Restrângerea dreptului la libera circulatie(legea 248/2005). Decizia 54/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 54/2009-
Ședința publică din 19.03.2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora
JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, cu sediul în B, str. -, nr. 29, sector 1, în contradictoriu cu intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, intimatul pârât cu domiciliul în, nr. 68, județul B, împotriva sentinței civile nr. 617/C din data de 12.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a respins cererea, având ca obiect Legea nr. 248/2005.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul apel este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.617/C din 12 septembrie 2007, Tribunalul Bihor Oa respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, conform articolului 1 din Legea 45/1997, fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său la cererea celeilalte părți contractante și fără formalități, orice persoană care nu a îndeplinit condițiile de intrare sau nu mai îndeplinește condițiile de ședere, aplicabile pe teritoriul părții contractante solicitante, dacă s-a stabilit sau este prezumat că acesta are cetățenia părții contractante solicitate.
În speță, din declarația pârâtului, instanța de fond a reținut că, acesta s-a stabilit pe teritoriul Franței, unde a stat fără forme legale.
Tribunalul a constatat că, al patrulea Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, garantează dreptul la liberă circulație, însă el prevede și că acest drept poate să facă obiectul unor restrângeri, care prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică. Astfel, în condițiile în care, nu s-a dovedit că pârâtul a avut un comportament necorespunzător pe teritoriul Franței, tribunalul a reținut că restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia nu se impune ca o măsură necesară într-o societate democratică, justificată de interesul public.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței în sensul restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a intimatului în Franța, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin decizia civilă nr. 8 din data de 10.01.2008, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL ORADEAa respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor B strada - nr. 29 sector 1 în contradictoriu cu intimat pârât domiciliat în,nr.68, cod.-,județul B și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, împotriva sentinței civile nr.617/C din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor O pe care a menținut-o în întregime.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Articolul 52 din Legea nr. 248/2005, se referă la măsura reglementată de articolul 38, cu tot ce implică aceasta, respectiv la termenul de 3 ani referitor la anumite categorii de persoane, expres și limitativ prevăzute de textul legal, sintagma "până la data aderării României la Uniunea Europeană" se referă la momentul maxim până la care instanțele judecătorești pot să dispună aplicarea măsurii prevăzută de articolul 38 din actul normativ, cea a restrângerii dreptului la libera circulație pe o perioadă de maxim 3 ani de zile.
Din analiza cererii de chemare în judecată, formulată de apelanta reclamantă, s-a reținut faptul că s-a solicitat restrângerea dreptului la libera circulație în statele Uniunii Europene pe o perioadă de cel mult 3 ani.
Simpla neîndeplinire a formalităților privind intrarea, circulația, ieșirea străinilor nu este de natură a constitui, în sine, o conduită ce să justifice prin ea însăși o măsură de limitare a libertății de circulație, aceasta implică, în plus față de tulburarea ordinii sociale pe care orice încălcare a legii o dispune, existența și a unei amenințări serioase, suficiente la cerințele de ordine publică, de natură a afecta interesele fundamentale ale societății.
Astfel, cum corect a reținut instanța de fond, conform articolului 3 din Protocolul Convenției Europene a Drepturilor Omului, exercitarea dreptului la liberă circulație nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, protejarea drepturilor și libertăților altora, ori, raportat la aceste aspecte, stabilirea fără forme legale, munca la negru, de către intimat, nu impune luarea măsurilor solicitate, criticile fiind neavenite.
Față de considerentele expuse, instanța de apel, în baza articolului 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul și în consecință a păstrat sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte susținând greșita înlăturare de la aplicabilitatea în speță dispozițiilor art. 38 lit. a și art. 39 alin. 1 din Legea nr. 248/2005, care constituiau temeiuri suficiente pentru admiterea cererii și îngrădirea exercițiului dreptului la liberă circulație.
Prin decizia civilă nr. 5344 din data de 01.10.2008, pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 8/A din 10.01.2008 a Curții de APEL ORADEA, Secția civilă mixtă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere următoarele considerente:
În motivarea deciziei sale, Curtea de APEL ORADEAa aplicat în mod generic, principiul dreptului la liberă circulație, privit ca un drept absolut, nesupus îngrădirilor stabilite prin Legea nr. 248/2005, fără însă avea în vedere situația de fapt cu privire la cadrul real, ignorând faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, fără a cenzura această măsură și examina concret, în persoana pârâtului, raportul juridic dedus judecății.
Posibilitatea îngrădirii unor drepturi fundamentale trebuie apreciată de la caz la caz în funcție de circumstanțele concrete în care pârâtul a fost expulzat, în speță, rezultând indubitabil că s-a realizat o greșită apreciere a situației de fapt în care s-a aflat pârâtul.
Instanțele au ignorat circumstanțele personale, reținute în procesul verbal de expulzare, potrivit cu care s-a reținut că pârâtul a fost judecat la 9 ianuarie 2007 de autoritățile competente, fiind privat de liberate pentru 8 luni, din care a executat 5 luni și 21 zile pentru conducere fără permis.
În raport de această faptă, devin aplicabile dispozițiile art. 27 din Directiva 38/2004/CE care stabilesc expres și limitativ, cazurile în care autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
Criticile formulate în recurs se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă în raport de care Înalta Curtea examinat legalitatea hotărârii.
În art. 18.1 din Tratatul Comunității Europene se prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui liber pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, sub rezerva limitării și condițiilor prevăzute de Tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea acestuia.
În legislația prevăzută de Directiva Consiliului nr. 2004/38/CE Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, se stabilește în art. 27 că, limitarea dreptului cetățenilor statelor membre la libera circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Cum instanțele nu au verificat situația de fapt, în scopul aplicării corecte a normei de drept incidente, instanța de trimitere este obligată să stabilească faptele care au determinat returnarea pârâtului, dacă acestuia ăi sunt aplicabile măsurile restrictive solicitate de reclamantă și să examineze faptele pârâtului prin prisma raportului de proporționalitate, în acord cu respectarea prevederilor art. 27 din Directivă, având în vedere că acesta a fost judecat și condamnat de autoritățile străine, fiind ulterior expulzat.
Instanța de apel va examina raportul juridic dedus judecății în funcție de circumstanțele personale ale pârâtului, de împrejurările concrete care au determinat expulzarea acestuia și va verifica în ce măsură au fost lezate valorile care ar aduce atingere ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, în aplicarea dispozițiilor art. 27 din Directiva menționată.
Așa fiind, în temeiul art. 312 (1) teza primă și alin (2) și art. 313 din Codul d e procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia atacată și trimis cauza spre rejudecarea apelului.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel și prin prisma îndrumarului cuprins în decizia instanței de recurs, instanța de apel constată următoarele:
Intimatul a fost returnat de autoritățile franceze din Provincia - la data de 30.06.2007, reținându-se în decizie ședere ilegală mai mult de 3 luni cât prevede art. 6 alin. 1 din Directiva 2004/38 a Parlamentului Europei și a Consiliului din 29.04.2004 privind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora.
În decizia emisă se reține în plus că intimatul a făcut obiectul unei condamnări de 8 luni închisoare pentru conducere vehicul fără permis. Directiva 2004/38/CE privește dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre cuprinzând pe mai multe capitole obiectul directivei, destinatarii acesteia, dreptul de intrare ieșire dintr-un stat în altul, dreptul de ședere cu derogările respective etc. un capitol aparte constituindu-l restrângere dreptului de intrare și ședere pentru motive de ordine, siguranță și sănătate publică, în capitolul VI articolele 27 - 33.
Conform art. 27 din directivă statele membre pot restrânge libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii pentru aceste motive de ordine, siguranță și sănătate publică. Dar același articol la alineatul 2 prevede că aceste măsuri trebuie să respecte raportul și principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză, iar condamnările anterioare nu pot justifica în sine luarea unei asemenea măsuri; această conduită a persoanei trebuie să constituie o amenințare prezentă, reală și gravă și nu se acceptă motivări care nu sunt direct legate de caz sau sunt legate de considerații de prevenție generală.
Ori, faptele imputate pârâtului - ședere peste 3 luni de zile sau fapta penală de conducere autovehicul terestru fără carnet - nu se încadrează în categoria condițiilor restrictive de ordine publică, siguranță, sănătate publică. Nici condamnarea anterioară nu este așadar de natură a justifica o astfel de măsură, cu atât mai mult cu cât, trebuie respectat și raportul și principiul proporționalității prevăzut de art. 27 alin. 2 din Directiva 2004/38/CE; nu s-a făcut dovada unei conduite a pârâtului de natură să constituie o amenințare, prezentă, reală și gravă cum prevăd aceleași norme comunitare.
În atare situație, criticile apelantei apar ca nefondate, în cauză nefiind incidente nici prevederile art. 2 din Protocolul 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului care la art. 3 face vorbire tot de măsuri necesare pentru securitatea națională, siguranța și ordinea publică, ceea ce nu este cazul în speță.
Sigur că, art. 38 lit. din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, prevede limitarea acestui drept în privința cetățenilor români returnați dintr-un stat membru, în baza unui acord de readmisie, însă, acest act normativ intern - chiar dacă Curtea Constituțională l-a declarat ca fiind constituțional prin respingerea excepției de neconstituționalitate - a restricționat libertatea de circulație fără a da posibilitatea de-a examina comportamentul personal al celui returnat, dacă contravine ordinii publice, securității sau sănătății publice, astfel că, în mod corect s-a apreciat că norma internă este în contradicție cu norma comunitară.
Față de considerentele expuse, întrucât potrivit art. 20 din Constituția României dacă există neconcordanțe între reglementările interne și cele internaționale, are prioritate norma internațională, în mod corect instanța de fond a dispus respingerea cererii de limitare al dreptului la liberă circulație pe teritoriul Franței, criticile fiind nefondate, astfel că, în baza art. 296 Cod procedură civilă apelul urmează astfel a fi respins conform acestei motivări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, cu sediul în B, str. -, nr. 29, sector 1, în contradictoriu cu intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, intimatul pârât cu domiciliul în, nr. 68, județul B, împotriva sentinței civile nr. 617/C din data de 12.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.03.2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 16.04.2009
- judecător fond -
- dact. gref. - - - 16.04.2009 - 5 ex.
- emis 3 comunicări - 16.04.2009 - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA,
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Pantea Viorel
