Restituire metale prețioase. Decizia 131/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.131/
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI - SUCURSALA T împotriva Deciziei civile nr.739/A din 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâții intimați BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI B, și, având ca obiect restituire metale prețioase.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxelor judiciare de timbru
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 12.02.2010 concluziile scrise formulate atât de pârâta recurentă Banca Națională a României - Sucursala T, cât și cele formulate de către reclamanta intimată, acestea din urmă însoțite de xerocopia încheierilor pronunțate în dosar nr- al Judecătoriei Timișoara, în ședințele publice din 17.02.2009, 17.03.2009, 14.04.2009, 12.05.2009, 09.06.2009, 08.09.2009, 06.10.2009, 03.11.2009, 12.01.2010 și adresa nr.1166/11.05.2009 a Băncii Naționale a României
De asemenea s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 15.02.2010 cererea reclamantei intimate, însoțită de declarația numitului G, reclamant în dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara, prin care acesta renunță la restituirea unei cantități de 997,72 aur, menționată în inventarul nr.-/1988 a Inspectoratului Județean
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.02.2010, când pronunțarea a fost amânată pentru acest termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.739/A din 26.10.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelurile declarate de reclamanta și pârâta Banca Națională a României împotriva Sentinței civile nr.791/04.04.2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr-.
Prin aceeași decizie, instanța de apel a luat act de renunțarea reclamantei apelante la dreptul depus judecății în ceea ce privește bijuteriile din aur descrise în expertiza tehnică nr.29063-3, pozițiile 1-26, în cantitate de 716,50 grame aur de 18K.
În consecință, tribunalul a confirmat hotărârea primei instanțe, care a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a admis în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Banca Națională a României - Sucursala T, în contradictoriu cu pârâții, Cogo și Salori, sens în care a obligat pârâta Banca Națională a României să restituie în natură reclamantei obiectele și bijuteriile din aur în cantitate totală de 2.197,88 grame, descrise în expertizele tehnice: nr.29191/17 - poziția 1; nr.29950-5 - poziția 1; nr.29950-8 - poziția 1-3.
De asemenea, prima instanță a obligat pârâta Banca Națională a României să restituie în echivalent bănesc contravaloarea cantității de 100 aur, la cursul aurului practicat de pârâtă la data plății, pentru 1 lingou aur descris la poziția 1 din expertiza tehnică nr.28963-9, respingând acțiunea reclamantei față de pârâta Banca Națională a României, în contradictoriu cu pârâții și, privind restituirea obiectelor și bijuteriilor din aur descrise în expertizele tehnice nr.29063-3 - poziția 1-26 și nr.29191/16 - poziția 1, în cantitate de 1153,78 grame aur.
Pentru a pronunța aceasta sentință prima instanță a reținut următoarele:
Din actele depuse, coroborate cu probatoriul testimonial administrat cu martorii, Summa, și instanța de fond a reținut că, parte din obiectele și bijuteriile din aur ce formează obiectul prezentei cauze, au fost confiscate abuziv de lucrătorii fostei a Județului T, deși erau proprietatea reclamantei.
La data de 27.10.1986 în municipiul T martorul, a sancționat contravențional prin procesul verbal seria N nr.- o persoană cu numele Salori domiciliat în Italia, menționând că, la aceeași dată s-au găsit asupra acestuia bare laminate din metal galben, fiind sancționat în baza Decretului nr.244/1978.
Obiectele confiscate s-au depus în bancă cu inventarul nr.250.773 din 29.10.1986 pentru a se stabili greutatea și conținutul din aur, expertizate tehnic sub nr.28963/9 (poziția 1), stabilindu-se că, masa în aur este de 1.000,16 grame, care nu se mai regăsesc fizic în tezaurul BNR-, aspect rezultat din adresa nr.20318 din 02.11.2005.
Deși în acte se menționează că, aceste obiecte s-au ridicat de la cetățeanul italian - pârât în prezenta cauză - din probe rezultă că, au aparținut și s-au ridicat de la reclamantă, acest pârât neputând fi identificat din cauza datelor incomplete din acte.
Același martor, a încheiat la data de 06.05.1988 în localitatea județ T, procesul verbal seria L nr.- unei persoane cu numele, cetățean italian, menționându-se că la aceeași dată s-a găsit asupra acestuia un lingou de 100 grame, care s-a confiscat și cu inventarul nr. -/1988 a fost depus în bancă și expertizat tehnic sub nr. 29950-5 (poziția 1), stabilindu-se masa în aur în greutate de 100 grame, care se regăsește fizic în tezaurul BNR-, conform adresei susmenționate.
În acte se menționează că, acest obiect s-a ridicat de la - pârât în prezenta cauză - dar din probe rezultă că, i-a aparținut și s-a confiscat de la reclamantă, acest pârât neputând fi identificat din cauza datelor incomplete din acte.
La data de 20.07.1988 în municipiul T, același martor a încheiat procesul verbal seria N nr.-, unei persoane cu numele Cogo, domiciliat în Italia, menționându-se că, la data de 19.07.1988 a dat cetățeanului italian Summa - martor în prezenta cauză - circa 1 kg de aur ( bijuterii), fiind sancționat în baza Decr.244/1978.
Cu inventarul nr. -/1988 bijuteriile au fost depuse în bancă și expertizate tehnic sub nr.29950-8 (poziția 1-3) stabilindu-se că, masa în aur este în greutate de 997,72 grame, care se regăsesc fizic depozitate în tezaur, aspect menționat în aceeași adresă a BNR-.
Deși în acte se menționează că, bijuteriile s-au ridicat de la Cogo - pârât în prezenta cauză -, din probe rezultă că, i-au aparținut și s-au ridicat de la reclamantă, acest pârât neputând fi identificat din cauza datelor incomplete din acte.
La data de 16.06.1986, un alt lucrător al fostei miliții, a încheiat proces verbal seria K nr.- unei persoane cu numele, cetățean italian, menționând că s-a găsit asupra acestuia, în localitatea două lingouri, fiind sancționat în baza Decretului nr.244/1978.
Cele două obiecte au fost depuse în bancă cu nr. inventar 60.065/18.06.1986, expertizate tehnic sub nr.29191/17 (poziția 1), stabilindu-se că, masa totală în aur este în greutate de 200 grame, iar prin aceeași adresă a BNR- se menționează că, se regăsesc fizic în tezaur.
Deși în acte se menționează că, aceste obiecte s-au ridicat de la - pârât în prezenta cauză -, din probe rezultă că, i-au aparținut și s-au ridicat de la reclamantă, acest pârât neputând fi identificat din cauza datelor incomplete din acte.
Instanța reține că, demersul judiciar al reclamantei este întemeiat și justificat în parte în sensul celor de mai sus, bijuteriile și obiectele din aur sus menționate, fiind confiscate abuziv de la reclamantă, de către foștii lucrători de miliție a județului
Astfel, agenții fostei miliții care au participat la operațiunea de confiscare a bunurilor din aur, respectiv martorii și au arătat că, din rațiuni de politică penală, impusă de statul comunist au efectuat proceduri de confiscare a unor bunuri de tipul celor menționate în acțiune, în afara cadrului legal existent la acea dată, bazându-se pe informatori și colaboratori ai fostei miliții, care aveau cunoștință despre persoanele care dețineau aur și valută. Reclamanta era cunoscută că, deținea mari cantități de aur, fiind de etnie rromă și de la care s-au confiscat obiecte și bijuterii din aur în perioada 1986-1988, deși în mod nelegal s-a menționat în procesele verbale de contravenție că, acestea s-au ridicat de la alte persoane.
Aceste proceduri urmăreau ca persoana reală de la care se confisca, să nu răspundă penal, politica fostului stat comunist fiind aceea de intensificarea muncii de prevenire și constatarea a câtor mai puține fapte de natură penală, iar în aceste condiții, organele fostei miliții negociau însăși legea, ceea ce era contrar constituției vremii.
Obiectele și bunurile din aur au fost luate de la reclamantă, care le-a predat fără obstrucție, în urma unor negocieri cu agenții de miliție, care îi promiteau că, nu va suporta consecințe de ordin penal.
Prin procedeele relatate mai sus, obiectele și bunurile din aur erau confiscate, apoi predate pârâtei BNR în vederea expertizării, intrând ulterior în posesia statului comunist, care le valorifica în interesul său, în speță ca bunuri deținute nelegal de persoane fizice, fapt sancționat de Decretul nr. 244/1978, aplicabil la acea dată.
Martorii care semnau procesele verbale contravenționale, precum și cele de predare și respectiv ridicare a obiectelor din aur, erau persoane găsite întâmplător, care nu cunoșteau proveniența aurului, ci doar puteau constata existența acestuia, în unele cazuri.
Modul abuziv de încheiere a proceselor verbale de contravenție pe numele altor persoane decât persoana de la care s-au confiscat, echivalează cu o retractare a acestor acte, caracterul abuziv încălcând dispozițiile constituționale aplicabile la data încheierii lor.
Ca o continuare a politicii reparatorii față de abuzurile săvârșite anterior anului 1989, fost adoptată OUG nr.190/2000, aprobată și completată de Legea nr.261/2002 și ulterior de Legea nr.591/2004, iar prin modul în care a fost reglementat obiectul restituirii, s-a dorit de către legiuitor evitarea oricăror restrângeri și limitări, pentru a nu fi afectat caracterul reparatoriu.
Art.26 al.1/2 din Legea nr.591/2004 statuează că, în înțelesul OUG nr.190/2000 prin preluare abuzivă se înțelege preluarea efectuată în baza unor acte normative între care se înscrie și Decretul nr.244/1978, instituindu-se "ope legis" calificarea de preluare abuzivă.
Sintetizând instanța de fond a reținut că, reclamanta a dovedit în baza art.1169 civ. că obiectele și bijuteriile din metale prețioase confiscate fictiv de la pîrîții Salori, Cogo, și au aparținut reclamantei de la care au fost confiscate abuziv, fiind respinsă excepția lipsei calității procesuale active a acesteia, care a dovedit că, a fost proprietara bunurilor susmenționate, admițând în parte acțiunea în următorul sens:
obligat pârâta BNR să restituie în natură reclamantei obiectele și bijuteriile din aur în cantitate de 2197,88 grame, expertizate sub nr.29191/17 - poziția 1; nr.29950-5 - poziția 1; nr. 29950-8 - poziția 1-3, ce se regăsesc fizic în tezaurul BNR -.
A obligat aceeași pârâtă să achite reclamantei în echivalent bănesc, contravaloarea cantității de 100 grame aur, la cursul aurului practicat de pârâta BNR la data efectuării plății pentru 1 lingou aur descris la poziția 1 din expertiza tehnică nr.28963-9.
Singurul pârât care a putut fi identificat datorită datelor complete, a fost, citat potrivit Regulamentului comunitar, pe numele căruia s-a încheiat procesul verbal seria N nr.- din 12.06.1986 în localitatea, jud.T, menționându-se că, de la acesta s-au confiscat bijuterii din aur în greutate de 700- 800 grame, depuse în bancă cu inventarul nr. 60.064 din 20.06.1986, expertizate sub nr.29063/3 de pârâta BNR.
Audiat în cauză, martorul a declarat că, în prezența sa s-au ridicat de la un cetățean italian diferite bijuterii și obiecte din aur, acest martor participând în calitate de interpret și semnând procesul verbal de confiscare datat 11.06.1986, precum și procesul verbal de contravenție, astfel că, reclamanta nu a făcut dovada în condițiile art.1169 cod civil că, obiectele și bijuteriile din aur indicate la poziția 1 - 26 din expertiza tehnică, îi aparțin.
A fost înlăturată declarația martorului asistent, din același proces verbal, deoarece acesta nu a văzut persoanele de la care s-au ridicat obiectele și bijuteriile din aur, declarația acestuia fiind neconcludentă în cauză.
