Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 35/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 35
Ședința publică din 19 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr. - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.1304/8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect Legea nr.248/2005.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 februarie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru deliberare, și pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi,
R E A,
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
prin sentința civilă nr. 1304/8.11.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative în contradictoriu cu pârâtul și, în consecință, a dispus suspendarea exercitării dreptului pârâtului la libera circulație în Belgia, Luxemburg și de, pentru o perioadă de 5 (cinci) ani, începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a acestei sentințe.
Tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului pe o perioadă de 5 ani motivând că acesta a fost returnat din Belgia la data de 31.03.2007 în baza Acordului de readmisie dintre România și Belgia, ratificat prin nr.HG 825/1995 și invocând dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, modificată.
Reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.557/31.03.2007 a Tribunalului Arads -a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului în Belgia pe o perioadă de 6 luni.
Ulterior, la data de 28.09.2007, pârâtul a mai fost returnat din Belgia în baza aceluiași acord de readmisie.
Reclamanta a invocat astfel și dispozițiile art. 42 alin. 1 și 2 din Legea nr. 248/2005.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv declarația extrajudiciară a pârâtului în fața autorităților de frontieră și taloane completate cu ocazia returnării în țară, instanța a reținut că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 31.03.2007, în baza Acordului de readmisie încheiat cu această țară, ratificat prin nr.HG 825/1995, întrucât a fost depistat că a locuit fără forme legale de ședere în acest stat.
Prin sentința civilă nr. 557/31.03.2007 a Tribunalului Arada fost restrâns exercițiul dreptului la libera circulație al pârâtului pe o perioadă de 6 luni, dar cu toate acestea, la data de 28.09.2007 pârâtul a fost returnat din Belgia în baza aceluiași acord de readmisie.
În raport de dispozițiile art. 42 alin. 1 și 2 din Legea nr. 248/2005, potrivit cărora, suspendarea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate reprezintă interdicția temporară de a călători în anumite state instituită pe o perioadă de maxim 5 ani, dispusă de autoritățile competente române, în cazul persoanei care a fost returnată în baza unui acord de readmisie din statul pentru care i-a fost restrâns dreptul la liberă circulație, tribunalul a apreciat că se impune admiterea cererii reclamantei.
Împotriva sentinței reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative a declarat apel în termen, solicitând schimbarea ei în parte, în sensul suspendării exercitării dreptului la liberă circulație față de pârât în străinătate, iar nu numai în Belgia, Luxembourg și de
Reclamanta arată, în motivarea apelului, că prima instanță a dispus suspendarea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului pe o perioadă de 5 ani începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței în Belgia, Luxembourg și Tările de, deși prin cererea adresată instanței s-a solicitat suspendarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
Reclamanta arată că pârâtului i-a fost restrâns pe o perioadă de 6 luni dreptul la libera circulație în Belgia prin sentința civilă nr. 577/31.03.2007 a Tribunalului Arad, dar ulterior, la data de 28.09.2007, pârâtul a fost din nou returnat din Belgia, așa încât se impune admiterea cererii în totalitate.
Analizând apelul declarat de reclamantă în raport de motivele invocate, de probele dosarului și de dispozițiile art. 282-297. pr. civ. Curtea apreciază că este neîntemeiat, după cum urmează.
Prin legea nr. 248/2005, modificată și completată prin nr.OG 5/2006, a fost reglementată procedura restrângerii și suspendării exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români.
Curtea observă însă că de la data de 1.01.2007, dată la care România a dobândit calitatea de stat membru al Uniunii Europene, au aplicabilitate dispozițiile tratatelor constitutive ale Comunităților Europene, așa cum acestea au fost modificate ulterior, precum și cele ale celorlalte acte normative comunitare ce au efect direct și aplicabilitatea directă.
Potrivit art.48 din Tratatul CEE (actual art. 39 paragraful 3 din Tratatul CE) cetățenii statelor membre au dreptul de a intra și a se stabili în mod liber în statele membre în aceleași condiții ca și naționalii țării gazdă.
Acest drept la libera circulație poate fi îngrădit numai pentru motive care țin de ordinea publică, de securitatea și sănătatea publică.
Aceste dispoziții au efect direct și aplicabilitate directă.
Curtea are în vedere și principiul priorității dreptului comunitar, potrivit căruia, așa cum s-a reținut de către Curtea de Justiție Europeană prin hotărârea din 9 martie 1977 în cauza Administrația Financiară de Stat. pronunțată într-o acțiune preliminară, dispozițiile Tratatului și actele direct aplicabile ale instituțiilor au ca efect, în raporturile cu dreptul intern al statelor membre și ca urmare a intrării lor în vigoare, nu doar faptul că fac inaplicabilă, potrivit legii, orice dispoziție contrară a legislației naționale existente, ci și - deoarece aceste dispoziții și acte fac parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecăruia din statele membre - faptul că împiedică formarea valabilă a unor noi acte legislative naționale, în măsura în care acestea ar fi incompatibile cu normele comunitare. Rezultă că orice judecător național, sesizat în cadrul competenței sale, are obligația de a aplica dreptul comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le atribuie particularilor, prin neaplicarea oricărei eventuale dispoziții contrare din legea națională, indiferent dacă aceasta este anterioară sau ulterioară normei comunitare.
În aceste condiții, dispozițiile dreptului comunitar reprezintă un izvor de drepturi și obligații pentru toate subiectele de drept, indiferent dacă este vorba de statele membre sau despre particulari, iar efectele lor se întind asupra oricărei instanțe naționale, sesizate în cadrul competenței sale, care, ca autoritate a unui stat membru, are ca misiune protecția drepturilor conferite particularilor de dreptul comunitar.
Potrivit art.148 din Constituția României revizuită:
"(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuții către instituțiile comunitare, precum și al exercitării în comun cu celelalte state membre a competențelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaților și senatorilor.
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(3) Prevederile alineatelor (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)."
Ca urmare, dreptul la libera circulație al pârâtului în cauză, ca drept fundamental, se impune a fi analizat din aceasată perspectivă.
Dreptul la libera circulație nu poate fi astfel restrâns sau limitat, pentru că altfel ar rămâne golit de conținut.
Curtea mai reține că prin Directiva nr. 2004/38 referitoare la dreptul cetățenilor Uniunii Europene și a membrilor familiilor acestora de a circula și de a se stabili în mod liber pe teritoriul statelor membre sunt reglementate aspectele privitoare la libera circulație a persoanelor, având ca reper principal calitatea de cetățean al Uniunii Europene a persoanelor care sunt resortisanți ai statelor membre. Potrivit prevederilor acestei directive, numai ordinea publică, securitatea și sănătatea publică justifică instituirea unor restricții în ceea ce privește intrarea și șederea persoanelor care sunt cetățeni ai Uniunii Europene și a membrilor familiei acestora, indiferent de cetățenia lor, pe teritoriul statelor membre.
Curtea mai constată că prin hotărârea Curții de Justiție Europene din 27.10.1997, cauza C-30/1977 Queen, pronunțată într-o acțiune preliminară, s-a reținut că măsurile de ordine publică sau de securitate publică, invocate pentru limitarea dreptului la libera circulație trebuie să fie întemeiate și să respecte principiul proporționalității, așa încât existența unor condamnări penale nu justifică asemenea restrângeri, ci numai comportamentul persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
În această hotărâre, instanța europeană a mai reținut că amenințarea în raport de care reacționează autoritățile trebuie să fie suficient de gravă, întrucât un pericol minor nu justifică invocarea excepției de ordine publică.
În această cauză, circumstanțele în care se solicită suspendarea dreptului la libera circulație al pârâtului nu au fost arătate, având în vedere și împrejurarea că pârâtul nu a fost prezent la judecarea cererii, nu s-a apărat și nici nu a atacat hotărârea primei instanțe.
Curtea apreciază că, de principiu, numai în raport cu un anumit stat sau cu anumite state se poate impune limitarea exercitării dreptului la libera circulație, iar nu în raport cu toată străinătatea.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că atâta timp cât în cauză reclamanta nu a invocat asemenea rațiuni ce țin de ordinea publică, securitatea ori sănătatea publică, cărora să li se aducă atingere prin comportamentul pârâtului, nu se poate admite cererea acesteia de suspendare a dreptului la libera circulație în toată străinătatea.
În consecință, Curtea apreciază că în temeiul art.296 pr. civ. se impune respingerea apelului declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr.1304/8.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - Dr. - - - -
Red. 03.03.2008
Tehnored. 4 ex./03.03.2008
Prima instanță:
PREZENTA SE:
reclamanta - Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei
Administrative, B,-, Sector 1
pârât -, str. - nr.40, Jud.
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Adriana Corhan
