Reziliere contract. Speta. Decizia 1129/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1129/R/2008
Ședința publică din 22 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Andrea Țuluș Ana Ionescu GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 12 din 13 februarie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect reziliere contract de întreținere.
La apelul nominal se prezintă recurenții pârâți, asistați de, din Baroul Bistrița -N, cu împuternicire avocațială la dosar, și reprezentantul intimatului reclamant, din Baroul Bistrița -N, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 1623,6 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 14 mai 2008 intimatul reclamant a înregistrat la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului, act ce s-a comunicat reprezentantului recurenților, anterior începerii dezbaterilor.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat, instanța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentantul recurenților pârâți, susține recursul așa cum este formulat, solicită admiterea lui în baza art.312 alin.1 și 3, raportat la art.304 pct.7 proc. civ. modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond prin respingerea acțiunii reclamantului de reziliere a contractului de întreținere viageră cu repunerea părților în situația anterioară și evacuarea pârâților recurenți. oral motivele expuse în memoriul de recurs depus la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat, conform întâmpinării de la dosar și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată, în cuantum de 1934 conform notei de cheltuieli de la dosar, 18.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 545 din 27 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr- s-a admis actiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților și și în consecință s-a dispus rezilierea contractului de întreținere viageră, încheiat la data de 21.06.1991 și autentificat sub nr. 3556/1991 de notariatul de Stat Judetean B-N, între, în calitate de întreținut și, născută în calitate de întreținătoare, având ca obiect înstrăinarea de către întreținut a întregului imobil casă de locuit, anexe gospodărești și cota de 1000/2446 părți din terenul aferent curte și grădină înscris în cartea funciară nr. 313 B, nr. top. 1218/3, situat în B,-, județul B-N, în schimbul obligației întreținătoarei de a-i asigura întreținutului îngrijire și întreținere viageră cu toate cele necesare traiului, la domiciliul său, precum și de a-l înmormânta potrivit obiceiului local, restabilirea situatiei anterioare de carte funciară și evacuarea pârâților din imobilul sus menționat ce face obiectul contractului de întreținere viageră.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond, a reținut că la data de 21.06.1991 s-a încheiat contractul de întreținere viageră, autentificat sub nr. 3556/21.06.1991 de fostul Notariat de Stat Județean B-N, între reclamantul - întreținut și (născ. ) - întreținătoare, având ca obiect transmiterea către aceasta din urmă, a imobilelor situate în B,-, înscrise în cartea funciară nr. 313 B, nr. topo. 1218/3, constând în casă din cărămidă compusă din 3 camere, bucătărie, hol, baie, antreu, pivniță și anexe gospodărești, curte și grădină în suprafață de 1000 mp, în schimbul acestora întreținătoarea trebuind să-i asigure întreținutului cele necesare traiului, la domiciliul său și anume: hrană, îmbrăcăminte, încălțăminte, spălat, curățat, iluminat, încălzit, tratament medical, îngrijire în caz de boală și să-l înmormânteze potrivit obiceiului locului. Totodată, întreținutul și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor înstrăinate.
De asemenea, în contract a fost înserat un pact comisoriu potrivit căruia "neîndeplinirea acestor obligații de către întreținătoare duce la rezilierea contractului".
Potrivit art. 6 lit. b din acest contract, în cazul predecesului întreținătoarei, obligația de întreținere stipulată în contract se va transmite unicei fiice a întreținătoarei, această sarcină urmând să greveze succesiunea.
Deoarece întreținătoarea a decedat în decembrie 1999, obligația de întreținere s-a transmis, în baza prevederilor contractuale, către pârâta, care este fiica ei și care și-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară. Restul terenului, respectiv cota de 1466/246 părți, este înscris în cartea funciară pe numele mamei reclamantului, numita (născ. ).
Din declarațiile martorilor propuși de reclamant coroborate cu răspunsul părților la interogatoriu, reiese că reclamantul era nemulțumit de întreținerea acordată de pârâtă, deoarece l-a lăsat să zacă fără a fi dus la medic (martorul ), l-a jignit, uneori chiar și în timpul mesei, spunându-i "handicapat, prost", aducându-i injurii, refuzând să meargă alături de el la medic (martorii, și ), soțul acesteia la lovit pe reclamant cu palma peste cap (martorul ), pârâta spunându-i că "nici nu ți-a dat bine, trebuia să te lovească mai tare".
Depozițiile martorilor au relevat faptul că între părți izbucneau frecvente scandaluri (martorul a intrat în curte chiar în timpul unui astfel de scandal, a ieșit imediat, dar reclamantul a venit la ei și "l-a întrebat ce înseamnă handicapat, plângându-se că pârâții îi spun handicapat, pupos, leneș"), confirmate și de martorul, care a declarat că "atunci când începeau scandalurile, nu stătea în casă, ci ieșea afară și stătea în mașină ca să nu le mai audă".
În privința îngrijirilor medicale ce trebuiau acordate, martorii au declarat că reclamantul se ducea la sora lui care-l ducea la spital, iar cheltuielile cu doctorii erau făcute din banii reclamantului (martor, martor, martor ), pârâta recunoscând la interogatoriu că J din contravaloarea ochelarilor prescriși de medic, respectiv 1 milion lei rol, a fost achitată de reclamant.
Din actele medicale depuse la dosar, din care nu s-au avut în vedere cele netraduse, a rezultat că într-adevăr reclamantul suferea de diferite boli, necesita tratament, a fost internat în spital de multe ori, astfel că necesita o preocupare permanentă și o îngrijire atentă, ceea ce pârâții nu i-au acordat, așa cum s-ar fi impus, nevoia de întreținere și ajutor a creditorului obligației, aflat la o vârstă înaintată, fiind pe deplin dovedită.
Faptul că acesta a fost nevoit să meargă în mod repetat la sora sa pentru a servi masa, precum și pentru a-i duce hainele sale la spălat și călcat, precum și refuzul acestuia de a se întoarce să locuiască cu pârâții, nu face decât să confirme faptul că pârâta nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile asumate, din probatoriul administrat în cauză nerezultând că reclamantul a fost influentat în vreun fel de fratii sau surorile sale pentru a avea această atitudine
și a promovat prezenta acțiune.
Instanța de fond concluzionat pe baza probatoriului administrat că întreținerea prestată pe fondul unei atitudini disprețuitoare, jignitoare care îi provoca reclamantului o stare de disconfort psihic, precum și scandalurile frecvente intervenite, nu îndeplinește condițiile necesare pentru a echivala cu o întreținere efectivă care trebui a să se presteze unei persoane în vârstă, bolnave, care are nevoie de îngrijire permanentă, zilnică, precum și de un climat constant de liniște și armonie.
În ce privește cele susținute de pârâtă, faptul că aceasta nu a mai putut să-i execute obligațiile, întrucât reclamantul a fost cel care a refuzat prestarea întreținerii, nu se poate reține vreo culpă a acestuia, în speță, întreruperea raporturilor dintre părți datorându-se culpei întreținătorului prin neexecutarea obligației de întreținere și nu culpei beneficiarului întreținerii, prin refuzul nejustificat de a primi întreținerea cuvenită.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 1020, 1021.civ.
Prin decizia civilă nr. 12/A/13.02.2008 Tribunalului Bistrița - a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și, împotriva sentinței civile nr. 545/2007 pronunțată la data de 27 iulie 2007 de Judecătoria Beclean în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul reținut că potrivit contractului de întreținere viageră autentificat sub nr. 3556/21 iunie 1991 (depus în copie lizibilă la fila 19 din dosarul nr. 979/2006 a Judecătoriei Beclean ), după decesul numitei, întreținătoare, obligația de întreținere a rec1amantului intimat a revenit fiicei defunctei, pârâta apelantă.
Contractul de întreținere fiind sinalagmatic, pentru neexecutarea obligației de întreținere stabilită prin contract, beneficiarul întreținerii, în speță reclamantul intimat, poate cere rezoluțiunea contractului în baza art. 1020.civ. o condiție esențială pentru desființarea actului fiind aceea ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului, adică pârâților apelanți.
Noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar pe lângă prestația materială (asigurare de alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, tratament medical) și o componentă psihologică dată de caracterul personal (intuitu personae) al contractului de întreținere, se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropriere.
Din ansamblul probatoriului testimonial administrat, atât în fața primei instanțe, cât și a instanței de apel, a rezultat că pe parcursul derulării raporturilor contractuale între părți au intervenit certuri generate în principal de neasigurarea de către pârâții apelanți a tratamentului medical, de comportamentul acestora față de reclamantul întretinut.
Starea de nemulțumire a reclamantului intimat (persoană cu o fire sensibilă, retrasă) față de conduita pârâților apelanți manifestată prin jigniri la adresa reclamantului (prin folosirea apelativelor leneș, pupoș, handicapat), prin refuzul de al duce la medic timp de mai multe zile sau de a merge pe stradă alături, a fost relevatăde martorii, martor care a vizitat locuința părților încă de când trăia defuncta și a relevat că pârâților le era rușine să meargă împreună cu reclamantul pe stradă, afirmând în baza celor constatate că relația dintre părți nu se baza pe încredere și respect. Martorul, care a constatat personal faptul că pârâtul apelant i -a dat reclamantului o palmă peste cap și a văzut personal că părțile mergeau pe stradă separat unii de alții la o distanță de cca. 40 de metri, pârâta apelantă fiind în față, martora, are într-o împrejurare l-a găsit pe reclamantul intimat în casă cu febră și slăbit și care a relevat faptul că psihicul reclamantului a avut de suferit, acesta luând hotărârea să părăsească locuința pentru că "nu mai suporta batjocura".
Starea de tensiune generată de conduita pârâților apelanți, a avut influențe asupra stării psihice și sufletești a reclamantului intimat, fapt care a dus la dificultăți de comunicare cu pârâtii (martorii relevă că reclamantul s-a închis în el), culminând cu refuzul categoric de comunicare. În acest sens, chiar martorul propus de pârâții apelanți, numitul relevă faptul că "în urmă cu 2 ani" a aflat de la unul din frații reclamantului că între părți există neînțelegeri, "că sunt probleme de comunicare între părti".
În același timp martora, ce a fost în casa părților, a relatat o împrejurare în care reclamantul a fost amenințat de pârâta apelantă cu un cuțit de bucătărie, în urma unor discuții contradictorii, fiind nevoit să plece la sora sa in D, fapt de natură să provoace reclamantului temerea că habitatul intolerabil creat de apelanta întreținătoare, față de vârsta înaintată a reclamantului și starea precară de sănătate (raportat la cuprinsul actelor medicale depuse la dosar), ar putea avea influență asupra vieții sale.
Supărarea și nemulțumirea reclamantului intimat a fost relevată și de martorul propus de apelanți, numitul, care a asistat la o discuție între părți, purtată în vederea împăcării, relevând faptul că reclamantul avea "un ton mai ridicat" și a afirmat că nu se mai întoarce în casa din strada - - pentru că "nu i-a plăcut cum a fost tratat".
Totodată, din cuprinsul interogatoriilor luate părților a rezultat faptul că apelanta întreținătoare nu a asigurat în totalitate îngrijirea medicală necesară reclamantului, acesta fiind obligat a sta în casă bolnav mai multe zile (până când sora sa l-a dus la medic) și a suporta din banii proprii o parte a contravalorii ochelarilor prescriși (pct. 9 din interogatoriul luat pârâtei apelante la fila 34 dosar fond, unde se recunoaște achitarea de reclamant a cotei de părți din contravaloarea ochelarilor).
Conduita pârâților apelanți față de reclamantul intimat este elementul care a determinat încetarea oricărei comunicări, fapt relevat personal de reclamant cu ocazia interogatoriului suplimentar (pct. 6 din interogatoriul de la fila 125 dosar fond, unde se arată că reclamantul reproșează apelanților că s-au purtat urât cu acesta, îi reproșau că mănâncă încet deși avea probleme cu dantura, îl jigneau, îl amenințau că îl dau afară din casă, îi spuneau că este handicapat, se certau tot timpul cu acesta).
Procesele-verbal depuse la dosar ( 21 și 46 dosar apel), încheiate cu ocazia deplasării apelanților la locuința actuală a intimatului în vederea împăcării nu au relevanță în cauză, atâta timp cât acestea sunt ulterioare incidentelor care au determinat plecarea reclamantului intimat de la locuința sa.
Din ansamblul depozițiilor martorilor rezultă că prin conduita manifestată față de reclamant, apelanta întreținătoare i-a creat o stare de disconfort fizic și psihic, determinându-l să părăsească locuința și să caute adăpost în altă parte.
Existența certurilor dintre părți a fost recunoscută de apelanți în cuprinsul motivelor de apel, afirmându-se că certurile sunt inerente în orice casă și nu fac parte dintre obligațiile contractuale asumate.
Așa cum s-a relevat, întreținerea unei persoane implică nu numai o prestație materială, ci și o latură psihologică, care se întemeiază pe un raport de încredere și apropiere.
Obligația asumată de întreținătoare de a asigura întreținutului îngrijire și întreținere cu toate cele necesare traiului, include în conținutul său și îndatorirea de a se preocupa să asigure întreținutului o atmosferă caldă, deoarece un trai liniștit nu se poate avea loc într-un climat de certuri, de reproșuri, de gesturi care umilesc persoana.
În temeiul contractului de întreținere, apelantei întreținătoare îi revine și obligația de a se comporta în așa fel încât reclamantul să nu se simtă un străin, un abandonat, să nu aibă un real sentiment de stres, de insecuritate, ci dimpotrivă se impune ca întreținătoarea să îi asigure confortul psihic necesar pentru a se simți ocrotit, în siguranță, să-i creeze un climat constant de liniște și armonie.
Prestatiile materiale ce constituie obiect al contractului de întretinere trebuie asigurate în cadrul unei atmosfere calde, liniștite.
folosite la adresa reclamantului intimat (handicapat, leneș), refuzul apelantei de a merge pe stradă alături de reclamant, neasigurarea tratamentului sau îngrijirilor medicale în orice moment (refuzul de a-l duce la doctor în momentul declanșării stării de boală, obligarea reclamantului să suporte o cotă parte din contravaloarea ochelarilor), amenințarea cu un cuțit de bucătărie, sunt elemente care au fost de natură să creeze reclamantului o stare de disconfort, un sentiment de teamă, de incertitudine, de real stres, care a culminat cu refuzul oricărei comunicări.
Pentru refuzul de a primi întreținerea nu trebuie considerat a fi în culpă reclamantul intimat atâta timp cât apelanta întreținătoare, prin comportamentul său în raporturile cu reclamantul, s-a manifestat urât, i-a creat un sentiment de incertitudine, de stres, de nesiguranță, temere pentru sănătatea și chiar pentru viața sa.
Întreținerea prestată pe fondul unei atitudini disprețuitoare, jignitoare, generatoare de stres, de disconfort, de neliniște sufletească nu echivalează cu o întreținere efectivă de care trebuie să se bucure reclamantul, persoană care raportat la vârsta și starea sa de sănătate, are nevoie de un climat de liniște, de securitate.
Totodată conduita necorespunzătoare a apelantei față de reclamantul intimat rezultă și din împrejurarea că atât în dosarul nr. 979/2006 al Judecătoriei Beclean, cât și în prezentul dosar la fond și în calea de atac ( 23 dosar fond și 3 dosar apel) apelanții au solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care raporturile dintre părți trebuie să se bazeze pe încredere și apropiere.
Niciodată o asemenea relație, nu poate fi clădită și menținută prin solicitarea plății unor cheltuieli de judecată.
Indiferent dacă asemenea cheltuieli s-ar executa sau nu în aprecierea unei conduite este suficientă manifestarea dorintei de a le solicita.
