bună credință.
Actele de stare civilă (filele 12-17 și 20-22 din dosarul de fond) și arborele genealogic nu atestă că petenta - reclamantă a acceptat în termen legal moștenirea după fiul ei, iar soțul petentei G, născut în 1899, ar fi avut posibilitate în timpul vieții sale, până în anul 1966, să ceară el însuși rectificarea CF. dacă avea dubii cu privire la valabilitatea donației făcută de mama sa. Nu s-a făcut dovada nici că fiul lor, G, ar fi acceptat în termen legal moștenirea după tatăl său.
În lumina disp. art. 813-840 Cod civil, donația este un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit, prin care una din părți, respectiv donatorul, cu intenție liberală își micșorează în mod actual și irevocabil patrimoniul său, mărind patrimoniul celeilalte părți, respectiv a donatarului. Pentru validitatea donației, se cere ca bunul care formează obiectul contractului, să fie în circuitul civil. Forma cerută de lege pentru validitatea contractului, este cea autentică, iar donația devine irevocabilă din momentul acceptării, donatorul putând revoca donația doar până în momentul acceptării sale, donatorul nemaiavând posibilitatea revenirii asupra deciziei sale.
Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei dacă a fost dobândit cu bună credință, cât nu se dovedește contrariul (art.33 din Legea 7/1996), ori, în speță, reclamanta trebuia să-și susțină propunerea făcută, potrivit disp.art.1169 Cod civil, iar conform art.34 din aceeași lege, cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună credință un drept real înscris în cartea funciară.
Din probele administrate în cauză, reiese că înscrierile în CF au fost valabile, consimțământul autorilor reclamantei nefiind viciat prin violențe psihice, sau de incapacitatea de încheia un contract de donație, care este în principiu irevocabil, donatorul nemaiavând posibilitatea revenirii asupra deciziei sale.
Pentru considerentele mai menționate, instanța de fond, în baza disp. art. 813-840 Cod civil, art. 261 Cod procedură civilă, art. 33, 34 și 38 din Legea 7/1996, Ordinul nr.733/2006 ANCPI. a respins cererea conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - solicitând - în temeiul art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă - admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii atacate și admiterea acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin cererea introductivă a solicitat rectificarea colii CF nr.308 de în sensul radierii înscrierii de sub 39, cu restabilirea situației de carte funciară existentă sub 38, cât și a înscrierii de sub 1 din CF nr.1229 de, cu restabilirea situației de CF, ca urmare a constatării aspectului potrivit căruia înscrierile de sub 39 din CF nr.308 de și de sub 1 din CF 1229 de, nu au fost valabile, în înțelesul art.34 alin.1 pct.1 din Lg.nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare (cu completările și modificările ulterioare).
A mai arătat că în susținerea celor de mai, a depus, în probațiune, înscrisuri din care rezultă că încheierea de CF. care a stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei cu titlu juridic donație, nu vizează o astfel de operațiune juridică și nici nu este însoțită de un contract de donație având ca obiect terenurile în litigiu, sens în care s-a depus adresa de răspuns nr.11234/09.10.2006 a OCPI S M, prin care au fost comunicate copii după actele anexe încheierii CF. nr.564/17.08.1945, cu mențiunea expresă că "la baza încheierii de carte funciară nr.564/1945 nu există nici un contract de donație!!!". Aceste acte (depuse și ele în probațiune) vizează o altă persoană, văduva defunctului, născută și se referă la operațiuni de radiere a unor ipoteci ce fuseseră constituite în favoarea Băncii de Credit SA. S
Cu toate acestea, în analizarea probatoriului, prima instanță a interpretat greșit cuprinsul adresei mai menționate, reținând că "autoritățile sesizate nu dețin și nu cunosc dacă există încheiat contractul de donație".
A menționat că în susținerea și completarea adresei de mai au fost depuse și alte răspunsuri comunicate de alte instituții, precum: adresa de răspuns nr. C 535/19.09.2006 emisă de Direcția Județeană Ma A rhivelor Naționale din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prin care se comunică în mod explicit că "în documentele pe care le deținem privind actele încheiate la Judecătoria Baia Mare, oficiul CF. în anul 1945 nu figurează contractul de donație încheiat la 14 august 1945 cu nr.564 CF. referitor la Episcopia Unită a Mului"; adresa de răspuns nr. C 968 din data de 16.10.2006 emisă de Direcția Județeană Ma A rhivelor Naționale din cadrul Ministerului Administrației și Internelor prin care se comunică în mod explicit că "în evidențele pe care le deține privind înregistrările de carte funciară, respectiv cererile de întabulare a proprietăților din anul 1945 de la Judecătoria Mixtă B M, nu figurează solicitarea de întabulare a proprietății obținută de Episcopia Unită a Mului în urma încheierii contractului de donație din 14 august 1945 între părțile -G sau () - și Episcopia Unită a Mului"; adresa de răspuns nr.746/05.08.2007 a Primăriei comunei completează - sub același aspect - probatoriul, menționând că "în urma verificării arhivei din anii 1945 și următori nu au găsit nici o rubrică privitoare la registrul de rol (pentru impozite și taxe) și nici în cartotecile cadastrale în care să figureze Episcopia greco-catolică (unită cu ) a Mului".
Față de cuprinsul adreselor depuse în probațiune, recurenta-reclamantă a apreciat că prima instanță, interpretând greșit actul juridic dedus judecății (art.304 pct.8 Cod procedură civilă, a reținut doar că aceste instituții "nu dețin" sau "nu cunosc dacă există" contractul de face obiectul litigiului. Or, răspunsul OCPI este neechivoc, în sensul că încheierea de carte funciară care a stat la baza întabulării nu cuprinde în sine sau în anexele sale un contract de donație între cele două părți, probă completată prin informațiile furnizate de celelalte instituții menționate.
Raportat la cele de mai, recurenta-reclamantă a considert că sunt incidente disp.art.30 din Lg.nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, potrivit căruia "dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, CÂT NU SE CONTRARIUL".
Consideră că, deși instanța de fond a reținut incidența acestor dispoziții legale, a pronunțat soluția cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Astfel, în condițiile în care recurenta-reclamantă a făcut dovada contrară, în sensul că înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei-intimate în coala de carte funciară s-a făcut în lipsa actului autentic care îl justifică, a apreciat că prezumția instituită prin lege a fost răsturnată.
Raportat la răsturnarea acestei prezumții, pentru o corectă apreciere a probelor se impunea obligarea intimatei la depunerea contractului de donație care să îi justifice dreptul și pe care, în calitate de proprietar, ar fi fost firesc să îl dețină. Cu toate acestea, intimata-pârâtă nu doar că nu a fost înregistrată niciodată în evidențele fiscale ca proprietar al terenurilor din litigiu, dar nici nu a achitat vreodată impozit asupra acestora, aspect ce rezultă din adresa emisă de Primăria.
Astfel, din coroborarea tuturor probelor administrate în primă instanță, se poate concluziona că înscrierile din colile de carte funciară mai menționate, nu au fost valabile, un astfel de contract de donație fiind - practic - inexistent.
Recurenta-reclamantă a apreciat că în ceea ce privește motivarea cuprinsă în finalul considerentelor sentinței civile recurate, aceasta este străină pricinii (art.304 pct.7 Cod procedură civilă), în cauză nefiind vorba despre o revocare a donației, deoarece ea nu a afirmat niciodată că o astfel de donație ar fi existat, dimpotrivă, din probele administrate rezultă că înscrierea efectuată nu are la bază un astfel de înscris autentic, astfel încât motivările vizând revocarea donației sunt neavenite și nu prezintă relevanță raportat la obiectul cauzei.
Deși prima instanță a reținut - în mod corect - că pentru existența valabilă a unui contract de donație este cerută forma autentică, a ignorat cu desăvârșire probele administrate în cauză, din care rezultă că la baza înscrierii de CF nu există un înscris autentic care să îndeplinească condițiile de valabilitate ale unei donații.
A considerat că sunt străine pricinii și motivele cuprinse în finalul considerentelor hotărârii, potrivit cărora "înscrierile de CF au fost valabile, consimțământul autorilor reclamantei nefiind viciat prin violențe psihice, sau de incapacitatea de a încheia un contract de donație".
Un prim aspect se referă la faptul că obiectul cauzei nu pune în discuție valabilitatea încheierii contractului de donație, în acest sens prima instanță reținând, în mod greșit, administrarea probatoriului. Nu au fost administrate nici un fel de probe vizând vicierea sau nevicierea consimțământului autorilor reclamantei, ori existența vreunei incapacități de a încheia astfel de acte juridice, pentru simplul motiv că prin probele administrate s-a făcut dovada inexistenței contractului de donație ca temei juridic al înscrierii de carte funciară, nefiind pusă în discuție valabilitatea contractului.
Raportat la calitatea procesuală activă a recurentei-reclamante, a arătat că prima instanță a ignorat înscrisurile depuse în probațiune în justificarea acestei calități, reținând doar actele de stare civilă și arborele genealogic.
A precizat că prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile legale în materia proprietății (adoptate ulterior anului 1989), care au avut ca efect repunerea în termenul de acceptare a succesiunii după antecesorii proprietari ai terenurilor pentru care se face revendicarea și nici probele depuse în acest sens. Astfel, prin cererea înregistrată la Primăria sub nr.591/16.11.2005, recurenta-reclamantă a acceptat succesiunea după defuncta -, a cărei succesoare în drepturi este, în temeiul testamentului autentificat sub nr.2649/21.07.1995.
În ceea ce privește acceptarea de către a succesiunii după defunctul ei fiu, aceasta rezultă din cererile formulate de către aceasta în temeiul Lg.18/1991, cereri soluționate în mod favorabil prin emiterea unor titluri de proprietate pe seama acesteia, în calitatea sa de moștenitoare a unicului fiu predecedat (precum și titlul de proprietate nr.31-- depus în probațiune la dosarul cauzei).
Raportat la acest aspect, cât și la succesiunea în a maselor succesorale - de la proprietara tabulară până la predecesoarea lor în drepturi - a apreciat că s-a făcut dovada calității de moștenitor a recurentei-reclamante și deci, justificarea procesuală activă în prezenta cauză.
În situația în care pârâta - în calitate de terț - contestă calitatea de moștenitor a oricăruia dintre antecesorii ei în drepturi (care ar întrerupe șirul moștenirilor), consideră că este în sarcina acesteia să facă proba contrară.
În ceea ce o privește pe recurenta-reclamantă, a arătat că a dovedit cu acte de stare civilă raporturile succesorale dintre antecesorii ei în drepturi, cât și existența dreptului de proprietate asupra terenurilor în patrimoniul antecesoarei ei în drepturi întabulată în coala de carte funciară. Mai mult decât atât, s-a făcut și dovada acceptării succesiunii cu ocazia repunerii în termen prin dispozițiile cuprinse în Lg.nr.18/1991 a fondului funciar și Lg.nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În drept, a invocat art.304 alin.1 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ Aas olicitat, ca în urma recalificării căii de atac din recurs în apel, să se dispună respingerea apelului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că, primordial, se impunea a fi lămurită natura juridică a căii de atac, întrucât cererile de rectificare CF sunt supuse celor trei grade de jurisdicție, deci calea de atac este apelul.
Pe fondul căii de atac, a apreciat că aceasta este neîntemeiată, sentința instanței de fond fiind temeinică și legală. S-a avut în vedere faptul că orice înscriere de CF se presupune a fi conformă cu realitatea până la proba contrară, lucru însă care nu poate fi combătut cu adeverințe din care rezultă "chestiuni incerte" cum ar fi "nu avem în evidențe" ori "nu se găsește în arhivă". Numai o cercetare penală ar putea să schimbe ceea ce s-a stabilit printr-o confirmare de către judecătorie, cum a fost cazul legal la vremea respectivă. De fapt, prin "recursul" declarat, reclamanta nu face decât să repete cele scrise în cererea de chemare în judecată fără a aduce o critică obiectivă juridică la subiect sentinței instanței de fond.
A mai arătat că este de remarcat faptul că din economia art.34 din DL nr.115/1938 s-a reținut trei motive ale unei cereri de rectificare de CF. Nici cererea de chemare în judecată și nici recursul nu specifică pe care anume din cele 3 motive se întemeiază cererea; înscrierea este valabilă (până la proba contrară); dreptul a fost corect calificat; condițiile existenței dreptului de proprietate bazat pe donație nu s-au modificat și nici efectele actului respectiv de donație nu au încetat. Donația este irevocabilă; avea posibilitatea de peste 20 de ani ca fiul donatoarei să atace personal actul dacă aprecia că se impune.
În drept, a invocat art.115 și 274 Cod procedură civilă.
Prin încheierea ședinței publice din data de 15.10.2008, în temeiul art.34 pct.1 din Lg.nr.7/1996, s-a dispus recalificarea căii de atac din recurs în apel.
Prin decizia civilă nr.257/Ap din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta, domiciliată în O,-,.3, jud. B împotriva sentinței civile nr.1421/2008 a Judecătoriei Satu Mare, pronunțată în dosar nr- în contradictoriu cu EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ A, cu sediul în B M, str. -, nr.50, jud.
A fost obligată apelanta să plătească intimatului suma de 2380 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În mod legal instanța de fond a dat eficiență principiului publicității materiale al cărților funciare, ce rezultă din disp.art.30 din Lg.nr.7/1996, republ. respectiv "dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în condițiile prezentei legi în folosul unei persoane se prezumă că dreptul există în folosul ei dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credință cât nu se dovedește contrariul".
