Reziliere contract. Speta. Decizia 110/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
decizia civilă nr.110/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 07 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G - - judecător
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Burdea
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.295/Ap din data de 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 31 martie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 7 aprilie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.4818/25.05.2007, Judecătoria Brașova respins acțiunea civilă având ca obiect "rezilierea, evacuarea și pretenții" formulată de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâta și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 70 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.7264/1999 privind apartamentul situat în B,str. - - nr.33, în baza dispozițiilor Legii nr.114/1996 și ale nr.OUG40/1999.
Dispozițiile Legii nr.114/1996,la art.24 prevăd posibilitatea de a se rezilia contractul de închiriere în situația în care chiriașul nu achită contravaloarea chiriei pe o perioadă de trei luni de zile consecutive.
Prima instanță a reținut că pârâta a achitat toată restanța aferentă contractului de închiriere după cum însăși reclamanta a recunoscut la ultimul termen de judecată prin reprezentantul său legal.
Dispozițiile art.24 lit. c din Legea nr.114/1996 nu pot fi interpretate în mod abstract,fără a fi avut în vedere Codul civil,întrucât în prevederile acestuia rezultă condițiile necesare pentru pronunțarea rezilierii.Aceste condiții desprinse din prevederile Codului civil și care trebuie îndeplinite cumulativ sunt:neexecutarea obligației asumate de către una din părți;vinovăția părții respective (care poate îmbrăca forma culpei sau a intenției);prejudiciul;punerea în întârziere și inexistența unei clauze de nerăspundere.
Nu este mai puțin adevărat că dispozițiile art.24 din Legea nr.114/1996 nu mai condiționează rezilierea contractului de închiriere de buna sau rea credința.
Rezilierea contractului de închiriere trebuie să fie însă privită ca atare,respectiv ca o sancțiune extremă,cenzurabilă de către instanțele judecătorești sub aspectul vinovăției și la momentul în care se apreciază asupra necesității încetării contractului de închiriere. De asemenea,apreciind asupra oportunității aplicării acestei sancțiuni,instanțele judecătorești sunt totuși abilitate să țină seama de formele neexecutării (totală sau parțială) sau printre altele,de caracterul neexecutării (temporar sau definitiv irevocabil).La fel,oportunitatea aplicării aceleiași sancțiuni se impune a fi examinată în mod circumstanțial,după cum obligația debitorului este imposibil de executat sau nu mai prezintă interes pentru creditor.
Reaua credință a pârâtei nu a fost dovedită. Dimpotrivă aceasta a dovedit că este de bună credință și că a achitat debitul integral.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel reclamantă B criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Tribunalul Brașov, prin decizia civilă nr.295/Ap/1.11.2007 a admis apelul reclamantei declarat împotriva sentinței mai sus - precizată și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și în consecință: a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.7264/20.05.1999, încheiat între părți; a dispus evacuarea pârâtei din spațiul cu destinație de locuință situat în B-, compus din două camere și dependințe; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 22,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În considerentele deciziei astfel date, instanța de apel a reținut următoarele:
Prima instanță nu a observat,referitor la starea de fapt, că pârâta a fost somată prin adresa nr.5719/27.07.2006 de reclamantă să achite chiria restantă, deci înainte de introducerea cererii de chemare în judecată,iar achitarea debitului s-a făcut la data de 22.02.2007 după înregistrarea acțiunii.
În ceea ce privește aplicarea legii,tribunalul constată că potrivit art.1439 alin.2 Cod civil,neexecutarea obligațiilor de către una dintre părți dă dreptul celeilalte părți de a cere,după punerea în întârziere a debitorului,rezilierea contractului cu daune interese (art.1453 Cod civil).Deci contractul de locațiune urmează regulile generale în materie de contracte sinalagmatice cu executare succesiune,ținându-se seama și de pactul comisoriu expres stipulat în contract.
Prin urmare,motivarea primei instanțe nu este întemeiată pe dispozițiile legale care reglementează rezilierea contractului de închiriere. Astfel,alături de textele de lege mai sus invocate,articolul 24 din Legea nr.114/1996 prevede posibilitatea de a se rezilia contractul de închiriere în situația în care chiriașul nu achită contravaloarea chiriei pe o perioadă de trei luni consecutive. În plus,în capitolul V,alin.1 din contractul de închiriere nr.7264/1999 încheiat între părți se prevede expres că în caz de neplată a chiriei lunare pe o perioadă de trei luni contractul este reziliat de drept iar în condițiile acestea,orice îngăduință din partea proprietarului nu trebuie interpretată ca o renunțare la pactul comisoriu cuprins în contractul de închiriere.
În speță, fiind întrunite condițiile pentru rezilierea contractului de închiriere, față de starea de fapt și de drept mai sus descrisă, tribunalul a schimbat în parte hotărârea atacată, a admis în parte acțiunea și pe cale consecință a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.7264/20.05.1999 și evacuarea pârâtei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând, în esență, următoarele trei motive de nelegalitate ale deciziei recurate:
1.hotărârea recurată a fost dată de instanța de apel cu încălcarea dispozițiilor referitoare la competența sa materială, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.3 Cod procedură civilă;
2.aceeași hotărâre recurată a fost dată de către instanța de apel cu încălcarea prevederilor art.292 alin.1 Cod procedură civilă, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă;
3.hotărârea instanței de apel a fost de asemenea dată cu încălcarea dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, atâta timp cât recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri care nu putea fi atacată cu apel, astfel că instanța era ținută a examina cauza sub toate aspectele.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta - SRL Bas olicitat respingerea recursului declarat de către pârâtă ca fiind nefondat.
Primul motiv de recurs nu se mai impune a fi examinat, atâta timp cât, după închiderea dezbaterilor, reprezentantul pârâtei a învederat instanței de recurs că renunță a îl mai susține.
Al doilea motiv de recurs nu este fondat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.292 alin.1 Cod procedură civilă, "părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare".
Textul de lege de mai sus relevă caracterul devolutiv al apelului, cale de atac prin care se critică hotărârea primei instanțe și deci în cererea de apel nu trebuie a fi reperate motivele din cererea de chemare în judecată, ci este necesară justificarea apelului, care stabilește și limitele în care va avea loc judecata în apel.
În speță, având în vedere cele mai sus-expuse, se constată că motivele de apel formulate de reclamantă nu au încălcat dispozițiile art.292 alin.1 Cod procedură civilă, atâta timp cât prin acestea este criticată hotărârea primei instanțe, care nici în baza prevederilor Codului civil, la care face trimitere, fără a invoca vreo prevedere a acestuia, nu îi putea legal respinge acțiunea.
Nu este fondat nici al treilea motiv de recurs, întrucât instanța de apel a calificat corect calea de atac ca fiind aceea a apelului și ca urmare, în baza caracterului devolutiv al acestei căi de atac examinat cauza sub toate aspectele, reținând corect că în raport de cauza acțiunii, ce face inaplicabile dispozițiile Codului civil, acțiunea reclamantei se impunea legal a fi admisă.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr.295/Ap/1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Gheorghe Burdea G - | JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma - - - | JUDECĂTOR 3: Rodica - |
Grefier, |
Red.GB/20.06.2008
Tehnored. 23.06.2008 - 2 ex.
Jud. apelR./
Jud. fond
Președinte:Gheorghe BurdeaJudecători:Gheorghe Burdea, Daniel Marius Cosma, Rodica
