Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 243/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 243
Ședința publică de la 24 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B, sect. 1, str. -, nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 1163 din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul în B,-, jud. O, având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulatie(Legea 248/2005).
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că apelanta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Publica arătat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 38 din Legea 248/2005, așa cum a fost modificat prin OG15/2006, ci normele dreptului comunitar, respectiv dispozițiile art. 27 alin. 2 din Directiva nr. 2004/38/CE. Din actele aflate la dosarul cauzei, nu se confirmă faptul că pârâtul ar pune în pericol ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică. A solicitat respingerea apelului ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte B, s-a solicitat ca în baza art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 7 mai 2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, deoarece nu a avut acte cu care să dovedească legalitatea prezenței sale în Franța.
S-a mai susținut că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației Statului Român, precum și a tratatelor și a convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern. Ca urmare a integrării României în Uniunea Europeană, aceasta trebuie să își probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală, iar prezența, fără respectarea condițiilor legale de ședere a pârâtului pe teritoriul unor state membre ale Uniunii Europene, ar dovedi contrariul, cu repercusiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat, în materie de vize, cetățenilor români.
Prin sentința civilă nr. 1163 din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olts -a respins ca neîntemeiată cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte.
S-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, instanței îi revine obligația aplicării dreptului comunitar în materie, acesta fiind prioritar față de legislația națională, avându-se în vedere că dreptul la liberă circulație a cetățenilor țărilor membre ale Uniunii Europene este garantat de prevederile art. 18 din Tratatul Comunității Europene.
Restrângerea acestui drept nu se poate dispune decât în condițiile prevăzute de Directiva nr. 2004/38/CE, respectiv pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică (art. 27 alin. 2), situații ce nu se regăsesc în speță și în consecință aplicarea măsurii prevăzută de art. 38 lit. a din Legea 248/2005 ar încălca principiul proporționalității și ar ignora norma comunitară.
Împotriva sentinței, Direcția Generală de Pașapoarte a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că pârâtul a fost returnat de autoritățile franceze în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005.
Exercitarea dreptului la liberă circulație, se face, conform art. 25 din Constituție, în condițiile stabilite de lege, iar potrivit art. 17 din legea fundamentală, cetățenii români aflați în străinătate se bucură de protecția Statului Român, dar trebuie să- și îndeplinească obligațiile ce le revin.
Măsura restrângerii dreptului la liberă circulație se circumscrie situațiilor prevăzute de art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și ordinii publice, ținându-se seama că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și internațional.
S-a invocat Decizia nr. 855/2006 a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că Legea 248/2005 este conformă prevederilor Constituției și documentelor internaționale în domeniul protecției drepturilor omului, la care România este parte.
S-a concluzionat că, față de jurisprudența CEDO care, interpretând condițiile de exercitare a dreptului ocrotit prin art. 2 alin. 1 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție, a stabilit că statele membre sunt cele care dispun de o largă putere discreționară în privința autorizării sau refuzului intrării străinilor pe teritoriul lor, motivarea instanței de fond este justă în privința aplicării prevederilor dreptului comunitar, însă aceasta, după trecerea perioadei de tranziție de 2 până la 7 ani, negociată de România.
Examinând criticile formulate, se constată nefondat apelul, pentru următoarele considerente:
Art. 38 din Legea 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în cazul persoanelor returnate în baza unui acord de readmisie, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportate la dreptul comunitar, care are prioritate, conform dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea normelor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Art. 307 alin. 1 și 2 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, prevede că statele au obligația de a lua toate măsurile în vederea asigurării compatibilității dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații. Față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară, fără nicio condiționare privitoare la perioada de tranziție negociată de România.
Dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de prevederile art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, act normativ cuprins în anexele Protocolului de aderare, care prevede condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alin. 2, textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membrul al Uniunii Europene nu interzice României de a restrânge dreptul la liberă circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține apelanta.
Restrângerea exercitării la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/Ce, iar prevederile Legii 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare.
Așadar, în condițiile în care pârâtul a fost returnat din Franța pentru ședere ilegală, fără să fi fost judecat și condamnat pentru comiterea unei fapte penale, aplicarea măsurii prevăzută de art. 38 din Legea 248/2005 ar fi disproporționată în raport cu scopul urmărit și nu s-ar circumscrie condițiilor arătate în art. 27 din Directivă, ceea ce ar duce la încălcarea unui drept fundamental al pârâtului, ocrotit de prevederile legislației internaționale.
În consecință, apelul este nefondat și urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B, sect. 1, str. -, nr. 29, împotriva sentinței civile nr. 1163 din 26 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul în B,-, jud. O, având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație (Legea 248/2005).
Cu recurs, în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iulie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehnred. / 24 Iulie 2008/5 ex.
Jud. fond
Președinte:Tania ȚăpurinJudecători:Tania Țăpurin, Costinel Moțîrlichie
