Rectificare carte funciara. Speta. Decizia 926/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZI A CIVILĂ Nr. 926/
Ședința publică din 26 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Ligia Vîlcu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL, împotriva deciziei civile nr. 40/12.02.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 25 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 26 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 436 din 11.04.2008 a Judecătoriei Zărneștia fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de reclamanta - SRL reprezentata de.
A fost admisă acțiunea formulata de reclamanta - SRL reprezentata de, impotriva paratului si-n consecinta:
S-a dispus radierea din CF 7347, nr top. 177-178 totul /2, de sub B 25, ipotecii instituita in favoarea paratului.
A fost obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 3000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de imprumut autentificat sub rn 5780/22,02,1995-fila 25 dosar- paratul a imprumutat societatii reclamante suma de 338,000 marci germane, echivalentul a 452,920,000 lei vechi, pe o durata de 6 luni, suma ce a fost partial restituita, la data incheierii actului, respectiv s-a predat creditorului 230,460,000 lei, anterior actului iar data data semnaii contractului, suma de 134,000,000 lei vechi, urmand ca diferenta sa fie restituita pana in ziua de 28,02,1995,
S-a stipulat in contract, la pct.4, ca garantarea acestui imprumut se face prin constituirea unui drept de ipoteca cu interdictie de instrainare si grevare, in favoarea creditorului, asupra imobilului, proprietatea societatii reclamante, inscris in CF 7347, nr top. 177-178 totul /2, de sub B 25, dobandita "prin cumparare dar mai ales prin construire, stiut fiind cde ambele parti ca debitorul a demolat conbstructia veche inscrisa in Cf si a ridicat o contructie noua compusa din 3 corpuri de cladire, in curs de finisare, deci neiscrise ca atare in CF ".
Intrucat plata debitului nu s-a facut la termenul stipulat in contract, intre parti s-a incheiat ulterior, o noua conventie, cu privire la modalitatea de plata sumei restante de 150,000 euro, conventie incheiata la data de 15,03,2002, - fila 28 dosar-, si respectiv o alta, la data de 4,11,2003 -fila 31 dosar-
Întrucât creditoarea nu si-a respectat obligatia de plata a de bitului nici la aceste termene, creditorul a demarat procedura executarii silite, formuland o cerere de executare silita la data de 9.08.2007.
Potrivit art. 1746 Cod civil, ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligatii, ceea ce acorda titularului sau un drept de urmarire asupra bunului in masura oricarui s-ar gasi si un drept de preferinta.
Reclamanta a invocat nulitatea contractului de ipoteca, intrucat s-au incalcat dis part 1775 cod civil 1774.
Potrivit art 1774 Cod civil, ipoteca conventionala nu e valabila daca, prin acul de constituireal ipotecii, nu se specifica anume natura si situatia fiecarui imobil al debitorului iar art. 1775 Cod civil, prevede ca bunurile viitoare nu pot forma obiectul unei ipoteci.
Dreptul de ipoteca este un drept real accesoriu, o garantie imobiliara instituita numai asupra imobilelor aflate in circuitul civil, fiind supus principiului specializarii, adica -trebuie sa fie determinata atat asupra imobilului afecta de garantie cat si asupra valorii creantei, si totodata este indivizibil.
Sunt bunuri în circuitul civil acelea care pot face obiectul actelor juridice, deci pot fi înstrăinate ori dobândite prin act juridic.
Articolul 55 din L 7 / 1996 - in alin (1) prevede ca - Dreptul de proprietate dobândit prin construire se va putea înscrie în cartea funciar pe baza unui certificat eliberat de primria localittii unde este situat imobilul, prin care se atest, când este cazul, faptul c proprietarul a edificat constructiile în conformitate cu autorizatia de construire eliberat potrivit legii, precum si a unei documentatii cadastrale.
In sistemul de CF reglementat de /1938 intabularea produce efecte constitutive de drepturi, ceea ce inseamna ca pana la intabularea acestui bun -constructie- proprietarul bunului real imobiliar in cauza nu este considerat ca proprietar.
Asa fiind, de dispozitiile sus metionate, instanta de fond a apreciat ca acest contract nu este valabil, fiind nul.
In ce priveste exceptia exceptia prescriptiei dreptului la actiune, prima instanta a admis-o, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art 1800 Cod civil,stingerea ipotecilor se poate realiza pe cale accesorie, cand creanta principala se stinge prin plata, novatie, compensatie, confuziune, remiterea de datorie, anulare. Numai in aceste situatii, dispare si ipoteca care garanta creanta, cu precizarea ca stingerea creantei produce stingerea ipotecii doar daca este totala. In cazul in care aceasta este partiala, ipoteca va continua sa existe in intregime datorita caracterului sau indivizibil.