Or, gestul apelanților care pe tot parcursul derulării litigiilor dintre părți solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată (chiar dacă în concluziile scrise arată că nu le vor executa, însă le cer), denotă odată în plus că relațiile dintre părți nu sunt de apropiere, de încredere, de sprijin, ci dimpotrivă ele au încetat, datorită comportamentului disprețuitor al întreținătoarei.
Chiar dacă în apărare se relevă faptul că timp de cca. 15 ani între părți nu au existat probleme și că neînțelegerile au început să apară în urmă cu 4 ani, se impune a se sublinia faptul că întrucât obligația de întreținere (cu cele 2 componente ale sale: cea materială și cea psihologică) trebuie prestată zilnic, executarea necorespunzătoare a obligațiilor ori când pe parcursul derulării contractului, deci chiar după trecerea unui timp relativ îndelungat de la încheierea actului, poate duce la rezoluțiune. Aceasta, întrucât prestațiile asumate trebuie asigurate corespunzător pe perioada întregii vieți a întretinutului.
În considerarea celor reținute, instanța de apel a apreciat că soluția rezoluțiunii contractului de întreținere dispusă de isntanța de fond este pe deplin justificată.
În ceea ce privește evacuarea, soluția primei instanțe este corectă atâta timp cît conform clauzelor contractuale apelanta, în calitate de întreținător, a dobândit doar nuda proprietate, uzufructul viager fiind menținut în favoarea reclamantului intimat, în calitate de întreținut, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară depus la dosar ( 4 dosar fond). Ca atare, apelanta nu are posesia de fapt a imobilului (care în baza contractului de întreținere i-ar fi revenit numai după moartea reclamantului întreținut).
Având doar nuda proprietate, apelanta nu poate pretinde să dețină în fapt imobilul, deoarece atributele de posesie și folosință alcătuiesc dreptul de uzufruct al reclamantului intimat, drept care nu poate fi atins de apelantă. Totodată, pârâtul apelant, este doar un simplu tolerat, neavând vreun drept locativ asupra imobilului.
În lipsa unei cereri reconvenționale formulate în fața primei instanțe, eventualele pretenții decurgând din lucrările pe care apel an ții susțin că le-au făcut la imobilul din litigiu pot fi rezolvate numai pe calea unei acțiuni separate, astfel că nici problema eventualului drept qe retenție, în lipsa formulării de pretenții asupra imobilului, nu poate fi pusă în discuție.
Nu se poate reține nelegalitatea hotărârii atacate pe considerentul necitării în cauză a coproprietarei tabulare, așa cum s-a relevat în cuprinsul motivelor de apel, atâta timp cât prin contractul de întreținere reclamantul a transmis constructiile proprietatea sa exclusivă și cota sa de proprietate invidiză de teren, fără a afecta dreptul celuilalt coproprietar. Înstrăinarea cotei indivize este posibilă pur și simplu, noul proprietar devenind coproprietar alături de coindivizarul a cărui cotă nu s-a înstrăinat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în temrneul legal pârâții, solicitând modificarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, care fost întemeiat în drept doar pe disp.art.312 alin.1 și 3 Cod proc.civ. recurenții au arătat că și-au îndeplinit obligația asumată prin contractul de întreținere, obligație pe care de altfel au și dovedit-o cu probele administrate în cauză.
În ce-l privește pe reclamant, martorii audiați la propunerea acestuia au confirmat faptul că, în realitate, nu reclamantul este cel nemulțumit de întrețienrea acordată, ci frații acestuia, care l-au determinat să revină asupra contractului și să promovez prezenta acțiune.
Întreținerea ce i-a fost acordată reclamantului a fost corespunzătoare, și între ei nu au existat discuții până în momentul în care frații reclamantului l-au determinat pe acesta să plece din locuința unde trebuia prestată întreținerea. În primăvara anului 2006, când reclamantul a fost bolnav, i-au asigurat medicamentația necesară, dar sora acestuia l- dus din spital la domiciliul ei, unde nu le-a permis să-l viziteze și să-i presteze întreținerea.
Recurenții au mai arătat că instanța de apel s- folosit pentru justifica soluția adoptată, de faptul că nu i-au asigurat un climat psihic adecvat. Argumentele folosite de instanța de fond și apel pentru a susține această afirmație sunt nefondate și nesusținute de probele cauzei și înlăturate de declarațiile martorilor propuși de ei, care au confirmat bunele relații dintre ei și întreținut.
De altfel, în condițiile în care reclamantul a refuzat întreținerea, fapt dovedit și de plecarea lui din domiciliul unde trebuia prestată întreținerea, acesta nu mai are dreptul de a invocat propria culpă în rezilierea contractului de întreținere, ci, cel mult poate solicita transformarea întreținerii.
Recurenții au mai invocat în sprijinul recursului și nelegala citare tuturor proprietarilor tabulari, arătând că nu se poate dispune cu privire la situația juridică unui imobil, fără citarea tuturor proprietarilor de CF.
Prin întâmpinarea depusă intimatul s- opus admiterii recursului, arătând că instanța de fond și apel au interpretat corect probele administrate în cauză, probe pe baza cărora au ajuns la concluzia că acțiunea este întemeiată.
Martorii propuși și audiați de cele două instanțe nu sunt martori a căror audiere este interzisă, și, prin urmare, declarațiile lor în mod legal au fost luate în considerare și analizate de cele două isntanțe.
În legătură cu neintroducerea în cauză a tuturor proprietarilor de CF, intimatul a arătat că prin contractul de întreținere s- transmis dreptul de proprietate asupra casei și suprafeței de 1000 mp teren, astfel că, rezilierea contractului vizează doar aceste bunuri, restul terenului rămânând intabulat pe proprietara de CF, care nu este afectată de soluția pronunțată în cauză.
Cu ocazia cuvântului în susținerea recursului, recurenții și-au întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.7 Cod proc.civ.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea apreciază recursul nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Curtea constată că motivele de recurs invocate se referă la greșita apreciere probelor, astfel că privesc motive de netemeinicie, motive inadmisibile prin prisma disp. art.304 Cod proc.civ. chiar dacă recurenții și-au încadrat aceste motive, prin cuvântul pe fond în disp.art.304 pct.7 Cod proc.civ.
Dar, chiar trecând peste aceste rețineri, pentru ca disp.art.304 pct.7 Cod proc.civ. invocate de recurenți să fie aplicabile, ar trebui să existe o contradicție între considerente și dispozitiv, hotărârea să cuprindă considerente contradictorii în sensul că, din unele ar rezulta temeinicia pretențiilor deduse judecății iar din altele netemeinica lor sau când lipsește motivarea sau când aceasta este superficială și cuprinde considerente străine cauzei.
Din conținutul deciziei atacate, curtea constată că aceste cazuri nu sunt prezente, instanța de apel având o motivare clară, precisă, care se raportează la toate probele administrate în cauză, motivarea fiind în concordanță cu acestea și răspunzând în fapt și drept la pretențiile formulate.
Raționamentul isntanței de apel întemeiat pe analiza tuturor probelor administrate în cauză, conduce în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Motivele referitoare la nechemarea în judecată coproprietarei de CF, sunt nefondate. Reclamantul, în baza principiului disponibilității este cel îndreptățit să-și stabilească cadrul procesual, limitele cererii de chemare în judecată.
Mai mult, prin contractul de întreținere s-a transmis dreptul de proprietate asupra construcțiilor proprietatea exclusivă reclamantului și a suprafeței de 1000 mp din teren, nu și asupra cotei de proprietate a numitei din teren, astfel că, citarea acesteia nu era necesară în cauză.
Urmare respingerii recursului, în baza art.274 Cod proc.civ. recurenții vor fi obligați să plătească intimatului suma de 1934 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare, conform actelor de la fila 19-21.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.12 din 13.02.2008 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească intimatului suma de 1934 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact.GC
2 ex/1.06.2008
Jud.apel:,
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Andrea Țuluș Ana Ionescu
