Restituire metale prețioase. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2196/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.109
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Mihai Andrei Negoescu Gândac
JUDECATOR - MARI
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva deciziei civile nr.830 A din 26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimata pârâtă BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI.
are ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații reclamanți și personal, consilier juridic, pentru intimata pârâtă Banca Națională a României, în baza delegației depuse la dosar, lipsind recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimații reclamanți depun la dosar întâmpinare comunicată reprezentantului Băncii Naționale a Românie precum și un certificat de concediu medical pe numele.
Reprezentantul intimatei pârâte Banca Națională a României arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la termenul de astăzi.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Intimații reclamanți solicită respingerea ca nefondat a recursului conform concluziilor pe larg arătate în întâmpinarea depusă la termenul de astăzi și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate.
Reprezentantul intimatei pârâte Banca Națională a României solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, contată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4264 din 19 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul nr. 248/-, a fost admisă excepția prescripției acțiunii, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, și a fost respinsă ca prescrisă acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții și împotriva pârâților Banca Națională a României și Ministerul Finanțelor Publice, prin care s-a solicitat restituirea a 30 de medalii de aur cu valoarea numismatică, proprietatea reclamanților dobândită de la tatăl lor,.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că autorul reclamanților a încheiat cu Institutul General de Asigurare, Economie, Credit și Asistență al Funcționarilor și Pensionarilor Publici un contract de împrumut de gaj prin care a primit suma de 5.000.000 lei/rol, împrumutul fiind garantat prin constituirea gajului asupra a 30 de medalii (monede) de aur.
În ceea ce privește predarea celor 30 de medalii prin chitanța nr. 276 din 24 octombrie 1945, operațiunea a reprezentat un gaj pentru asigurarea și garantarea plății în termen a capitalului împrumutat, a dobânzilor și a cheltuielilor de urmărire, instanța a reținut incidența dispozițiilor art.1685 Cod civil.
Din actele depuse la dosar a rezultat că autorul reclamanților și-a îndeplinit obligația de restituire a împrumutului și a dobânzilor aferente, situație sintetizată în referatul înregistrat sub nr. - din 19 octombrie 1946, astfel că împrumutătorul avea obligația de a restitui bunurile gajate.
Instanța a constatat că acțiunea este supusă termenului general de prescripție de trei ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, și că reclamanții nu au probat existența vreunei împrejurări de suspendare sau întrerupere a acestui termen, care a început să curgă de Ia data restituirii împrumutului și a dobânzilor aferente, sau cel mai târziu de Ia data recunoașterii de către creditor a îndeplinirii obligațiilor contractului de împrumut, 19 octombrie 1946 când s-a propus restituirea medaliilor.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că reclamanții au invocat în cererea de chemare în judecată și în precizare, că medaliile ar fi fost preluate în mod abuziv de către stat, fără a proba cele susținute. Împrejurarea că după achitarea împrumutului autorului reclamanților nu i s-a restituit gajul constituit, a fost apreciată de instanță ca neechivalent cu o preluare abuzivă în sensul nr.OUG190/2000.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții solicitând admiterea apelului, casarea cu trimitere spre rejudecare pe fond a cererii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat că dreptul apelanților la un proces echitabil a fost încălcat, întrucât s-a permis intervenția procurorului într-un proces civil, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului fiind edificatoare în acest sens.
Încadrarea juridică a cererii de chemare în judecată a apelanților - reclamanți ca fiind o acțiune formulată dintr-un contract de împrumut pe gaj, a fost greșită și nelegală, întrucât au pretins de la pârâți numai contravaloarea numismatică împreună cu valoarea aurului fin, în condițiile în care cele 30 de medalii nu pot fi restituite în natură.