Cu inventarul nr.250.856 din 05.01.1987, în urma confiscării s-au depus în bancă 6 plăcuțe laminate din aur, menționându-se că, sunt ridicate de la o persoană cu numele, pârât în prezenta cauză, ce nu a putut fi identificat din cauza datelor incomplete din acte - expertizate sub nr.29191/16.
Din declarația martorului, instanța de fond a reținut că, acesta a participat ca martor asistent când s-au ridicat obiecte din aur de la un cetățean italian, încheindu-se în acest sens procesul verbal seria N nr.- din 26.11.1986 pe numele pârâtului, de la care s-au ridicat 6 plăcuțe din aur de diferite mărimi.
În baza art.1169 cod civil, reclamanta nu a făcut dovada că și aceste bunuri îi aparțin, sens în care a respins acțiunea sa, față de pârâții BNR, și, privind restituirea obiectelor și bijuteriilor din aur descrise în expertizele tehnice nr. 29063- 3 - poziția 1 - 26 și nr.29191/16 - poziția 1, pentru cantitatea totală de 1153,78 grame aur.
Prin cererea de apel, pârâta apelantă Banca Națională a României a solicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, arătând că prima instanță în mod eronat a dispus restituirea acestor bunuri în favoarea reclamantei, având în vedere că, potrivit înscrisurilor existente la dosarul cauzei, bunurile în discuție au fost confiscate pe numele unor cetățeni străini și nu de la reclamantă, iar proba testimonială administrată în cauză nu este de natură a stabili cu certitudine faptul că bunurile solicitate au aparținut reclamantei.
Tribunalul a apreciat că sunt nefondate ambele apeluri declarate în cauză, reținând în ceea ce privește apelul pârâtei Banca Națională a României - Sucursala T că reclamanta a demonstrat convingător, astfel cum a reținut prima instanță, că a fost proprietara bunurilor pentru care s-a dispus restituirea, în cantitate totală de 2.198,88 grame, descrise în expertizele tehnice nr.29191/17-poziția 1; nr.29950-5 poziția 1; nr.29950-8 pozițiile 1-3 și a cantității de 100 grame aur pentru care s-a dispus restituirea în echivalent bănesc, respectiv un lingou de aur descris la poziția 1 din expertiza tehnică nr.28963-9.
Tribunalul a mai avut în vedere că modul abuziv de încheiere a proceselor verbale de contravenție, pe numele altor persoane decât persoana de la care s-au confiscat, echivalează cu o retractare a acestor acte, caracterul abuziv al confiscării încălcând chiar dispozițiile Constituției României de la data încheierii actelor de confiscare, chiar foștii lucrători ai miliției care au efectuat confiscările, martorii și, declarând în instanță că din rațiuni de politică penală, impusă de statul comunist, au efectuat proceduri de confiscare, inclusiv pentru bunurile din litigiu, în afara cadrului legal existent la data respectivă, iar reclamanta era cunoscută ca deținând mari cantități de aur, în mod nelegal menționându-se în procesele verbale de contravenție că bunurile s-au ridicat de la alte persoane.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Banca Națională a României - Sucursala T, solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului său, schimbarea sentinței, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
În subsidiar, în situația menținerii dispozițiilor instanței de fond, pârâta recurentă a solicitat ca instanța să constate că tribunalul nu a ținut seama de precizările efectuate de Banca Națională a României prin notele de ședință transmise prin fax la data de 16.10.2008, de unde reiese situația reală a bunurilor, așa cum se găsesc acestea în depozitul Băncii Naționale a României, precizând că instanța de fond a dispus restituirea în natură a unei cantități mai mari, respectiv în realitate este vorba de 1.297,14 grame aur în loc de 2.197,88 grame aur; de asemenea, arată că la poziția nr.1 din expertiza tehnică nr.28963-9 nu se regăsește un lingou din aur, ci 5 plăci laminate din aur în greutate brută de 1.000,16 grame care nu mai există fizic în tezaurul Băncii Naționale a României - B și au avut un conținut de 990,15 grame aur fin, iar lingoul din aur în greutate brută de 100 grame menționat în expertiza tehnică nr.29950-5, se regăsește în natură și greutatea lui este inclusă în totalul de 1.297,14 grame aur.
Cu privire la petitul principal, pârâta recurentă a învederat că soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală și netemeinică, întrucât, din probatoriul administrat în cauză, nu reiese identitatea dintre persoana reclamantei și titularii dreptului dedus judecății, în speță, cetățenii italieni, pe numele cărora au fost confiscate bunurile solicitate de reclamanta.
Recurenta a mai susținut că instanța de apel nu a făcut o apreciere justă a probatoriului administrat în cauză, concluzionând sumar că reclamanta și-a dovedit calitatea procesuală activă prin declarațiile martorilor și, foștii lucrători ai miliției care nu relatează date concrete care să permită conturarea cadrului care a făcut posibilă singularizarea în memoria acestora a măsurii confiscărilor care o privesc pe reclamantă, în contextul în care aceștia au participat la nenumărate astfel de activități.
Totodată, recurenta a susținut că se îndoiește de veridicitatea susținerilor martorilor în condițiile în care inventarele întocmite pe numele unor cetățeni străini sunt înscrisuri autentice pentru care operează prezumția de legalitate și autenticitate în raport cu declarațiile martorilor.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ.
Prin întâmpinare (fila 6), reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri ca temeinice și legale, întrucât reclamanta intimată a dovedit, în baza art.1169 civ. că obiectele confiscate de la pârâții - cetățeni italieni au aparținut reclamantei, modul abuziv de încheieri a acestor procese verbale de confiscare urmărind ca persoanele de la care se confiscau în realitate obiectele să nu răspundă penal.
Intimata a mai susținut că cei doi martori, chiar dacă nu au putut preciza cantitatea confiscată, și-au adus aminte că reclamantei i-au fost ridicate în perioada 1985-1988 mai multe cantități de aur, iar caracterul fals a consemnărilor din procesele-verbale incriminate a fost pe deplin dovedit, finalitatea dispozițiilor art.180 pr.civ. fiind realizată, din vreme ce chiar agenții constatatori audiați ca martori au arătat caracterul fictiv al acestor consemnări.
În ceea ce privește motivul de recurs privind inexistența unei cantități de 1.000,16 grame aur, materializate în 5 plăci laminate, menționate în expertiza nr.28963-9, intimata a arătat că este vorba de o eroare materială a instanței de fond, întrucât din expertizele Băncii Naționale a României nr.29191/17-1, 29950-5-1 și 29950/8:1-3, rezultă cantitatea de aur ce va trebui să fie restituită în natură, iar din expertiza nr.28963-9 rezultă cantitatea de metal prețios ce va trebui restituită prin echivalent bănesc.
În legătură cu critica de mai sus, instanța a susținut că nu a făcut obiectul apelului și că dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. nu sunt aplicabile situației invocate.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și dispozițiile art.304 pct.9 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul declarat de pârâta Banca Națională a României, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
În speța de față, obiectele și bijuteriile din aur au fost preluate în baza Deciziei 244/1978, preluare ce este abuzivă conform art.26 din OUG nr.190/2000, iar reclamanta intimată a dovedit, așa cum corect au reținut ambele instanțe, că aceste bunuri, ce figurau în procesele verbale ca fiind confiscate de la pârâții intimați cetățeni italieni, au aparținut reclamantei, astfel încât este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active invocată în cauză.
Calitatea procesuală activă a reclamantei este dovedită în primul rând prin faptul deținerii proceselor verbale de confiscare, iar în al doilea rând prin declarațiile agenților constatatori audiați din care reiese în mod neechivoc caracterul fictiv al consemnărilor din aceste procese verbale, cu privire la confiscarea acestor bunuri de la anumiți cetățeni străini, politica penală din acea perioadă având ca finalitate preluarea bunurilor din aur iar persoanele de la care erau preluate să nu răspundă penal.
În acest sens, este pe deplin convingătoare și declarația martorului Summa (cetățean italian), căruia, fiindu-i prezentat spre revedere procesul verbal de confiscare seria N nr.41937/20.07.1988 (fila 17 dosar fond) în care acesta figurează ca martor, a declarat în fața instanței că nu a participat niciodată ca martor când s-a ridicat aurul de către agentul de la vreun cetățean italian, precizând că nu îl cunoaște pe cetățeanul italian Cogo, persoană ce figurează în acel proces verbal, de la care s-ar fi confiscat bijuteriile din aur.
Așadar, din cele de mai sus rezultă caracterul fals al consemnărilor din procesele verbale de confiscare, în sensul art.180 pr.civ. avându-se în vedere că înșiși agenții constatatori audiați ca martori au arătat caracterul fictiv al acestor consemnări.
Cât privește susținerea recurentei referitoare la solicitarea bunurilor din metale prețioase depuse în bancă cu inventarul nr.-/1988 și de către numitul G, în dosarul nr- al Judecătoriei Timișoara, Curtea are în vedere că această susținere nu are vreo relevanță în cauză în condițiile în care prin declarația autentificată sub nr.250/25.02.2010, depusă în recurs, acesta a declarat că renunță la dreptul dedus judecății.
În ceea ce privește motivul de recurs privind inexistența unei cantități de 1.000,16 grame aur, materializate în 5 plăci laminate, menționate în expertiza nr.28963-9, Curtea reține că acest motiv nu poate fi însușit, atâta timp cât a fost invocat pentru prima dată în recurs (omisso medio), nefăcând obiectul cererii de apel.
În virtutea tuturor acestor considerente, Curtea apreciază că nu se poate reține lipsa de temei legal a hotărârilor, în baza art.304 pct.9 pr.civ. ca o consecință a interpretării eronate a probelor administrate, iar cu privire la art.3041pr.civ. reține că nu este aplicabil în cauză, nefiind vorba de o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel.
În consecință, în baza art.312 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cu opinie majoritară recursul declarat de pârâta Banca Națională a României - Sucursala T împotriva Deciziei civile nr.739/A din 26.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - G - - -
- cu opinie separată -
Grefier,
- -
Red.GO/19.02.2010
Tehnored.MM/11 ex/08.03.2010
Instanță fond: Judecătoria Lugoj - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Opinie separată
Consider că recursul declarat de pârâta Banca Națională a României - Sucursala T împotriva deciziei civile nr.739/26.10.2009 a Tribunalului Timiș este întemeiat în raport cu motivele invocate și cu actele și lucrările dosarului, impunându-se a fi admis în baza art.304 pct.9 pr.civ. pentru considerentele pe care le voi prezenta în continuare.
Prin acțiune, reclamanta a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent bănesc a următoarelor obiecte din aur:
1.) 2 lingouri în greutate totală de 200g, menționate în expertiza nrr.29191/17 și adresa nr.60.065 din 18.06.1986 a Județului T pe numele lui;
2.) bijuterii în greutate de 716,50, menționate în expertiza nr.28963/3 și adresa nr.60.064 din 20.06.1986 a Județului T pe numele lui;
3.) 5 bare laminate în greutate de 1000,32, menționate în adresa nr.250.773 din 29.10.1986 a Județului T și expertiza nr.28963/9 pe numele lui Salori;
4.) 6 plăcuțe laminate în greutate de 439,48, menționate în adresa nr.250.856 din 05.01.1987 a Județului T în expertiza nr.29191/16 pe numele lui;
5.) 1 lingou mic în greutate de 100, menționat în inventarul nr.- din 1988 și expertiza nr.29950-5 pe numele lui;
6.) Bijuterii în greutate de 997,72 menționate în inventarul nr.- din 1988 și expertiza nr.29950-8 pe numele lui Cogo.
Încă de la judecata în prima instanță pârâta Banca Națională a României - Sucursala Tai nvocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, cu motivarea că aceasta nu și-a dovedit calitatea de proprietar asupra bunurilor pe care le revendică.
Excepția a fost reiterată de pârâtă prin motivele de apel și apoi prin cele de recurs.
În conformitate cu art.26 din OUG nr.190/2000, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr.591/2004, pot solicita restituirea obiectelor din metale prețioase preluate abuziv de către stat persoanele fizice și juridice de la care au fost preluate, precum și moștenitorii și succesorii de drept ai acestora.
Pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de OUG nr.190/2000, modificată și completată, este necesar a se dovedi dreptul de proprietate asupra bunurilor revendicate, însă reclamanta nu a făcut fără putință de tăgadă această dovadă, neavând prin urmare legitimarea procesuală necesară pentru a le revendica.
Reclamanta revendică obiecte din metale prețioase de peste 3 kg care însă, conform proceselor-verbale de contravenție și inventarelor depuse la dosar, au fost preluate de fosta a Județului T de la șase (6) cetățeni italieni în perioada 1986-1988, iar nu de la ea.
Reclamanta i-a chemat în judecată pe aceștia în calitate de pârâți.
În primul ciclu procesual, acțiunea reclamantei a fost respinsă pe excepția lipsei calității sale procesuale active, însă la rejudecare, după casarea din recurs și după completarea probatoriului, acțiunea a fost admisă în parte în raport cu patru dintre acești pârâți, dispunându-se restituirea în natură a obiectelor din aur în cantitate de 2.197,88 grame și prin echivalent bănesc a unei cantități de 100 grame aur.
Hotărârea primei instanțe a fost menținută în apel prin respingerea apelului pârâtei Banca Națională a României.
Instanța și-a bazat hotărârea în principal pe declarațiile martorilor și, foști lucrători ai miliției comuniste, care au participat la confiscarea bunurilor revendicate de reclamantă și care acum au declarat că deși în acte au fost indicați cetățeni italieni, în realitate bunurile au fost confiscate de la reclamantă, iar persoanele indicate în procesele-verbale sunt persoane fictive, întrucât politica statului comunist era una de prevenire a infracțiunilor, iar nu de creștere a infracționalității.
Instanța de apel și implicit prima instanță au mai reținut că pârâții cetățeni italieni nu au putut fi identificați datorită datelor incomplete din acte, motiv pentru care au fost citați la ușa instanței sau prin publicitate.
Consider că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.26 al.1 din OUG nr.190/2000 și că reclamanta nu a dovedit că ea a fost proprietara bunurilor confiscate, neavând, prin urmare, legitimarea procesuală activă pentru a le revendica.
Bunurile au fost confiscate de la șase cetățeni italieni, fapt confirmat de procesele-verbale de contravenție și de inventarele depuse la dosar, înscrisuri oficiale ce se bucură de prezumția instituită de art.1173 civ.
În conformitate cu acest text legal, actele autentice, categorie din care fac parte și înscrisurile menționate anterior, fac dovada, până la înscrierea în fals, cu privire la cele constatate în cuprinsul lor de către funcționarul public.
În plus, nu s-a făcut dovada că persoanele indicate în aceste înscrisuri, persoane pe care reclamanta le-a chemat în judecată în calitate de pârâți, ar fi persoane fictive.
De altfel, în cazul a doi dintre pârâți, respectiv și, martorii și, care au participat la confiscare în calitate de interpret, respectiv de martor asistent, au confirmat că bunurile din aur au fost confiscate de la acești cetățeni italieni, iar nu de la reclamanta; în consecință, acțiunea reclamantei față de acești doi pârâți a fost respinsă.
Aceste două declarații testimoniale pun însă sub semnul întrebării veridicitatea declarațiilor celor doi foști lucrători ai miliției și implicit dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunurilor revendicate.
Față de aceste considerente, în baza art.309 pct.9 pr.civ. raportat la art.26 al.1 din OUG nr.190/2000, și a art.312 al.3 pr.civ. sunt de părere că soluția corectă este aceea de admitere a recursului declarat de pârâta Banca Națională a României - Sucursala T împotriva deciziei civile nr.739/26.10.2009 a Tribunalului Timiș.
În consecință, având în vedere și dispozițiile art.296 pr.civ. se impune a fi modificată decizia recurată, în sensul admiterii apelului aceleiași pârâte împotriva sentinței civile nr.791/04.04.2008 a Judecătoriei Lugoj, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
Judecător,
- -
Red.RR/05.03.2010
Tehnored.MM/12.03.2010
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