Pe cale principala, ipoteca se stinge, prin altele prin prescriptie, care poate stinge ipoteca numai o data cu prescrierea obligatiei principale.
Potrivit art 1 din Decret 167/1958, dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul legal de 3 ani,de la data nasterii dreptului.
In speta, dreptul la actiune s-a nascut la data scadentei, respectiv 28,02,1995, fiind astfel depasit teremnul general de 3 ani. Mai mult, primul act aditional intitulat -conventie- a fost incheiat la data de 15,03,2002, deci peste termen. Totodata, pentru valorificarea creantei sale pe cale execuatrii silite, creditorul a lasat sa treaca mai bine de 10 ani.
Asa fiind, obligatia principala fiind prescrisa atrage dupa sine si stingerea ipotecii, ca drept accesoriu.
de aceste considerente, prima instanta a admis execptia prescjriptiei invocata de reclamanta, si-n consecinta, a admis cererea reclamantei, dispunand radierea ipotecii din Cf instituita in favoarea creditorului.A obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 3000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Brașov, prin decizia civilă nr.40/12.02.2009 a admis apelul declarat de apelantul pârât în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SRL împotriva sentinței civile nr. 436 din 11.04.2008 pronunțată de Judecătoria în dosarul civil nr-, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respina acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul.
A respins cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost greșit soluționată din două puncte de vedere. În primul rând, în mod eronat s-a reținut că intimata - reclamantă a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în condițiile în care aceasta solicitase numai constatarea stingerii ipotecii prin prescripție, în condițiile art.1800 alin.1 pct.4 Cod civil și art.1 și 3 din teza nr. 167/1958 (12 din dos- al Judecătoriei Zărnești ), iar în al doilea rând pentru că și dacă s-ar fi invocat o asemenea excepție, în condițiile în care aceasta se admitea, soluția ar fi fost de respingere a acțiunii, nicidecum de admitere a acesteia.
Pe de altă parte, trebuie reținut că în art.1 alin.1 și 2 din decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă se stipulează că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în temeiul stabilit de lege, iar o dată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Prin urmare, prescripția stinge doar dreptul la acțiune în sens material, nu și dreptul subiectiv și nici obligația corelativă acestuia.
Totodată, trebuie reținut și faptul că prescripția la care se referă art.1800 alin.1 pct.4 Cod civil privește situația în care ipoteca se stinge o dată cu prescrierea obligației principale, deci se are în vedere obligația și nu dreptul la acțiune.
Mai mult decât atât, intimata - reclamantă, prin reprezentantul său legal, convenit cu apelantul - pârât să prelungească termenul de plată a sumei împrumutate până la 20.12.2004 ( 52-55 din dosarul de fond nr. 1335/2005 al Judecătoriei Zărnești ). S-a apreciat că pentru încheierea acestor acte nu se cerea forma autentică deoarece ele nu modifică practic contractul autentic, încheiat de pârâți în 22.02.1995 și autentificat de BNP sub nr. 5780, ci consfințesc o învoială a părților tocmai în executarea obligațiilor naturale care au supraviețuit prescripției și pe care părțile au înțeles să le respecte. Prin aceste convenții, debitoarea a confirmat că este dispusă să execute voluntar obligația, dar la un alt termen, cu care cealaltă parte a fost de acord. Acestea nu au ca efect nașterea unei noi obligații, ci doar stabilirea unei noi scadențe.
În legătură cu celălalt motiv de apel referitor la reținerea greșită de către prima instanță a nulității contractului de ipotecă, tribunalul a apreciat că și acesta este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin contractul de împrumut autentificat sub nr. 5789 din 22.02.1995, părțile au convenit ca pentru garantarea împrumutului să constituie dreptul de ipotecă în beneficiul creditorului până la completa achitare a creditului asupra imobilului situat în orașul,-, jud. B, aflat pe nr. top 177-178/2 din CF 7347, proprietatea debitorului prin cumpărare și construire, știut fiind de ambele părți că debitorul demolat construcția veche înscrisă în cartea funciară și a ridicat o construcție nouă compusă din 3 corpuri de clădire în curs de finisare și neînscrise ca atare în cartea funciară.
Prin urmare, articolele 1774-1775 Cod civil invocate de intimata reclamantă nu sunt aplicabile în speță, iar aprecierea instanței de fond referitoare la nulitatea contractului este greșită.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul și a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs se susține că în cauză ipoteca s-a stins prin expirarea timpului defipt pentru prescripția acțiunilor ce rezultă din ipotecă sau din privilegiu. Ceea ce are relevanță în raport cu dispozițiile art. 1800 pct. 4 Cod civil este împlinirea termenului de prescripție și nu stingerea obligației.
Cele două acte adiționale despre care se spune că au modificat data scadenței sunt nule absolut deoarece nu sunt autentificate la notar. Contractele prin care se instituie ipoteca trebuie să fie făcute întotdeauna în formă autentică.
Cele două înscrisuri sub semnătură privată nu pot avea efect întreruptiv de prescripție, deoarece in cuprinsul lor rezultă că ar fi fost întocmite după expirarea termenului de prescripție, împlinit la data de 3.08.1998.
Totodată, cele două acte adiționale, neavând date certe nu pot fi opozabile intimatului în calitatea de terț care nu a participat la întocmirea lor.
În ceea ce privește nulitatea contractului de ipotecă s-au interpretat greșit dispozițiile legale, fiind încălcate prevederile art. 1774, 1775 Cod civil.
Contractul de împrumut și ipotecă încheiat în formă autentică prevede că debitorul a demolat construcția veche și a ridicat o nouă construcție, neînscrisă în cartea funciară.
Nefiind înscrisă în CF, construcția în cauză constituia la data constituirii ipotecii, un bun viitor.
Pârâtul a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând decizia atacată, în raport cu motivele invocate de recurentă și cu probele administrate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Critica din recurs cu referire la radierea ipotecii ca efect al prescripției dreptului la acțiune privind executarea obligației principale este neîntemeiată.
Prescripția la care se referă dispozițiile art. 1800 alin. 1 pct. 4 Cod civil privește situația în care ipoteca se stinge o dată cu prescrierea obligației principale. În acest context se are în vedere obligația principală iar nu dreptul la acțiune, având în vedere că prin actele adiționale la contractul de împrumut autentificat sub nr. 5789 din 22.02.1995, părțile au prorogat termenul de plată a sumei împrumutate până la data de 20.12.2004.
Voința reală a părților, materializată prin cele două convenții ulterioare este de natură să amâne momentul stingerii obligației, raportul juridic obligațional producându-și astfel efectele sale. Prin stabilirea unui nou termen de plată în favoarea debitorului, părțile recunosc implicit existența raportului juridic obligațional, potrivit principiului formulat de art. 969 Cod civil.
Împlinirea termenului de prescripție nu are ca efect stingerea obligației ci doar imposibilitatea creditorului de a mai obține executarea silită a acesteia, iar pentru debitor, obligația își pierde sancțiunea civilă, devenind o obligație naturală.
Prin urmare, în speță nu se pune problema întreruperii prescripției ca efect al încheierii actelor adiționale ci a stabilirii unui nou termen de scadență.
În ceea ce privește valabilitatea actelor adiționale, forma autentică, nu este cerută ad validitatem. cele două acte adiționale, părțile au modificat doar data scadenței prevăzute în contractul de împrumut, menționând expres că ipoteca rămâne nemodificată. Ori dacă legea nu prevede încheierea contractului de împrumut sub formă autentică, este evident că nici modificarea unui asemenea contract nu poate fi supusă cerinței ad validitatem.
Principiul simetriei actelor juridice nu este incident în prezenta cauză, deoarece acesta vizează doar simetria între modul de încheiere a unui act juridic și modul de desființare a aceluiași act.
Nefondată este și critica privitoare la nulitatea ipotecii.
Potrivit art. 1774 Cod civil, ipoteca este nulă dacă nu s-a specificat natura și situația imobilului ipotecat.
În contextul legislativ arătat se constată că potrivit mențiunilor din cuprinsul contractului de ipotecă, imobilul este identificat atât prin numerele topografice evidențiate în cartea funciară nr. 7347, cât și prin adresă și compunere a construcție specificându-se în acest sens că părțile au cunoștință despre vechea construcție demolată și edificarea unei noi construcții, care face obiectul ipotecii.
Cum ipoteca reprezintă o garanție reală imobiliară și un drept real accesoriu obligației principale, este evident că nu poate fi radiată, pentru considerentele arătate anterior.
Deși nu au participat la încheierea contractelor, nici personal, nici prin reprezentare, - date fiind anumite raporturi în care se află cu părțile contractante -, recurenții au calitatea de succesori, astfel că vor suporta efectele contractului asemenea părților.
Pentru toate considerentele ce preced, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat va fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă - SRL împotriva deciziei civile nr.40/12.02.2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pt. - -, plecată în - pt. -, plecată în
Concediu de odihnă, semnează concediu de odihnă, semnează
Președintele instanței, Președintele instanței,
Grefier,
- -
Red./22.07.2009
Tehnoredact./23.07.2009/ 2 ex.
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu, Ligia Vîlcu
