Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 14/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr.7265/-
DECIZIE Nr. 14
Ședința publică de la 23 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B,- sector 1, împotriva sentinței civile nr.1895 din 17 octombrie 2007 Tribunalului Iași,pronunțată în dosarul nr-; cauza având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație (Legea nr.248/2005).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile. Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul.
Procurorul pune concluzii în sensul de a se admite cererea de apel formulată de Direcția Generală de Pașapoarte, a se desființa hotărârea și rejudecându-se cauza să se dispună admiterea acțiunii și restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului-intimat pe o perioadă de trei ani pe teritoriul. Prin sentința apelată s-a făcut referire la Directiva 2004/38/CE, însă potrivit prevederilor acesteia se precizează că se poate restrânge dreptul la libera circulație a unui cetățean în situația în care s-a încălcat ordinea publică. Din declarația dată de către pârâtul-intimat reiese că șederea în Norvegia nu a fost legală, fiind returnat pentru furt. Hotărârea instanței nu poate fi primită. Intimatul a fost returnat din Norvegia în baza acordului de readmisie încheiat între România și Norvegia.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1895 din 17 octombrie 2007 a Tribunalului Iași se respinge acțiunea formulată de reclamantul Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul .
Pentru a hotărî astfel, se rețin, în esență, următoarele:
Statul al cărui cetățean este îndepărtat nu poate îngrădi însă libertatea de circulație a acestuia, în sensul interzicerii de a părăsi țara pentru a se reîntoarce pe teritoriul din care a fost îndepărtat, decât în situațiile de excepție, care însă nu sunt incidente în speță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte pentru următoarele motive:
- returnarea unui cetățean român dintr-un stat străin, în baza unui Acord de readmisie, se aplică numai când s-a încălcat ordinea juridică interioară respectivului stat de către cetățeanul român, cu privire la care se solicită returnarea, ceea ce duce la concluzia că doar acel stat poate cenzura legalitatea măsurii de returnare.
Este adevărat că în acordurile de readmisie încheiate de România cu diferite state nu se menționează nici obligație pentru statul român ca ulterior readmisiei cetățeanului român reținut, să retragă dreptul la liberă circulație al respectivului cetățean român, nu este mai puțin adevărat că o atare obligație este expres stipulată prin Legea nr. 248/2005 art. 38 și care constituie dreptul intern în materie și care vine să complinească acordurile de readmisie încheiate de România cu diferite state și care facilitează totodată finalitatea practică aplicării acestor acorduri de readmisie obligațiile prevăzute în Legea nr. 248/2005 nu au aplicabilitate temporară, nu au fost îndeplinite și nu există nici un impediment legal ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1 ianuarie 2007.
Mai mult, aceste obligații trebuie respectate de toți cetățenii români, indiferent în ce scop călătoresc în străinătate.
Protocolul Adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează la art. 2, dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate.
Însă această garanție suportă anumite restricții reglementate chiar de documentul internațional invocat.
Cerințele limitărilor reglementate de Protocolul nr. 4 se referă la prevederea lor de către lege și la existența unui scop legitim pe care să- urmărească privind securitatea materială, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora, în plus aceste limitări trebuie să aibă și caracter necesar într-o societate democrată, necesitate raportată la existența unei proporționalități între scopul urmărit prin aplicarea limitărilor și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Apelul este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului pârâtului la libera circulație pe teritoriul, motivând cererea exclusiv pe considerentul că pârâtul a fost reținut pe teritoriul acestui stat în baza unui acord de readmisie.
În mod corect reținut instanța de fond că pentru a se dispune o asemenea măsură conduita persoanei în cauză trebuie să constituie amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Nu pot fi acceptate motivele care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că nici chiar simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea norvegiană referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român, nerespectare care oricum nu a fost dovedită în cauză, nu poate fi încadrată în sfera motivelor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru se putea admite acțiunea de față. Atâta timp cât Acordul dintre România și Norvegia privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr. 69/2003, nu reglementează obligații specifice în sarcina statului român privind luarea unor măsuri de restrângere libertății de circulație a persoanelor care au fost returnate din Norvegia.
Statul al cărui cetățean este îndepărtat nu poate îngrădi însă libertatea de circulație acestuia, în sensul interzicerii de a părăsi țara pentru a se reîntoarce pe teritoriul din care a fost îndepărtat, decât în situațiile de excepție, care nu au fost probate a fi incidente în cauză.
Drept urmare se va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr. 1895 din 17 octombrie 2007 a Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
25.02.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu
