Reziliere contract. Speta. Decizia 157/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 157
Ședința publică de la 6 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca
JUDECĂTOR 3: Scripcariu Gabriela
Grefier: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta-intimată " " B și pe intimații-recurenți, având ca obiect reziliere contract împotriva deciziei civile numărul 89 din 4 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică av. pentru recurenta-intimată " " intimații-recurenți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că intimata-recurentă a depus, prin serviciul de registratură, copie xerox a chitanțelor de plată a chiriei pentru lunile august și septembrie 2008.
Se acordă cuvântul pe excepția neîncadrării motivelor de recurs formulate de " " B în dispozițiile art.304 proc.civ.cât și cu privire la recursul declarat de pârâți,respectiv intimatii recurenti din prezenta cauza.
Av. pentru recurenta-intimată arată că cererea formulată de " " Bar ămas fără obiect având în vedere că s-a procedat la îndreptarea hotărârii pronunțate de instanța de apel.
Având cuvântul pe recursul formulat de intimații-recurenți av. arată că în mod greșit la primul motiv de recurs se cere trimiterea spre rejudecare. Cu privire la al doilea motiv de recurs arată că instanța de apel s-a pronunțat pe excepția privind inadmisibilitatea acțiunii și aceasta rezultă din alin. ultim de la fila 3 hotărârii.
Se susține la motivul trei de recurs că în mod greșit a reținut instanța de apel că notificarea a fost comunicată recurenților-pârâți ori, în mod corect instanța a arătat că notificarea a fost trimisă la adresa de domiciliu a acestora.
Mai arată av. că în speță nu poate fi vorba despre o tacită relocațiune deoarece judecata privește și evacuarea.
Pentru aceste motive apărătorul societății recurente pune concluzii în sensul respingerii recursului cu plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3024/2007 a Judecătoriei Bârlad au fost admise excepțiile inadmisibilității și prin urmare a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta "" în contradictoriu cu pârâții,.
A fost respinsă și cererea reconvențională formulată de pârâții- reclamanți, în contradictor cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Bârlada reținut următoarele:
Prin contractul de inchiriere nr. 9593/24-08-2004, reclamanta "" a închiriat pârâtei apartamentul situat în B,-,. 2,. B,. 4,. 38, jud. V, pentru o perioadă de 1 an. La art. 3 alin. 2 din contractului de închiriere nr. 3593/24-08-2004 se prevede că modificarea sau rezilirea se poate face prin manifestarea de voință a oricăreia dintre părțile contractante.
Reclamanta a comunicat pârâților o adresă (fila 20 dosar) prin care arată că înțelege să rezilieze contractul de inchiriere, somându-i să elibereze imobilul.
Conform art. 1021 Cod civil, "Contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.
Cu toate acestea, părtile au posibilitatea să insereze în conținutul contractelor pacte comisorii privind rezilierea convenției, care au rolul să reducă sau să înlature rolul instanței în pronunțarea desființării actului.
Clauza cuprinsă în art. 3 alin. 2 din contractul de închiriere nr. 3593/24-08-2004 prevăzut rezilierea contractului ca urmare a declarației unilaterale (pact comisoriu de gradul doi), în acest caz instanța putând doar să constate intervenită desființarea contractului. În cauză, declarația unilaterală formulată de reclamanta "" (fila 20 dosar) nu a fost comunicată pârâților, fapt care rezultă din confirmarea de primire (filele 21 - 22 dosar), astfel încât instanța nu a putut constata rezilierea contractului, de vreme ce pârâții nu au luat cunoștință de conținutul notificării. Ca urmare, în cauză reclamanta era obligată să solicite instanței să rezilieze contractul în temeiul art. 1021 Cod civil.
Cu privire la modificarea acțiunii, instanța a reținut că aceasta a intervenit dupa prima zi de infățișare, astfel încât instanța nu s-a putut pronunța decât asupra obiectului acțiunii formulate inițial.
Față de acestea instanța a apreciat că acțiunea este inadmisibilă.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a apreciat de asemenea că este inadmisibilă, întrucât a solicita în cauză restituirea contravalorii îmbunatățirilor efectuate, în condițiile în care contractul de închiriere este în derulare și pârâții se folosesc de lucrările făcute, nu reprezintă decât o îmbogățire fără justă cauză. Pârâții au solicitat contravaloarea despăgubirilor în condițiile în care ei sunt beneficiarii acelor imbunătățiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel "" B considerând-o nelegală și netemainică.
