Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 16/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 16
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B împotriva sentinței civile nr.1896 din 17.10.2006, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect, restrângerea dreptului la libera circulație(Legea 248/2005);
La apelul nominal din ședința publică se prezintă intimatul, lipsă apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al apelului - se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, se solicită judecata în lipsă; nu s-a depus întâmpinare.
Intimatul precizează că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul parchetului nu are de formulat cereri.
Apelul fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul la dezbateri.
Intimatul lasă admiterea apelului la aprecierea instanței.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul de a se admite acțiunea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte B și a se dispune restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație în Norvegia a intimatului pentru o perioadă de cel mult trei ani, întrucât acesta a săvârșit o infracțiune de furt pe teritoriul acestei țări, încălcând astfel o prevedere din ordinea publică din Norvegia.
CURTEA DE APEL;
Asupra apelului civil de față;:
Prin sentința civilă 1896 din 17 octombrie 2007 a Tribunalului Iașis - respins acțiunea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut că:
Prin acțiunea introductivă reclamanta a chemat în judecată pârâtul pentru a se dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pentru cel mult 3 ani pe teritoriul, ca urmare a faptului că acesta a fost returnat din Norvegia la data de 13 septembrie 2007 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Se reține că Acordul dintre România și Norvegia privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr. 69/2003 nu reglementează obligații specifice în sarcina României privind luarea unor măsuri de restrângere a libertății de circulație a persoanelor care au fost returnate din Norvegia.
Singura obligație esențială asumată de România prin acest acord a fost aceea de a readmite cetățenii săi care au fost îndepărtați de către statul norvegian.
Chiar dacă ar fi existat o astfel de convenție bilaterală prin care România și-ar fi asumat obligația de a interzice libertatea de circulație a unui cetățean român pe teritoriul unui stat membru din care a fost îndepărtat, o astfel de convenție ar fi trebuit interpretată și aplicată în sensul dispozițiilor art. 234 alin. 3 din Tratat, respectiv prin apelarea la toate mijloacele corespunzătoare pentru eliminarea incompatibilității, ținând cont că fiecare dintre statele membre fac parte integrantă din Comunitate și din această cauză sunt inseparabil legate de crearea instituțiilor comune.
Or. unul dintre aceste mijloace îl poate constitui chiar atitudinea instanței de judecată, care poate refuza aplicarea normelor incompatibile tratatului, atâta vreme cât statul nu și- îndeplinit obligația pozitivă de a reacționa în termen util pentru eliminarea unor astfel de incompatibilități, încât urmează a se respinge ca nefondată acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că pârâtul a fost returnat din Norvegia în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr. 69/2003 și care la art. 1 alin. 1 prevede că fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul statului său, la cererea celeilalte părți contractante și fără formalități, orice persoană care nu mai îndeplinește cerințele privind șederea, aplicabile pe teritoriul statului părții contractante solicitante și că susținerile instanței de fond nu pot fi primite mai ales că Norvegia nu este stat membru al Uniunii Europene, mai mult, obligațiile prevăzute de Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate trebuie respectate de către toți cetățenii români, indiferent în ce scop călătoresc în străinătate.
Apelul este fondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Norvegia, pe o perioadă de cel mul 3 ani a pârâtului, care a fost returnat din această țară la data de 13 septembrie 2007, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat ratificat prin Legea nr. 69/2003.
Potrivit art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, cu modificările și completările ulterioare, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Prin Legea nr. 69 din 11 martie 2003 s-a ratificat Acordul dintre Guvernul României și Guvernul Regatului privind readmisia propriilor cetățeni și a străinilor.
Conform art. 2 alin. 1 din acest Acord fiecare parte contractantă va readmite fără alte formalități la cererea celeilalte părți contractante, orice persoană care nu îndeplinește ori nu mai îndeplinește condițiile legale pentru șederea sa pe teritoriul statului părții contractante solicitante.
Prin urmare, chiar dacă începând cu data de 1 ianuarie 2007 România a devenit membră a Uniunii Europene, dar având în vedere că restrângerea exercitării liberei circulații a unui cetățean străin s-a cerut din Norvegia, care nu este membră a, dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele prevăzute în Acordul de readmisie încheiat de România cu Norvegia și cele din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
Prin fapta sa, pârâtul a încălcat dispozițiile art. 5 - Legea nr. 248/2005 care stabilesc obligația cetățeanului român de a respecta legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv în condițiile stabilite prin legislația acestuia și prin documentele încheiate cu România.
Returnarea unui cetățean român dintr-un stat străin în baza unui acord de readmisie este evident că se aplică când s- încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat de către cetățeanul român cu privire la care se solicită returnarea.
În speță, potrivit Acordului de readmisie încheiat de România cu Norvegia este stipulat în mod expres că fiecare parte contractantă va readmitefără alte formalități, la cererea celeilalte părți contractante, orice persoană care nu îndeplinește ori nu mai îndeplinește condițiile legale pentru șederea sa pe teritoriul statului părții contractante solicitante.
Din declarația dată la 13 septembrie 2007 de către pârâtul reiese că acesta a fost reținut de către autoritatea norvegiană pentru furt și returnat cu avionul companiei fără escortă.
Într-adevăr Acordul dintre România și Norvegia privind readmisia persoanelor aflate în situații ilegale nu reglementează în mod expres obligații specifice în sarcina României privind luarea unor măsuri de restrângere a libertății de circulație a persoanelor care au fost returnate din Norvegia, dar în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005 modificată și completată se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români în situația returnării dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat. Dreptul la liberă circulație fiind în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și tratatelor și a convențiilor pe care România le-a ratificat. România trebuind astfel să-și probeze pe deplin capacitatea de a stopa migrația ilegală.
Pentru toate aceste considerente, se reține că apelul este fondat urmând a fi admis și pe fondul cauzei se va admite acțiunea reclamantei, dispunând restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul a pârâtului pe o perioadă de 2 ani începând de la data pronunțării hotărârii - 23 ianuarie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative B împotriva sentinței civile 1896 din 17 octombrie 2007 a Tribunalului Iași, pe care o schimbă în tot.
Admite acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu pârâtul.
Dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație pe teritoriul a pârâtului pe o perioadă de 2 ani începând cu data pronunțării prezentei sentințe 23 ianuarie 2008.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.02.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Viorica Olariu
