Restituire metale prețioase. Decizia 203/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1495/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 203
Ședința publică din 30.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de apelantele reclamante și, precum și de apelantul intervenient, împotriva sentinței civile nr. 254 din 6.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimatele pârâte Banca Națională a României - prin și Camilia și cu intimatul Statul Român prin Banca Națională a României.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru restituire metale prețioase.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 23 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amâna pronunțarea la data de 30 martie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12.01.2004, sub nr.48/2004, pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, reclamanta a chemat în judecată Banca Națională a României, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care pârâta să fie obligată să-i restituie bijuteriile confiscate în mod abuziv de la mama sa - (), în anii 1969 și 1987, de către Ministerul d e Interne, predate ulterior pârâtei. Pentru ipoteza în care bunurile nu mai există a solicitat obligarea pârâtei la contravaloarea bijuteriilor, estimată la suma de 6.000.000 USD, la plata dobânzii bancare pentru această sumă, începând cu anul 1969 și până la rămânerea irevocabilă a sentinței de retrocedare și la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și cererea, reclamanta a susținut că la data de 23.10.1969 au fost confiscate de la mama sa 6 cutii de bijuterii, iar la data de 23.09.1987, în același mod, i-au fost confiscate acesteia restul bijuteriilor.
Bijuteriile au fost predate ulterior Băncii Naționale a, iar în raport de dispozițiile Legii nr.261/2002 și a OUG nr.190/2000, reclamanta se consideră a fi îndreptățită la restituirea bijuteriilor, fie în natură, fie prin echivalent.
La data de 16.02.2004 reclamanta a formulat cerere completatoare de acțiune, prin care a chemat în judecată, în calitate de pârâți, Statul Român prin Banca Națională a României și Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, iar la data de 15.03.2004 a formulat o nouă cerere în același sens, prin care a solicitat citarea, în calitate de pârât, și a Ministerului Administrației și Internelor.
La data de 13.04.2004 reclamanta a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, întemeiată în drept pe dispozițiile art.57 din Codul d e procedură civilă, prin care a solicitat citarea în cauză a numiților G, și, susținând că aceștia ar putea pretinde aceleași drepturi.
În motivarea cererii s-a susținut că intervenientul este fiul lui G, cel de-al doilea soț al numitei, iar ceilalți trei intervenienți sunt descendenți ai acesteia.
La termenul de judecată din 17.05.2004, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar prin sentința civilă nr.411/17.05.2004, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a dispus admiterea excepției și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulată de reclamanta, împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor, Banca Națională a României și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, dar și în contradictoriu cu intervenienții G, și, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr.1330/19.09.2005 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, s-a admis apelul, s-a desființat sentința pronunțată de tribunal și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că, din probele administrate, a rezultat calitatea procesuală activă a moștenitoarelor reclamantei, decedată în timpul soluționării cauzei, și a intervenientei.
În urma desființării sentinței instanței de fond și a trimiterii cauzei spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat din nou pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr-.
La data de 12.01.2004 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă o altă acțiune formulată de reclamantul G împotriva pârâților Banca Națională a României și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin care s-a solicitat obligarea la restituirea în natură a obiectelor confiscate în mod abuziv de către Statul Român în anul 1987, de la autoarea reclamantului (), iar, în subsidiar, pentru ipoteza în care o astfel de restituire nu ar mai fi posibilă, obligarea pârâtei la plata contravalorii bijuteriilor și altor bunuri din metale prețioase confiscate în mod abuziv.
Ulterior, s-au depus în acest dosar o cerere completatoare de acțiune, prin care s-a învederat de reclamant că înțelege să se judece, în calitate de pârâți, cu STATUL ROMÂN reprezentat prin Banca Națională a României și Ministerul d e Interne - Direcția Generală de Poliție a Municipiului B și o cerere de introducere forțată în cauză a numiților, și.
La data de 25.07.2004 reclamantul Gad ecedat, situație în care tribunalul a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art.243 pct.1 Cod procedură civilă, până la indicarea moștenitorilor defunctului.
La data de 19.11.2004 a decedat și intervenienta.
La data de 20.12.2005 cauza a fost repusă pe rol, reținându-se că sunt moștenitori ai reclamantului, decedat în cursul soluționării cauzei, intervenientele forțate și.
La data de 20.12.2005, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a pronunțat sentința civilă nr.1413, prin care a constatat, în această cauză, perimarea acțiunii formulată de reclamantul G și continuată de moștenitoarele acestuia și.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către reclamante, iar prin decizia civilă nr.1294/07.06.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a dispus admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Tribunalul București, reținându-se că pe toată perioada dezbaterii succesiunii reclamantului G, termenul perimării a fost suspendat, situație în care nu poate fi reținută culpa părților pentru lăsarea în nelucrare a cauzei.
După casarea cu trimitere, această cauză a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-.
Tot la data de 12.01.2004 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă oat reia acțiune formulată de reclamantul G împotriva pârâților Banca Națională a României și Ministerul Finanțelor, prin care s-a solicitat obligarea la restituirea în natură a obiectelor confiscate în mod abuziv de către Statul Român în anul 1969, de la autoarea sa (), reprezentând bijuterii și alte bunuri din metale prețioase și pietre prețioase; în subsidiar, pentru ipoteza în care bunurile nu mai există fizic, s-a solicitat obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata contravalorii acestora, cu cheltuieli de judecată.
La data de 22.03.2004 reclamantul și-a completat acțiunea, chemând în judecată în calitate de pârât și Ministerul d e Interne - Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, iar la data de 27.04.2004 a formulat cerere de introducere forțată în cauză a numiților, și, susținând că aceștia ar putea pretinde aceleași drepturi.
La data de 25.07.2004 a survenit decesul reclamantului G, situație în care tribunalul a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.243 pct.1 Cod procedură civilă, până la indicarea moștenitorilor defunctului.
La data de 19.11.2004 a decedat și intervenienta.
La data de 20.12.2005 cauza a fost repusă pe rol, iar prin sentința civilă nr.1412/20.12.2005, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a constatat acțiunea perimată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele și, iar prin decizia civilă nr.1744/06.10.2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă a admis recursul, a casat sentința tribunalului și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, reținând că nu a existat culpa părților pentru lăsarea în nelucrare a dosarului.
Urmare a casării cu trimitere, această cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-.
La termenul de judecată din data de 25.10.2007, tribunalul a dispus conexarea celor trei dosare, respectiv conexarea dosarelor nr- și nr- la dosarul nr-, reținând că între acestea există o strânsă legătură.
Rejudecând în fond cele trei cauze conexate, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a pronunțat la data de 06.02.2008 sentința civilă nr.254, prin care a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantele - și împotriva pârâților Banca Națională a României, Statul Român prin Banca Națională a României și, în contradictoriu și cu intervenientul și a dispus restituirea către reclamante, către intervenientul forțat și către pârâta, de către Banca Națională a României, a obiectelor din metale prețioase confiscate de la autoarea acestora de către stat, conform proceselor de inventariere nr.9883 și nr.9887 din 1987, bunuri individualizate prin raportul de expertiză întocmit de sub nr.415/2007 - Anexa 1.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din probele administrate nu a rezultat care sunt persoanele de la care au fost confiscate în anul 1969 bijuteriile și obiectele din metale prețioase solicitate prin acțiune, situație în care nu se poate reține că reclamantele ar fi cele îndreptățite la restituire în conformitate cu dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998 și art.341din OUG nr.190/2000, modificată și completată prin Legea nr.261/2002, OG nr.24/2003 și Legea nr.362/2003.
Referitor la bunurile confiscate prin procesul - verbal nr.9882, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.3205/1999 s-a dispus restituirea în natură a acestora, aspect realizat conform procesului - verbal nr.28/04.12.2000, depus în copie la dosar.
Reținând și situația bunurilor depusă de BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, în care se arăta că acestea se regăsesc depozitate în tezaurul, fiind confiscate de la, tribunalul a apreciat, în final, că reclamantele sunt îndreptățite conform legii la restituirea bunurilor, astfel cum acestea au fost individualizate în anexa 1 din raportul de expertiză, fiind evident faptul că preluarea s-a făcut fără o bază legală și fără o justă despăgubire.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel intervenientul și reclamantele - și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin ambele motive de apel s-a susținut că instanța de fond a greșit atunci când a reținut faptul că bunurile confiscate de la autoarea apelanților prin procesul verbal nr.9882 au fost predate acestora în cursul procesului de partaj finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr.3205/1999, deși, în realitate, prin această hotărâre nu s-a pus în discuție procesul - verbal nr.9882, iar prin procesul - verbal nr.28/04.12.2000 au fost predate doar o parte din bunurile mobile confiscate abuziv.
În opinia apelanților, instanța de fond a greșit și pentru faptul că nu a restituit în totalitate bunurile confiscate de la autoarea lor prin procesele - verbale nr.9833 și 9887, însușindu-și în mod nejustificat apărarea intimatei - pârâte BNR, în sensul că parte din aceste bunuri aparțineau altor persoane decât autoarei lor și au fost restituite acestora în baza unor hotărâri judecătorești.
În finalul motivelor de apel au solicitat admiterea apelurilor, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii în totalitate, urmând a fi restituite reclamantelor bunurile confiscate abuziv în 1969 și, în integralitate cele confiscate în 1987.
BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor ca fiind nefondate.
În motivare a susținut că apelanții ar fi trebuit să precizeze care anume bunuri au fost omise de la restituire de către instanța de fond, deoarece, dispozitivul sentinței apelate este clar, prin acesta dispunându-se restituirea tuturor obiectelor rezultând din inventarele nr.9883 și nr.9887.
S-a susținut de intimata - pârâtă că singurele bunuri nerestituire de către instanța de fond sunt bijuteriile preluate la data de 27.10.1069 cu borderoul nr.1, care provin însă de la Gospodăria de Partid CC- și nu de la autoarea apelanților. La dosar existau probe care atestau faptul că bunurile respective au fost ridicate din posesia altor persoane sau instituții ale statului, iar pentru o parte dintre acestea s-au și plătit despăgubiri în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile articolului 296 Cod Procedură Civilă și de criticile formulate de apelanți, care stabilesc limitele devoluțiunii în prezenta cauză, Curtea va reține că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În condițiile în care, nici prin motivele de apel și nici prin cererea de chemare în judecată, apelanții nu au arătat expres care sunt bunurile confiscate de la autoarea lor și nerestituite de către instanța de fond, prin hotărârea apelată, instanța de apel a pus în vedere apărătorului acestora, a termenul de judecată din data de 08.12.2008 să depună la dosar cerere prin care să indice bunurile pe care le consideră ca fiind preluate de stat în mod abuziv și a căror restituire nu a fost dispusă de prima instanță.
Deși a beneficiat de mai multe termene pentru suplinirea acestor lipsuri privind cererile lor de apel, apelanții nu au dat curs solicitării instanței, situație în care, având în vedere probatoriul existent la dosar și caracterul devolutiv al apelului în limita motivelor de apel formulate în termen de către părți, Curtea va dispune respingerea apelurilor ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 1169 cod civil cel ce face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o și dovedească.
Apelanții nu au administrat probe din care să rezulte care sunt bunurile preluate în anul 1969 de la autoarea lor, modalitatea de preluare și mai ales faptul că aceste bunuri au aparținut întradevăr autoarei lor, iar după preluarea abuzivă au fost predate intimatei.
Singurul înscris administrat în acest sens de către apelanți este cel aflat la fila 38 din dosar, intitulat "listă cu bijuteriile preluate de la tovarășa ", datat 23.10.1969.
