Reziliere contract. Speta. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 112/
Ședința publică din 09 martie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă Regia Autonomă EXPLOATAREA DOMENIULUI P ȘI PRIVAT C, cu sediul în C,-, - parter, împotriva deciziei civile nr. 991, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 10 octombrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în C,-, parter, având ca obiect reziliere contract - pretenții - evacuare.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenta reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 35796 din 09.03.2009, pe care o depune la dosar și intimații pârâți, și, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul nu a fost timbrat.
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar chitanța seria - nr. - din 09.03.2009, emisă de Trezoreria Mun. C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimata pârâtă învederează că recurenta reclamantă nu relatează în mod corect aspectele de fapt; arată că timp de șapte ani a achitat chirie pentru imobilul în litigiu, în care locuiește cu familia sa.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul Constanța pentru soluționare în apel.
Învederează că, în mod greșit Tribunalul Constanțaa calificat calea de atac ca fiind recursul, când în realitate trebuia să judece în apel.
Arată că prin, cererea de chemare în judecată a solicitat, în principal, rezilierea contractului de închiriere nr. 12133 din 07.09.1999 încheiat între C, în calitate de locator, și pârâtul,în calitate de chiriaș, iar capătul de cerere privind evacuarea numiților, și a constituit un capăt de cerere distinct, având ca temei lipsa titlului locativ.
Situația pârâților nu era aceeași cu a pârâților, deoarece familia folosea imobilul în baza unui contract de închiriere, a cărui reziliere a solicitat-o pentru neplata chiriei, în timp ce familia locuia în imobil în mod abuziv, fără a deține contract de închiriere.
Astfel, a solicitat obligarea titularului de contract de închiriere - - la plata sumelor restante, rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâților ca urmare a rezilierii contractului dde închiriere.
În același timp, însă, a solicitat și evacuarea lui, și pentru lipsa titlului locativ.
Arată că Tribunalul Constanța nu a observat că situația foștilor chiriași este diferită de situația abuzivilor și că cererea de evacuare a abuzivilor nu reprezintă un capăt de cerere accesoriu.
Sub aspect procedural, invocă dispozițiile art. 304 pct.1 Cod procedută civilă.
În cauză, instanța a greșit calificând calea de atac ca fiind recursul și, ca atare, compunerea completului de judecată dintr-un număr de trei judecători în loc de doi judecători, cum prevede legea, a fost greșită.
Intimații pârâți, și, având pe rând cuvântul, pun concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de recurenta reclamantă Precizează că plătesc chirie pentru imobilul în care locuiesc, astfel că nu se justifică evacuarea.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 17.12.2007, astfel cum a fost precizată, reclamanta -"Exploatarea Domeniului Public și Privat Cac hemat în judecată pe pârâții, -, și, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, instanța să dispună rezilierea contractului de închiriere nr.12133 din 07.09.1999 încheiat între C în calitate de locator și pârâtul în calitate de chiriaș, obligarea pârâtului la plata sumei de 308,52 lei reprezentând chiria restantă pentru perioada mai 2007-decembrie 2007 și la plata sumei de 105,41 lei cu titlu de penalități de întârziere, precum și evacuarea tuturor pârâților din locuința situată în C-, parter.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că sancțiunea rezilierii este atrasă în cauză de neexecutarea de către pârâtul a obligației asumate prin contractul de închiriere privind plata chiriei la termenul stipulat.
Se arată că, deși prin contractul de închiriere încheiat între părțile litigante pârâtul s-a obligat să plătească chiria la termenul stabilit de comun acord, ulterior acesta nu a înțeles să respecte clauzele contractului astfel că s-au adunat restanțe la plata chiriei în cuantum de 772,72 lei, plus penalitățile aferente debitului, context în care susține reclamanta că este îndreptățită la concursul justiției pentru a obține rezilierea contractului de închiriere, pentru neexecutarea culpabilă a obligației de plată a chiriei, pentru cel puțin trei luni de zile, cu consecința evacuării pârâților din imobil.
Apreciind prin raportarea la probatoriu administrat în cauză și a clauzelor stipulate în cuprinsul contractului de închiriere că, în speță, sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale rezilierii, prin sentința civilă nr.7540 din 29.04.2008, Judecătoria Constanțaa admis acțiunea, în integralitate.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut culpa beneficiarului contractului de închiriere, exprimată prin refuzul nejustificat al acestuia de a mai plăti chiria datorată pentru spațiul închiriat mai mult de 3 luni de zile, devenind astfel operantă clauza prevăzută la art.4 din contractul de închiriere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și care a fost admis prin decizia nr. 991 din 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța. Instanța a modificat în parte sentința civilă nr. 7540/2008 în sensul că a respins ca nefondată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții, și.
În considerentele deciziei tribunalul a reținut că nu poate fi reținută culpa pârâților, și câtă vreme aceștia nu erau parte în contractul de locațiune. S-a arătat că, din acest motiv, în mod nelegal instanța de fond a extins efectele rezilierii contractului de închiriere și față de acești pârâți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta - Exploatarea Domeniului Public și Privat C care, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, a susținut, în esență, că tribunalul a calificat greșit calea de atac formulată împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Constanța ca fiind recurs, când în realitate calea de atac era apelul.
Susține recurenta că cererea a avut mai multe capete, iar capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții, și, care avea ca obiect evacuare, era o cerere distinctă de cererea având ca obiect rezilierea contractului de închiriere, pretenții și evacuare formulate în contradictoriu cu pârâții și.
Arată că în aprecierea căii de atac tribunalul a considerat greșit că cererea de evacuare este o cerere accesorie față de cererea privind rezilierea contractului de închiriere, pentru că față de abuzivii, și nu s-a solicitat rezilierea vreunui contract, pentru că un asemenea contract nu a existat, ci numai evacuarea pentru lipsa titlului locativ.
Recursul este întemeiat.
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive referitoare la pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.
Însă, potrivit art.129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual-civilă a reglementat dreptul examinării cauzei civile în trei grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, potrivit art.282 alin.1 din Codul d e procedură civilă, hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar prevederile art.2821alin.1 din același cod, dispun că nu sunt supuse apelului, printre altele, hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că sunt supuse apelului hotărârile pronunțate de judecătorie sau tribunal în primă instanță, pentru care legea nu prevede că sunt date fără drept de apel.
În speță, litigiul dedus judecății de reclamantă în contradictoriu cu pârâții, și a avut ca obiect evacuarea acestora pentru lipsa titlului locativ. S-a susținut că pârâții locuiesc abuziv în imobil, fără contract de închiriere.
Deși formulată într-o acțiune cu mai multe capete de cerere, unul dintre acestea având ca obiect rezilierea unui contract de închiriere încheiat cu pârâtul, cererea de evacuare a abuzivilor, și este o cerere principală, iar nu o cerere accesorie cererii în rezilierea contractului. Pârâții chemați în judecată de reclamantă locuiesc în același imobil dar nu ocupă același spațiu locativ. Prin urmare, neexistând raport de accesorialitate între cererea de reziliere a contractului de închiriere și cererea de evacuare a pârâților care nu dețin titlu locativ, calea de atac împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Constanța nu este supusă interpretării și prin aplicarea art. 17 din Codul d e procedură civilă.
Hotărârea prin care instanța de fond a soluționat cererea reclamantei C de evacuare a abuzivilor nu intră sub incidența prevederilor art. 2821alin.1 din Codul d e procedură civilă pentru că nu este o cerere evaluabilă, aplicabile acestei hotărâri fiindu-i prevederile art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă.
Fiind o acțiune neevaluabilă în bani, ea putea fi atacată în mod legal doar cu apel, a cărui soluționare era de competența tribunalului.
Împrejurarea că tribunalul a calificat greșit calea de atac exercitată de pârâți împotriva sentinței judecătoriei și a soluționat dosarul în recurs nu poate conduce la concluzia încălcării principiului unicității căii de atac, cu consecința inadmisibilității prezentului recurs, pentru că o asemenea constatare ar echivala cu nesocotirea legii procesual civile atât sub aspectul determinării căilor de atac, cât și al condițiilor formale, legal prevăzute, referitoare la desfășurarea judecății și la compunerea completului de judecată în fiecare fază a controlului judiciar.
Admiterea atacării hotărârii judecătorești cu o altă cale de atac decât aceea stabilită de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora, a cărui respectare obligă la exercitarea controlului judiciar în conformitate cu normele specifice fiecărei căi de atac, referitoare la compunerea completului de judecată și la desfășurarea judecății, pentru că în caz contrar hotărârea este lovită de nulitate, fiind pronunțată cu încălcarea formelor procedurale impuse în mod imperativ de legiuitor.
Așa fiind, calificarea greșită a căii de atac de către instanța care a exercitat controlul judiciar asupra hotărârii pronunțată în fond nu poate avea drept consecință înlăturarea dreptului părții de a exercita toate mijloacele procesuale stabilite de lege pentru a obține protecția dreptului său cu respectarea normelor de procedură specifice fiecărei căi de atac, iar recunoașterea caracterului irevocabil al unei asemenea hotărâri nu se poate realiza decât cu încălcarea acestor dispoziții, ce au caracter imperativ.
Considerentele ce preced conduc la concluzia că hotărârea recurată este supusă motivului de casare prev. de art. 304 pct. 1 din Codul d e procedură civilă - deoarece s-au încălcat dispozițiile legale referitoare la compunerea instanței, care au un caracter imperativ - și, prin urmare, în temeiul art. 312 alin.3 din același cod, va fi casată și se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Constanța, pentru soluționare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă Regia Autonomă EXPLOATAREA DOMENIULUI P ȘI PRIVAT C, cu sediul în C,-, - parter, împotriva deciziei civile nr. 991, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 10 octombrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în C,-, parter, având ca obiect reziliere contract - pretenții - evacuare.
Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului Constanța pentru soluționare în apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 martie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - Pentru judecător pensionată din 06.04.2009, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, E |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.hot.jud.Trib.C-ța ---
Red./tehnored.hot.jud.recurs: /29.05.2009
Gref.AB/2 ex./29.05.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Data: 04 iunie 2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat, dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect reziliere contract - pretenții - evacuare și părți: recurentă reclamantă Regia Autonomă EXPLOATAREA DOMENIULUI P ȘI PRIVAT C, cu sediul în C,-, - parter, care a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 991, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 10 octombrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și, toți cu domiciliul în C,-, parter, întrucât Curtea, prin decizia civilă nr. 112/C din 09 martie 2009, a decis:
"Admite recursul. Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului Constanța pentru soluționare în apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 martie 2009."
Dosarul conține un nr. de 20 file și are atașate următoarele dosare: nr- al Tribunalului Constanța (21 file) și, respectiv, nr- al Judecătoriei Constanța (74 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,
Judecător - - - -
- 2 ex. -
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Eleonora Spiridon