În favoarea intimatei-pârâte, în baza încheierii nr.564/1945 CF s-a înscris un drept de proprietate dobândit în baza contractului de donație încheiat la 14.08.1945. Faptul că încheierea vizează alte persoane fizice, care poate fi și o eroare materială în privința numărului sub care a fost emisă încheierea, precum și faptul că, contractul de donație încheiat în anul 1945 nu mai există în materialitatea lui, nu sunt probe concludente pentru a răsturna prezumția existenței dreptului real înscris în favoarea intimatei-pârâte, de asemenea motivele invocate rezultate din relațiile comunitate de diferite autorități sesizate:OCPI M fila 38 care comunică că "actele solicitate lipsesc din mapa actelor arhivate"; Direcția Județeană M -Arhivele naționale fila 36 arată că "nu figurează solicitarea de întabulare a proprietății obținută de Episcopia Unită a Mului în urma încheierii contractului de donație ""Nu deținem evidențe privind actele autentificate de Judecătoria mixtă B M în anul 1945", respectiv "nu figurează contractul de donație încheiat la 14 august 1945 cu nr.564 CF referitor la Episcopia Unită a Mului" nu reprezintă cauze de nevalabilitate care să afecteze actul juridic din litigiu privit ca operațiune juridică sau privit în sens de instrumentum, motiv pentru care, tribunalul a considerat că nu sunt îndeplinite disp. art. 34 pct.1 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare. În baza disp.art.296 Cod procedură civilă, a respins apelul declarat ca nefondat și reținând culpa procesuală a apelantei, aceasta, în baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2380 lei în favoarea intimatei-pârâte, reprezentând onorar de avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs reclamanta, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârilor și admiterea acțiunii cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că greșit instanțele au respins acțiunea în rectificare de CF. deși contractul de donație care a stat la baza încheierii de întabulare nu există, iar actele anexe încheierii respective privesc alte persoane și alte operațiuni de carte funciară.
În concluzie, nu s-a făcut dovada că ar fi existat o donație, dimpotrivă aceasta este inexistentă, astfel că se impunea să se constate inexistența titlului și să se dispună rectificarea de carte funciară.
A mai invocat recurenta că este sarcina pârâtului să dovedească existența înscrisului, cât proba inexistenței acestuia este imposibilă. Dovada unui fapt negativ se poate înlătura doar prin proba faptului pozitiv conex.
Intimata s-a opus admiterii recursului.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că acestea sunt legale și temeinice.
Criticile formulate de recurenta reclamantă sunt nefondate.
Recurenta a formulat acțiune de rectificare de CF. întemeiată pe dispozițiile art. 34 pct.1 din Legea 115/1938 (preluate ca atare și de Legea 7/1996).
Invocând nevalabilitatea titlului înscris în CF. 308 l de în favoarea pârâtei Episcopia Română Unită a Mului, reclamanta trebuia să-și dovedească susținerile.
Inexistența titlului pe care recurenta reclamantă o invocă ca și nevalabilitatea titlului în înțelesul legii, nu înseamnă așa cum aceasta a motivat că înscrisul a fost pierdut sau nu mai este găsit în arhiva cărții funciare. Simpla împrejurare că la încheierea de întabulare contestată de reclamantă nu există nici un contract de donație sau că lipsesc actele în baza căreia s-a dat încheierea de întabulare, inclusiv cererea proprietarului, necoroborată cu alte probe, nu înseamnă că înscrierea contestată este nevalabilă și se impune rectificarea acesteia așa cum se solicită.
Nici împrejurarea că proprietarul, pârâta în prezenta cauză, nu și-a înregistrat proprietatea la unitatea administrativ teritorială de care aparține, nu are relevanță cu atât mai mult cu cât donația s-a făcut în anul 1945 iar prin Decretul 358/1948 Română Unită cu - a fost desființată de statul comunist, fiind reînființată abia în anul 1990.
În concluzie, înscrierea în CF. de sub 39, CF. 308 l de face dovada că a existat contractul de donație și instituie prezumția relativă că acesta a fost valabil încheiat, prezumție pe care reclamanta nu a răsturnat-o așa cum am arătat mai.
De altfel, de la data înscrierii în CF. 1945 au trecut peste 50 de ani, fiind astfel plauzibilă pierderea unor acte care au stat la baza încheierii de întabulare.
Prin urmare, așa cum am arătat mai, simpla lipsă a actelor ce au stat la baza încheierii de întabulare, nu poate duce la concluzia că aceasta s-a făcut în baza unui titlu nevalabil, în condițiile în care aceasta nu s-a dovedit.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul de față.
În baza art. 274 cod procedură civilă, va obliga recurenta la 2440 lei cheltuieli de judecată în recurs, în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta din O,-,.3, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtă EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ ABM cu sediul în B M, str. -, nr.50, jud. M, împotriva deciziei civile nr.257 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2440 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /14.05.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
./15.05.2009
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