Apelanta arată că nu este în culpă pentru faptul că pârâții nu au primit corespondența.
Procedura de citare prin afișare este legală.
Apelanta mai arată că deși a fost prevăzut în contract un pact comisoriu pentru rezilierea contractului, este necesară intervenția instanței pentru a dispune aceasta pentru că, contractul de închiriere este încheiat pe durată nedeterminată. Aceasta declară în cauză că nu a mai operat tacita relocațiune.
Se mai critică hotărârea pronunțată și pentru faptul că instanța nu s-a pronunțat și pentru capetele de cerere ale evacuării.
Prin decizia civilă nr. 89/A/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost admis apelul declarat de "" B împotriva sentinței civile nr. 3024/20 noiembrie 2007 Judecătoriei Bârlad care a fost schimbată după cum urmează:
Admite acțiunea civilă formulată de "" B în contradictoriu cu pârâții,.
S-au păstrat dispozițiile sentinței cu privire la cererea reconvențională.
S-a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat între reclamantă și la data de 24.08.2004 sub nr. 3593.
Pentru a se pronunța în acest sens tribunalul a reținut următoarele:
Între cele două părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 9593/2004 având ca obiect apartamentul situat în B,-,.2,. B,.4,.38, pentru o perioadă de 1 an.
Contractul de închiriere a expirat la data de 24.08.2008, însă pentru anii următori a intervenit tacita relocațiune.
Părțile au prevăzut în contract un pact comisoriu potrivit căruia modificarea sau rezilierea contractului se poate face prin manifestarea de voință a oricăreia din părțile contractante.
Prin cuprinderea în contract a unui astfel de pact comisoriu, contractul de închiriere se consideră reziliat de drept în condițiile în care este denunțat unilateral de una din părți.
Acest pact comisoriu vizează rezilierea contractului înainte de termen, această clauză contractuală putând fi invocată doar atât timp cât contractul avea natura unui contract cu durată determinată nu și pe perioada ulterioară anului 2005 deoarece în urma reînnoirii locațiunii în condițiile art. 1437 și 1452, Cod civil, contractul este considerat că s-a încheiat pe durată nedeterminată.
Pe cale de consecință, pentru perioada ulterioară lunii aprilie 2005, sunt aplicabile dispozițiile legale în vederea rezilierii judiciare în baza art. 1021.
Este necesară, așadar, intervenția instanței pentru a constata sau pronunța rezilierea contractului.
Această acțiune este o acțiune în realizarea dreptului pentru că se urmărește condamnarea pârâților, reclamanta solicitând instanței să-i oblige pe pârâți la respectarea dreptului său subiectiv.
În cauză nu a fost formulată o acțiune în constatare în baza dispozițiilr art.111, Cod procedură civilă, așa cum au susținut pârâții prin apărător.Aceasta deoarece acțiunea în constatare are un alt regim juridc, fiind formulată pentru constatarea existenței unui drept al reclamantei ori inexistența unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa.
Este necesar a nu se face confuzie între termenii folosiți de art. 111, Cod procedură civilă ("constatare") și termenii folosiți pentru formularea unei acțiuni de constatare a faptului că contractul de reziliere a fost reziliat de drept.
Cele două acțiuni sunt diferite pentru că cea de a doua nu este o acțiune în constatare în sensul art.111, Cod procedură civilă.
Oricum luând în considerare pactul comisoriu dintr-un contract de locațiune pe durată nedeterminată, era necesară intervenția instanței pentru a pronunța rezilierea contractului.
Deși majoritatea acestor aspecte au fost invocate de părți la judecata în primă instanță, sentința pronunțată nu cuprinde nici un fel de argumente la problemele de drept ridicate.
Sentința Judecătoriei Bârlad este nelegală și pentru faptul că nu se argumentează în fapt și în drept admiterea excepțiilor inadmisibilității în condițiile în care totuși se analizează fondul cauzei.
De fapt inadmisibilitatea ca noțiune, vizează efectul spre care tinde o excepție, o anumită modalitate de respingere a cererii. Excepțiile procesuale se împart în excepții de procedură și excepții de fond, fără a putea încadra inadmisibilitatea în una din aceste categorii.
Este fondată critica adresată de apelantă, în sensul că instanța de fond a reținut în mod greșit că preavizul său a fost comunicat pârâților.
Din fila 21-22 dosar de fond rezultă că notificarea a fost comunicată pârâților însă s-a avizat ca fiind lipsă de la domiciliu, fapt ce nu are relevanță în cauză.
Odată ce reclamanta cunoștea faptul că la acea adresă au domiciliul, pârâții nu se pot prevala de faptul că în acel moment nu se aflau acolo.
Critica adusă hotărârii de către apelantă cu privire la nepronunțarea cererii de evacuare, instanța de apel apreaciază că, instanța de fond, respingând acțiunea, a înțeles să respingă ambele capete de cerere.
În condițiile în care dispozitivul sentinței trebuia să fie cât mai clar este de preferat să se precizeze în mod distinct, soluția pentru fiecare capăt de cerere.
Contractului de închiriere încheiat între părți nu i se aplică dispozițiile OUG nr. 40/1999 pentru că acest contract a fost încheiat ca un accesoriu la contractul de muncă.
De fapt această ordonanță se aplică doar pentru suprafețe locative cu destinație de locuințe privatizate după ianuarie 1990. O dată cu societățile comerciale care dețineau în proprietate ca locuințe: locuințe de serviciu, cămine, proprietarul va închiria, la cererea chiriașului sau a fostului chiriaș care ocupă efectiv locuința "un contract de închiriere pe o durată de 5 ani".
Față de cele arătate, instanța va admite apelul și va schimba sentința civilă nr. 13/2007 a Judecătoriei Bârlad.
Tribunalul va admite acțiunea curentă formulată de reclamntă în contradictoriu cu pârâții în sensul rezilierii contractului de închiriere încheiat între părți precum și evacuării părților din imobilul ce a făcut obiectul contractului de închiriere.
Instanța va păstra dispozițiile sentinței cu privire la respingerea cererii reconvenționale, însă cu motivarea că pârâții au efectuat îmbunătățirile la imobil fără a avea acordul locatarului.
În baza art. 274, Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta "" și pârâții,.
Reclamanta "" B critică soluția susținând că este nelegală întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra cererii vizând evacuarea pârâților. Nu a fost indicată încadrarea în drept a motivului de recurs.
Pârâții, și critică soluția pentru nelegalitate, arătând că instanța de apel a tranșat fondul pricinii în condițiile în care judecătoria a respins acțiunea pe excepția inadmisibilității, context în care tribunalul era obligat conform art. 297 Cod procedură civilă să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
A doua critică vizează faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantă.
Astfel prin acțiunea principală solicită instanței să constate rezilierea contractului de închiriere, iar instanța, după ce face referiri la art. 111 Cod procedură civilă argumentează că este necesară intervenția instanței pentru a pronunța rezilierea contractului. Or, acțiunea principală se referă la constatarea unei situații de fapt și nicidecum nu s-a solicitat instanțelor constatarea existenței sau inexistenței vreunui drept subiectiv.
A treia critică vizează greșita reținere de către instanța de apel a împrejurării că notificarea pentru rezilierea contractului a fost comunicată recurenților-pârâți cât și greșita reținere a faptului că în speță nu sunt incidente dispozițiile nr.OUG 40/1999.
Mai mult, instanțele nu au avut în vedere că este minor și nu l-au citat prin reprezentant legal.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, a motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține următoarele:
Se impune precizarea că recursul este o cale extraordinară de atac, iar motivele de recurs sunt doar cele limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, care reprezintă cauza recursului.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă.
Art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. "c" Cod procedură civilă prevede că cererea de recurs va cuprinde: "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor" sau, după caz, mențiunea că "motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De aici rezultă că motivarea recursului trebuie să realizeze două condiții cumulative: arătarea motivului de recurs, adică identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și dezvoltarea acestuia, în sensul de critici formulate modului de judecată al instanței, raportat la motivul de casare arătat, regulă care se aplică separat fiecărui motiv de casare în parte.
În cauză, recurenta nu a precizat în care din dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă se încadrează motivele sale de recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs "" Baa rătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere vizând evacuarea pârâților.
Aspectele invocate nu sunt încadrate în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, recurenta având la îndemână procedura reglementată de art. 2812Cod procedură civilă.
Față de cele expuse anterior urmează ca în baza dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă să se constate nul recursul formulat de reclamanta-pârâtă "" B împotriva deciziei civile nr. 891/04.06.2008 a Tribunalului Vaslui, hotărâre ce va fi menținută.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții-reclamanți, și, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei-pârâte "" în contradictoriu cu pârâții-reclamanți, și și pe aceeași excepție a respins cererea reconvențională formulată de aceștia din urmă în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.
Cum pârâții-reclamanți nu au înțeles să promoveze apel împotriva soluției pronunțate de Judecătorie B în cererea reconvențională, această soluție este irevocabilă conform dispozițiilor art. 377 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă.
În apelul declarat de reclamanta "" B, Tribunalul Vasluia dispus admiterea acțiunii civile formulată de "" în contradictoriu cu pârâții-reclamanți, dispunând rezilierea contractului de închiriere nr. 3593/24.08.2004 încheiat între aceștia, iar prin încheiere de îndreptare a erorii materiale pronunțate la 17 septembrie 2008 dispus și evacuarea pârâților cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată, reținând că deși aceste aspecte erau menționate în minuta manuscrisă, la tehnoredactare au fost omise.
Față de soluția pronunțată de tribunal, care a tranșat fondul deși prima instanță s-a pronunțat pe o excepție, Curtea reține că primul motiv de recurs invocat este fondat.
Astfel în cauză trebuia făcută aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, text care impune desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
C de-al doilea motiv de apel nu poate fi primit întrucât instanța de apel a analizat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei "" B care a fost invocată de pârâții-reclamanți, argumentând că este nefondată.
În mod corect a reținut tribunalul că reclamanta nu a formulat o acțiune în constatare întemeiată pe art. 111 Cod procedură civilă. Aceasta nu a indicat ca și temei al acțiunii sale dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă ci a solicitat instanței să constate rezilierea contractului de locațiune ca urmare a pactului comisoriu inserat în contractul în discuție cât și a preavizului emis de reclamantă.
În contractul de închiriere nr. 3593/24.08.2004 încheiat între părți este inserată clauza "modificarea sau rezilierea contractului se poate face prin manifestarea de voință a oricăreia dintre părțile contractante; termenul de preaviz este de 30 zile".
Cum scopul pactelor comisorii este de a reduce sau înlătura rolul instanțelor judecătorești în pronunțarea rezoluțiunii contractelor, instanța putând face numai verificările pe care însăși clauzele convenționale de rezoluțiune le permit, este corectă formularea utilizată de reclamantă în petitul acțiunii sale și nu se poate susține că ar genera confuzii cu acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
Față de considerentele anterior expuse și în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă urmează a fi admis recursul formulat de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 89/A din 04.06.2008 a Tribunalului Vaslui, hotărâre care urmează a fi modificată în parte în sensul că va fi desființată în parte, în ceea ce privește acțiunea principală, sentința civilă nr. 3024/20.11.2007 a Judecătoriei Bârlad.
În baza dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a se dispune trimiterea cauzei la Judecătoria Bârlad pentru rejudecarea acțiunii formulate de reclamanta "" B în contradictoriu cu pârâții, și,
Vor fi menținute dispozițiile deciziei Tribunalului Vaslui vizând admiterea apelului reclamantei și păstrarea dispozitivului sentinței Judecătoriei Bârlad privind respingerea ca inadmisibilă a cererii reconvenționale.
Celelalte critici formulate de recurentă vor fi avute în vedere de Judecătoria Bârlad cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de reclamanta "" B prin reprezentanți legali împotriva deciziei civile nr. 89 din 04 iunie 2008 Tribunalului Vaslui.
Admite recursul formulat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 89 din 4 iunie 2008 Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o modifică în parte, în sensul că:
Desființează în parte, în acțiunea principală, sentința civilă nr. 3024 din 20 noiembrie 2007 Judecătoriei Bârlad. Trimite cauza la Judecătoria Bârlad, pentru rejudecarea acțiunii formulate de reclamanta "" B în contradictoriu cu pârâții, și.
Menține dispozițiile deciziei Tribunalului Vaslui vizând admiterea apelului reclamantei și păstrarea dispozitivului sentinței Judecătoriei Bârlad privind respingerea ca inadmisibilă a cererii reconvenționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 noiembrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: ,
Judecătoria Bârlad:
18.11.2008
2 ex.-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca, Scripcariu Gabriela