Din cuprinsul acestui act rezultă că la data de 23.10.1969 au fost preluate de la autoarea apelanților 6 cutii cu bijuterii, în care se găseau o diademă, 2 coliere, 7 brățări, 4 broșe, 3 perechi de cercei, două coliere formate din mai multe piese, un pandantiv și două coliere din șiraguri de perle.
Nu există însă elemente clare pentru identificarea bijuteriilor și a calității persoanelor care au semnat pentru preluarea lor.
În apărare intimata a susținut că aceste bijuterii nu au fost proprietatea autoarei apelanților, fiind împrumutate de către aceasta de la diferite persoane și au fost predate BNR de către Gospodăria de Partid prin Borderoul nr.1/1969. Ulterior au fost restituite foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile.
În condițiile în care, într-un proces civil, orice dubiu privind probațiunea profită pârâtului, în mod corect instanța de fond a respins cererea apelanților privind restituirea bunurilor menționate în înscrisul invocat de reclamanți.
Critica adusă acestei soluții de către apelanți, prin care se susține că instanța de fond ar fi respins cererea de restituire doar pe baza susținerilor făcute de intimata - pârâtă este nefondată, în condițiile în care această susținere se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv borderoul nr.1 din care rezultă că bunurile au fost predate intimatei - pârâte de către Gospodăria de Partid și nu de autoarea apelanților și hotărârile judecătorești depuse la dosar prin care aceste bunuri au fost restituite altor persoane, în calitate de foști proprietari sau moștenitori ai acestora.
Nefondată este și critica apelanților prin care se susține că instanța de fond nu ar fi restituit acestora toate bunurile preluate de la autoarea lor prin procesele - verbale nr.9883 și 9887 din anul 1987.
Pe lângă faptul că apelanții nu au arătat, conform dispozițiilor articolului 112 Cod Procedură Civilă, care sunt bunurile omise de instanța de fond, confruntând dispozitivul sentinței apelate cu cele două procese - verbale, aflate la filele 40-47 din dosarul nr.2692/2004 al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, Curtea constată că toate bunurile preluate de la autoarea apelanților prin aceste înscrisuri i-au fost restituite.
Bunurile preluate de la autoarea apelanților prin inventarul nr.9882 au fost predate de către intimata - pârâtă BNR familiei acestora prin procesul - verbal nr.28/04.12.2000 aflat la filele 34-36 din dosarul menționat anterior.
Susținerile apelanților, în sensul că acest proces - verbal nu are nici o legătură cu bunurile confiscate prin procesul - verbal nr.9882, pe lângă faptul că nu au fost dovedite de către aceștia, astfel cum impuneau dispozițiile articolului 1169 Cod Civil, sunt și infirmate de mențiunile cuprinse în procesul - verbal nr.28/04.12.2000, în care se prevede expres faptul că s-a procedat prin acesta la predarea - primirea obiectelor din metal prețios ce fac obiectul cauzei 9882, și faptul că restituirea s-a efectuat TOTAL, semnat de autoarea apelanților G și de către apelantul G, fără obiecțiuni.
Adresa nr.2995/24.01.2001, administrată de apelanți în apel, nu poate duce la altă soluție decât cea dispusă de către instanța de fond, în condițiile în care, din cuprinsul acesteia nu rezultă despre ce bunuri ar fi vorba.
În consecință, apreciind că sentința instanței de fond este temeinică și legală, Curtea va dispune în baza articolului 296 Cod Procedură Civilă respingerea apelurilor ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelantele - reclamante și, domiciliate în B, str.- - nr.29,.1, sector 1, precum și de apelantul - intervenient, domiciliat în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.254/06.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, prin, cu sediul în B,-, sector 3, domiciliată în B,-,.4, sector 1 și cu intimatul STATUL ROMÂN prin BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, cu sediul în B,-, sector 3.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
./
8 ex./28.04.2009
TB-3 -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea
