Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 237/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--4.06.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 237
Ședința publică din 1 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată în contencios administrative și fiscal formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S, refuz acordare drepturi com Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei depune la dosar declarație notarială.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea contestației iar pe cale de consecință, desființarea deciziei și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decii, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
CURTEA
Examinând acțiunea de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii C-S, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze hotărârea nr. 440/15.IV.2007, emisă de pârâtă și să i se acorde drepturile prevăzute de art. 1 litera c din Legea nr. 189/2000 modificată, de la data depunerii cererii.
În motivare reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 440/2002 pârâta i-a respins cererea pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, deși împreună cu mama sa, în prezent decedat, și fiind singura sa rudă la momentul respectiv (neavând tată) au fost refugiate, deportate împreună cu alți români în anul 1940, cu un convoi de căruțe din localitatea (în care s-a născut) din Bulgaria, în localitatea, județul C, România.
A mai precizat că în acel moment avea vârsta de 3 ani și că știe acest lucru de la mama sa, care a rămas marcată pe durata întregii sale vieți de această întâmplare.
A mai arătat că a solicitat acte doveditoare atât la Arhivele Naționale B de unde a primit răspuns negativ după o perioadă de 5 luni de așteptare, cât și de la Arhivele Naționale - Direcția C de unde a primit de asemenea răspuns negativ.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru că din înscrisurile anexate la cerere, mai precis din adresele C 4233/27.12.2006 emisă de Arhivele Naționale, Direcția Județeană C și nr. C/10.693/20.296 din data de 03.11.2006, emisă de evidențele pe care le dețin, s-a constatat că nu a fost identificată (mama reclamantei) ca fiind colonizată în localitatea, județul C ca urmare a aplicării prevederilor Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940.
Prin sentința civilă nr. 247/16.10.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C-S, a anulat hotărârea nr. 440/16.IV.2007 emisă de pârâtă și a obligat-o să elibereze pe seama reclamantei o nouă decizie prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 litera c din Legea nr. 189/2000 modificată, cu cheltuieli de judecată în sumă de 600 lei.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, ca temeinic și legal.
În motivarea recursului se arată că soluția Curții de APEL TIMIȘOARA este în totală contradicție cu prevederile Legii nr. 189/2000, modificată și completată și ale nr.HG 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor nr.OG 1]05/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice.
Prima instanță a reținut faptul că susținerile din acțiunea intimatei sunt confirmate de declarațiile autentificate ale martorilor și care au arătat că au fost și ei strămutați împreună cu familiile lor în aceiași perioadă din Bulgaria în România.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut faptul că și certificatul de naștere al intimatei atestă că nașterea a avut loc în localitatea, județul.
Recurenta consideră că o astfel de acordare a acestei probleme nu este în conformitate nici cu pârâtul și nici cu litera legii, pentru că așa cum este prevăzut în art. 1 aliniatul 1 litera c din Legea nr. 189/2000," beneficiază de prevederile prezentei. persoana cetățean român, care a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu."
Solicită să se constate că intimata nu a făcut dovada refugiului cu acte oficiale din care să rezulte că a fost refugiată din localitatea Bulgaria, în România, așa cum prevede art. 4 aliniatul 1 din Normele de aplicare a nr.OG 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6.09.19040 până la 6.03.1945. din motive etnice.
În concluzie consideră că Hotărârea nr. 440/15.04.2007 emisă de Comisia pentru ap0licarea Legii nr.189/2000 de pe lângă Casa Județeană de Pensii C-S este temeinică și legală având la bază actele depuse de intimată la dosarul cauzei, și ca atare solicită admiterea recursului, modificarea sentinței iar pe fond, respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
Prin decizia nr. 1070 din 14 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție Baa dmis recursuldeclarat de Casa Județeană de Pensii C-S, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrată din nou la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-, iar în urma demersurilor făcute la Primăria comunei județul V pentru comunicarea actelor stării civile pe anul 1937, s-a primit răspuns că nu există înregistrarea nașterii numitei, născută la data de 09.01.1937.
Pârâta Casa Județeană de Pensii C-S nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Doamna (născută ) s-a născut la data de 9.01.1937 în localitatea, din județul, astfel cum rezultă din certificatul de naștere atașat în copie la fila 12 din dosarul - al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Instanța constată că solicitarea doamnei a fost respinsă de Casa Județeană de Pensii C S pe considerentul că în urma verificărilor nu a fost identificată (mama reclamantei) ca fiind colonizată în localitatea din județul C, ca urmare a aplicării Tratatului d l Craiova.
Pe de altă parte, instanța de recurs a învederat necesitatea stabilirii cu certitudine a datelor de identitate ale reclamantei, în condițiile în care existau neconcordanțe cu privire la înregistrarea nașterii reclamantei în registrele de stare civilă și cu privire la vârsta mamei acesteia la nașterea reclamantei, impunând depunerea la dosar a actului de naștere în original.
în pofida solicitării adresate de instanță Primăriei comunei, aceasta a comunicat, prin răspunsul de la fila 9 dosar, că nașterea reclamantei nu a fost înregistrată în registrul stării civile pe anul 1937 al acestei localități.
În raport cu acest răspuns, instanța va stabili starea de fapt în raport cu datele existente la dosarul cauzei.
În acest sens, instanța reține că drepturile reclamantei sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr. 105 din 30 august 1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999.
După intrarea în vigoare, Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 a fost modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 189/2000, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 242/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 367/2001; Legea nr. 367/2001; Legea nr. 319/2002; Legea nr. 586/2002, cu modificările ulterioare; Legea nr. 323/2004; Legea nr. 148/2005 și prin Legea nr. 204/2007, acest din urmă act normativ fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 467 din 11 iulie 2007.
Conform art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999,"beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c)a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea".
Conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 - norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 127 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 139 din 22 februarie 2002 - "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
În privința mijloacelor de probă ale acestor ipoteze, art. 61din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 prevede că "dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
În același sens, art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 stipulează următoarele:
"(1)Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, cum sunt:
- acte eliberate de Crucea Roșie Internațională;
- acte eliberate de lagărele de concentrare;
- livrete militare sau adeverințe eliberate de 02405 Pitești, pentru persoanele care au fost în detașamentele de muncă obligatorie;
- carnet/foi de pontaj privind zilele de muncă obligatorie;
- carnet de identitate privind pe cei deportați în;
- adeverințe eliberate de Arhivele Naționale Române sau de direcțiile județene ale acestora, ordine, dispoziții etc.;
- buletine de evidență a populației, eliberate de postul de jandarmi din localitatea respectivă din;
- acte eliberate de primăria orașelor respective;
- certificate sau adeverințe de la autoritățile militare ori civile românești;
- adeverințe eliberate de alte autorități din;
- alte asemenea acte oficiale.
(2) În lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori.
(3) În situația în care persoana în cauză dovedește cu acte oficiale data de la care a început perioada de persecuție pe motive etnice, fără să rezulte când încetează aceasta, se poate face uz de proba cu martori pentru stabilirea intervalului de timp pentru care se solicită drepturi conform legii".
În raport cu aceste reglementări, instanța consideră ca fiind nelegal refuzul Casei Județene de Pensii de a accepta dovada strămutării reclamantei prin declarațiile martorilor.
Dată fiind situația specială creată în urma Tratatului d l Craiova - tratat semnat la 7 septembrie 1940 între România și Bulgaria, prin care România a cedat partea sudică a () și și-a dat acordul în realizarea unor schimburi de populație, instanța consideră justificată absența unor evidențe oficiale complete a persoanelor strămutate. Legiuitorul a luat în considerare această situație excepțională și a acordat posibilitatea legală acestor persoane să facă dovada situațiilor respective prin audierea unor martori.
În aceste condiții, instanța consideră că ignorarea acestor depoziții de către Casa Județeană de Pensii CSa duc atingere dispozițiilor legale care reglementează admisibilitatea acestor mijloace de probă în dovedirea situațiilor prevăzute de art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.
Din declarațiile martorei, atașată la fila 7 din dosarul de fond inițial, precum și a martorului, atașată la fila 8 din același dosar, rezultă că reclamanta a locuit împreună cu mama sa în localitatea ( sau ) până în anul 1940, când a fost nevoită să părăsească această localitate, ca urmare a semnării Tratatului d l Craiova și a cedării teritoriului respectiv de Statul Român Bulgariei.
Dată fiind această situație, instanța apreciază ca fiind nelegală Hotărârea nr. 440/16.04.2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii C S, hotărâre prin care s-a respins cererea reclamantei de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.
Constatând nelegalitatea acestei hotărâri, în raport cu starea de fapt reținută, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C S și va anula Hotărârea nr. Hotărârea nr. 440/16.04.2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii C
În consecință, instanța va obliga Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii C S să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamante de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de1.03.2007.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al acțiunii reclamantei, instanța va obliga ârâta p. la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă, respectiv la plata sumei de 1150 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat în judecarea și, respectiv rejudecarea cauzei.
PENTRU ACEESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii C
Anulează Hotărârea nr. 440/16.04.2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii C
Obligă Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii C S să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantei de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 1.03.2007.
Obligă pârâta Casa Județeană de Pensii C S la plata sumei de 1150 lei către reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 1.10.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red. /16.10.2008
Tehnodact / 4 ex./16.10.2008
Se comunică:
- reclamantă - Reșița, Al. Romaniței. 1,. 1,.4 jud. C-
- pârâtă Casa Județeană de Pensii C- - Reșița,- jud. C-
Com. 2 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
