Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 35/2007. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 248/2005 -
(interdicție)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 35
Ședința publică din 11 martie 2007
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror -
Pe rol se află judecarea apelului declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, cu sediul în municipiul B, sector 1,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1352 din 08 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile, respectiv reprezentantul reclamantei apelante și pârâtul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care instanța, constatând că apelul se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri cu privire la acesta.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținere a sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 16.10.2007 sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Belgia, pentru o perioadă de cel mult trei ani, față de pârâtul.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 4.10.2007, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin nr.HG 825/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 241/1995. Precizează că, deoarece pârâtul nu a respectat condițiile legale de intrare și ședere pe teritoriul statului menționat, se impune restrângerea dreptului la libera circulație a acestuia, în temeiul art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civilă nr. 1352 din 8.11.2007, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 11.02.2008, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în considerarea principiului supremației dreptului comunitar, că norma aplicabilă în prezentul litigiu în care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român, este norma comunitară, respectiv art. 27 și următoarele din Directiva 2004/38/CE. Astfel, norma comunitară prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice și sănătății publice. Prin raportare la aceste dispoziții, tribunalul a conchis că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea belgiană referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță și sănătate publică.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta, în motivarea căruia a arătat că returnarea pârâtului din Belgia la data de 4.10.2007 pentru ședere ilegală dovedește încălcarea de către acesta a legislației statului belgian, nefiind necesară efectuarea și altor dovezi în acest sens. Așa fiind, în cauză devin incidente dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005, fără a se impune verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea și a pericolului real pe care îl reprezintă persoana în cauză pentru valorile sociale protejate.
Precizează că Legea nr. 248/2005 se aplică atât anterior datei de 1.01.2007, cât și ulterior acestei date, cu precizarea că în această din urmă situație măsura restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate se aplică doar pentru statul din care cetățeanul român a fost returnat ( art. 52 din actul normativ menționat ).
Precizează că România a negociat o perioadă de tranziție de 2 până la 7 ani, începând cu 1.01.2007, la capitolul privind libera circulație a persoanelor, astfel că unele state membre ale pot continua să aplice restricții pentru cetățenii români pe o perioadă de 2 ani după aderare. Astfel, reținerile primei instanțe privind aplicarea tratatului sunt juste, dar după trecerea unei perioade de tranziție de 2 ani începând cu data de 1.01.2007.
Examinând apelul, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, invocate de reclamantă, nu sunt în concordanță cu Directiva 2004/38/CE din 29.04.2004 privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie pe teritoriul statelor membre.
Singura condiție impusă de legea internă pentru restrângerea dreptului la liberă circulație a cetățenilor români este aceea ca persoana în cauză să fi fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat. Ori, în conformitate cu Directiva Consiliului nr. 38/2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, limitarea dreptului fundamental al cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru sau prin aplicarea măsurii expulzării. Aceste norme au fost transpuse în legislația română prin nr.OUG 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Economic European.
Începând cu 1.01.2007, cetățenilor români nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu în raport cu cetățenii celorlalte state membre ale, în ceea ce privește motivele și modurile în care li se poate limita dreptul la circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. Prin urmare, din interpretarea coroborată a dispozițiilor cuprinse de actele normative menționate anterior, în acord cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, Curtea apreciază că dreptul la liberă circulație a cetățenilor români în celelalte state membre nu poate fi restrâns decât în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva Consiliului nr. 38/2004, iar, în speță, singurul motiv invocat de reclamantă a fost returnarea pârâtului din Belgia la data de 4.10.2007 pentru ședere ilegală. Așa fiind, se apreciază conduita pârâtului a nu fi de natură a se încadra în situațiile de excepție prevăzute de art. 27 din Directiva Consiliului nr. 38/2004.
Legea nr. 157/2005, prin care a fost ratificat Tratatul privind aderarea României la Uniunea Europeană, reglementează prin anexa VII al. 9 posibilitatea statelor membre, inclusiv a statului român, de a deroga de la dispozițiile art. 2 al Directivei. Această derogare poate viza acele dispoziții ce preiau prevederile Directivei nr. 68/360/CEE privind eliminarea restricțiilor de a circula și locui în cadrul Comunității Uniunii Europene pentru lucrătorii statelor membre și care nu pot fi disociate de dispozițiile din Regulamentul CEE nr. 1612/1968 privind libera circulație a lucrătorilor din cadrul comunității. Cu alte cuvinte, prin această prevedere legală se acordă vechilor state membre ale Uniunii posibilitatea de a refuza accesul resortisanților români pe piața forței de muncă din respectiva țară până la sfârșitul unei perioade de până la doi ani de la data aderării.
Prin urmare, prin această prevedere legală s-a suspendat pe o perioadă de doi ani de la data aderării României aplicabilitatea Directivei nr. 2004/38/CE în privința lucrătorilor, cu excepția menționată în al. 2 al anexei VII la Legea nr. 157/2005, care vizează persoanele care muncesc legal într-un stat membru UE pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 12 luni. Astfel, doar acestor categorii de lucrători le este pe deplin aplicabilă libertatea de circulație a lucrătorilor, în timp ce persoanele ce lucrau clandestin sunt pasibile de a suporta anumite consecințe negative, dispuse fie de statul respectiv, fie de statul ai căror resortisanți sunt.
Deci dispozițiile normelor comunitare menționate referindu-se la libera circulație a "lucrătorilor" în cadrul Comunității, nu sunt aplicabile în cauză, în condițiile în care singurul motiv invocat în prezenta acțiune este cel privitor la nerespectarea condițiilor prevăzute de legea belgiană referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său al pârâtului.
Atât timp cât prin acțiunea de față nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale, eventual circumstanțe care să izvorască din sfera relațiilor de muncă, Curtea reține că simpla încălcare a termenului de ședere nu constituie "o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății", mai ales în condițiile în care Directiva 2004/38/CE dispune că "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală" și "condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri" de restrângere a libertății de circulație.
În consecință, pentru cele reținute, Curtea, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, cu sediul în municipiul B, sector 1,-, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1352 din 08 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de cinci zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
TehnoS..
6 ex. / 19 martie 2008
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Dumitraș Daniela