Apelanții au mai arătat că nu s-a acordat cuvântul pentru admiterea probelor solicitate prin acțiunea acestora, concluzia instanței potrivit căreia medaliile nu ar fi fost restituite autorului lor, fiind eronată, reclamanții susținând că din dosarul preluat de la Arhivele Naționale nu rezultă modul în care au fost predate sau preluate medaliile de aur la Banca Națională, respectiv, prin acordul autorului reclamanților sau prin cedarea lor în anul 1947 către Banca Națională a României, având în vedere pedepsele mari privative de libertate.
Apelanții au arătat că instanța nu a luata în considerare susținerile lor potrivit cărora deposedarea de cele 30 de medalii se încadrează în preluarea abuzivă, inclusiv cedarea forțată a medaliilor prin aplicare Legea nr. 248/1947, abuzivă și neconstituțională, față de dispozițiile legale în vigoare la acea dată.
Apelanții - reclamanți au mai susținut că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției acțiunii, întrucât cererea lor de chemare în judecată nu a fost de revendicare a gajului, ci de obligare a pârâților la restituirea celor 30 de medalii de aur preluate de către stat prin cedare, în mod direct sau indirect, de la autorul lor.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr. 830 din 26 mai 2009, Tribunalul București - Secția a III Civilă a admis apelul formulat de apelanții - reclamanți și, împotriva sentinței civile nr. 4264 din 19 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Banca Națională a României cu și Ministerul Finanțelor Publice, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de apel invocate și de dispozițiile art. 295 Cod de procedură civilă, tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum au arătat apelanții în cererea formulată, tribunalul a constatat că aceștia au formulat o acțiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 591/2004, ale nr.OUG 190/2000 și ale Legii nr. 261/2002, solicitând de la Ministerul Finanțelor Publice și de la Banca Națională a României restituirea celor 30 de medalii de aur ce au aparținut autorului lor, iar în subsidiar, în cazul în care restituirea nu mai este posibilă, să fie obligați pârâții la plata contravalorii acestora, calculată conform prevederilor legale în materie.
În motivarea cererii lor reclamanții au susținut că monedele au fost preluate în mod abuziv, conform prevederilor legale de la acea vreme, fiind, fie cedate de autorul lor sau preluate direct sau indirect, prin Institutul General de Asigurare, Economie, Credit și Asistență al Funcționarilor și Pensionarilor Publici.
Instanța de fond, a calificat acțiunea reclamanților ca fiind una în restituirea gajului, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acțiunea ca atare.
Tribunalul a apreciat că soluția este vădit netemeinică și nelegală, față de pretenția concretă dedusă judecății de către reclamanți, care au susținut că cele 30 de medalii au fost preluate în mod abuziv de către stat și care au solicitat de la pârâți fie restituirea în natură a acestor medalii, fie obligarea lor la plata contravalorii numismatice.
Este adevărat că inițial autorul reclamanților a încheiat un contract de împrumut pe gaj și a garantat un împrumut de 5.000.000 lei/rol cu aceste 30 de medalii de aur, însă, așa cum rezultă din referatul nr. - din 19 octombrie 1946, împrumutul a fost restituit, astfel că s-a solicitat a se aproba restituirea gajului către autorul reclamanților și închiderea dosarului.
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, precum și din cererea de apel, apelanții au susținut că după acest moment medaliile au fost preluate abuziv de către stat, față de dispozițiile legale în vigoare la acea dată, autorul lor fie cedând medaliile la Banca Națională, fie au fost preluate indirect de la Institutul General de Asigurare, Economie, Credit și Asistență al Funcționarilor și Pensionarilor Publici, cu acordul proprietarului, aceste împrejurări urmând a fi stabilite de către instanță prin probele ce trebuiau a fi administrate.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că instanța era obligată să analizeze cererea reclamanților în limitele determinate de aceștia, respectiv să stabilească dacă, într-adevăr cele 30 de monede au fost preluate în mod abuziv de către stat, în conformitate cu dispozițiile nr.OUG 190/2000, republicată, și să soluționeze acțiunea în fond și nu pe calea excepției prescripției.
Nu în ultimul rând, tribunalul a constatat că deși instanța de fond a respins acțiunea ca prescrisă, din considerente rezultă că a analizat și temeinicia acesteia, apreciind că împrejurarea că după achitarea împrumutului autorului reclamanților nu i s-a restituit gajul constituit, nu echivalează cu o preluare abuzivă în sensul nr.OUG 190/2000, astfel că motivarea nu este corespunzătoare dispozitivului și prin urmare controlul judiciar nu poate fi efectuat, câtă vreme acțiunea a fost respinsă pe cale de excepție.
Față de considerentele expuse, în baza art. 297 Cod de procedură civilă, tribunalul a constatat că instanța a soluționat acțiunea reclamanților cu modificarea nelegală a obiectului acesteia, a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare, pentru a fi administrate probele solicitate de către reclamanți în cadrul procesual stabilit de nr.OUG 190/2000, republicată.
Împotriva deciziei civile nr. 830 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- Civilă, la data de 15 octombrie 2009, declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, prin care acesta solicită să se admită recursul astfel cum a fost formulat, să se modifice decizia pronunțată în apel,în sensul menținerii ca temeinică și legală a sentinței civil nr. 4264 din 19 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5
Recurentul susține că hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9.proc.civ. recurentul considerând că instanța de apel în mod greșit a apreciat că se impunea desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța de fond a analizat corect cererea cu care a fost învestită, în limitele determinate de reclamanți.
Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B, reclamanții au solicitat "restituirea celor 30 (treizeci) de medalii de aur, depuse la Serviciul al Institutului General de Asigurare, Economie, Credit și Asistenta al Funcționarilor și Pensionarilor Publici", aprecierea tribunalului conform căreia instanța de fond era obligată să stabilească dacă într-adevăr cele 30 de medalii de aur au fost preluat abuziv de către Statul R conform nr.OUG 190/2000 fiind absolut eronată.
Din sentința pronunțată de instanța de fond, rezultă faptul că autorul reclamanților a încheiat cu Institutul General de Asigurare, Economie, Credit și Asistenta al Funcționarilor și Pensionarilor Publici un contract de împrumut de gaj, contract prin care a primit suma de 5.000.000 lei/rol, urmând ca în termen de luni să restituie suma la care se adăuga dobânda în cuantum de 7% pe an și garantând împrumutul prin constituirea gajului asupra a 30 medalii din aur. Așadar, acest contract are natură juridică a unui contract de împrumut de consumație, contract real, unilateral și cu titlu oneros.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, autorul reclamanților și-a îndeplinit obligația de restituire a împrumutului și a dobânzilor aferente, împrumutătorul având obligația de-a restitui bunurile gajate; împrejurarea că după achitarea împrumutului autorului reclamanților nu i s-a restituit gajul constituit nu echivalează cu o preluare abuzivă în sensul nr.OUG 190/2000. Nici una dintre situațiile reglementate de către actele normative indicate de către reclamanți sau prevăzute de art. 26 alin. 12din nr.OUG 190/2000 republicată, nu sunt incidente în cauză.
Termenul de prescripție al acțiunii în restituirea gajului, instanța a apreciat că acesta este cel general de trei ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 astfel cum corect a apreciat și instanța de fond. În ceea ce privește începutul prescripției, art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 prevede că "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la actiune", iar art. 1886 cod civil dispune că nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusa acestui mod de stingere.
Potrivit articolului 137.proc.civ. care reglementează procedura de soluționare a excepțiilor procesuale, se stabilește o regulă și o excepție. Regula este că "excepțiile procesuale se rezolvă înainte de cercetarea fondului, instanța va soluționa mai întâi excepția procesuală". Conform acestui articol, instanța de fond în mod corect s-a pronunțat mai întâi asupra excepției prescripției acțiunii, aceasta având întâietate asupra judecării altor excepții invocate de părți.
Având în vedere cele precizate, recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 4264 din 19 iunie 2000 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5
Examinând decizia recurată și actele dosarului în raport de criticile de recurs formulate în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit art. 112 alin.1 pct. 3 și 4.proc.civ. cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, precum și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază, iar conform dispozițiilor art. 129 alin.6 proc.civ. "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Prin urmare, instanța nu poate soluționa cauza dedusă judecății decât pe baza cererii de chemare în judecată și numai în limitele sesizării, conform principiului disponibilității procesuale.
In prezenta cauză, cum corect a reținut și instanța de apel, reclamanții au indicat prin cererea de chemare în judecată acele elemente din care să se poată determina atât pretențiile deduse judecății, cât și fundamentul juridic al pretențiilor respective, reclamanții susținând că 30 de medalii de aur au fost preluate în mod abuziv de către stat și solicitând de la pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Banca Națională a României fie restituirea în natură a acestor medalii, fie obligarea lor la plata contravalorii numismatice.
Împrejurarea că autorul reclamanților ar fi încheiat un contract de împrumut pe gaj și ar fi garantat astfel un împrumut de 5.000.000 lei/ROL cu aceste 30 de medalii de aur nu are nicio relevanță în privința stabilirii cadrului procesual obiectiv, având în vedere că, așa cum rezultă din referatul nr. - din 19 octombrie 1946, împrumutul a fost restituit, iar susținerile reclamanților (reiterate prin cererea de apel) au fost în sensul că după acest moment medaliile au fost preluate abuziv de către stat, față de dispozițiile legale în vigoare la acea dată, autorul lor fie cedând medaliile la Banca Națională, fie au fost preluate indirect de la Institutul General de Asigurare, Economie, Credit și Asistență al Funcționarilor și Pensionarilor Publici, cu acordul proprietarului, toate aceste împrejurări trebuind să fie dovedite, în cadrul acțiunii promovate de reclamanți, având ca finalitate restituirea bunurilor preluate în aceste condiții.
Sunt deci neîntemeiate criticile de recurs vizând stabilirea cadrului procesual, tribunalul interpretând și aplicând corect prevederile legale incidente în cauză în raport de limitele sesizării primei instanțe, apreciind just că instanța de fond era obligată să analizeze cererea reclamanților în cadrul determinat de aceștia, respectiv să stabilească dacă, într-adevăr cele 30 de monede au fost preluate în mod abuziv de către stat, în conformitate cu dispozițiile nr.OUG 190/2000, republicată - acesta fiind actul normativ special incident în cauză, ținând seama de preluarea abuzivă a monedelor în perioada regimului politic comunist invocată prin cererea de chemare în judecată.
Nu pot fi primite nici criticile vizând greșita aplicare a dispozițiilor de procedură cuprinse în art. 137.proc.civ. referitoare la modul de soluționare a excepțiilor procesuale, întrucât prima instanță a admis excepția peremptorie a prescripției extinctive, nesocotind cadrul procesual stabilit de reclamanți și aplicând eronat prevederile Decretului nr. 167/1958.
Pe de altă parte, admiterea unei asemenea excepții de procedură nu permitea instanței să procedeze și a analizarea fondului pretențiilor deduse judecății, prima instanță pronunțându-se și asupra caracterului preluării bunurilor, apreciind astfel că aceasta nu ar fi fost o preluare abuzivă în sensul dispozițiilor nr.OUG 190/2000, situație în care singura soluție ce putea fi adoptată de instanța de apel este aceea prevăzută de art. 297 alin.1 proc.civ.respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie.
De altfel, a stabili dacă nici una dintre situațiile reglementate de către actele normative indicate de către reclamanți sau prevăzute de art. 26 alin. 12din nr.OUG 190/2000 republicată, nu sunt incidente în cauză, cum se susține prin recurs, presupune tocmai o analiză a temeiniciei pretențiilor reclamanților, cum s-a reținut și de către tribunal.
In consecință, în baza art. 312 alin.1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 830 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimata-pârâtă BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- Mari
Grefier,
Red.N-
Tehnodact.F:
2ex./26.02.2010
-3.-;
Jud.5.-
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Mihai Andrei Negoescu Gândac
