Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 271/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 271
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
Pe rol judecarea apelurilor formulate de reclamnta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sect.1 și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ cu sediul în C, jud. D împotriva sentinței civile nr.193 din 03 iulie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul OG, având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație (Legea 248/2005).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ și intimatul.
OGProcedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR a depus concluzii scrise și a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 cod. proc. civ. după care:
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor civile de față.
Reprezentantului Ministerului Public, procuror a pus concluzii de admitere a apelurilor, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii de restrângere a dreptului pârâtului la libera circulație pe teritoriul Franței pe perioadă de cel mult trei ani.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului întrucât OG a fost returnat din Franța la data de 22.11.2006, în baza acordului de readmisie și în baza Convenției încheiate între ministerele de interne ale celor două țări.
Prin sentința civilă nr.193 din 3 iulie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DOLJs -a respins cererea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a motivat în esență că după aderarea României la Uniunea Europeană devine aplicabilă legislația comunitară ce include în sfera sa dreptul cetățeanului român de a circula și a se stabili în orice stat membru al
S-a argumentat că expulzarea pârâtului de către autoritățile franceze pentru ședere nelegală (împrejurare contestată de pârât) prin ea însăși, nu este suficientă pentru ca instanța română să restrângă dreptul la liberă circulație pârâtului pe teritoriul Franței și că se impune ca instanța să aprecieze necesitatea restrângerii exercițiului dreptului prin raportare la ordinea juridică în vigoare.
Instanța a avut în vedere și dispoz.art.27 din Directiva 2004/38/CE care prevede limitativ situațiile de excepțiile în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație.
Raportându-se la datele speței a concluzionat că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea franceză cu privire la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu constituie o amenințare reală, suficient de gravă la ordinea și siguranța publică pentru a justifica măsura restrângerii dreptului.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta, Direcția Generală de Pașapoarte B și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DOLJ, susținând în esență că dreptul la liberă circulație nu este absolut și că atât legislația internă, cât și cea comunitară și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevăd posibilitatea restrângerii exercițiului acestui drept.
În acest sens, apelanții s-au referit la dispozițiile Legii 248/2005, la art.25 din Constituție, la art.2 din Protocolul Adițional la CEDO, la Directiva 2004/38/CE.
Au arătat că prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în baza art.38 din Legea 248/2005 nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar iar Directiva 2004/38/CE nu a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni.
Sub acest din urmă aspect s-a arătat că art.5 din Lg.248/2005 prevede obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii în străinătate de a respecta legislația statului în care se află, scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acelui stat.
S-a apreciat că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație cetățenilor care încalcă aceste dispoziții se circumscrie unui scop mult mai important la nivel național, acela de a asigura României o imagine care să-i confere capacitatea de a se integra în, prevenirea migrației ilegale reprezentând o cerință asumată de statul român la momentul aderării.
Apelurile sunt nefondate.
Prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale aplicabile în speță.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar care are prioritate potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituție.
Art.307 alin.1 și 2 din Tratatul instituind Uniunea Europeană prevede că statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art.27 din Directiva 2004/38/CE întrucât cuprinde dispoziții mai favorabile decât Legea 248/2005.
Dispozițiile art.27 alin.2 din Directiva 2004/38/CE prevăd că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație se poate dispune doar când s-ar afecta ordinea, siguranța și sănătatea publică, că trebuie să respecte principiul proporționalității și că se bazează exclusiv pe conduita celui în cauză.
Art.38 litera a din Legea 248/2005 prevede posibilitatea iar nu obligativitatea instanței de judecată de a restrânge exercițiul dreptului la liberă circulație persoanei ce a fost returnată dintr-un stat - pe baza unui acord de readmisie încheiat cu România.
Dispoziția din dreptul intern se aplică prin raportare la normele dreptului comunitar dar și la Convenția privind drepturile și libertățile fundamentale, astfel că instanța trebuie să examineze faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză să constate dacă acestea justifică aplicarea măsurilor restrictive prevăzute de dreptul național și cel comunitar prin prisma raportului de proporționalitate cerut de Directiva susmenționată.
În speță, reclamanta nu a arătat care este pericolul concret pe care îl prezintă exercitarea dreptului pârâtului de a călători pe teritoriul Franței, în ce mod s-ar ajunge la încălcarea siguranței, ordinii, siguranței sau sănătății publice în acest stat și nici faptele concrete săvârșite de acesta, ce au determinat returnarea pârâtului.
Restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație doar pe motiv de ședere ilegală nu ar respecta principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit.
Pe de altă parte, dispunerea măsurii de restrângere a dreptului la doi ani de la data returnării pârâtului ar fi lipsită și de eficiență.
Pentru toate aceste considerente și în baza art.296 pr.civ. urmează a se respinge, ca nefondate, apelurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sect.1 și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ cu sediul în C, jud. D împotriva sentinței civile nr.193 din 03 iulie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL DOLJ, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul OG, având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație (Legea 248/2005).
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.09.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/5 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu
