Reziliere contract. Speta. Decizia 1716/2008. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU -

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 1716/

Ședința publică din 17 decembrie 2008

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător:

Judecător:

Grefier:

Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul junior și intervenientul senior, ambii domiciliați în comuna,-, județul M, împotriva deciziei civile nr.308 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.

La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent junior asistat de av. care se prezintă și pentru intervenientul recurent senior lipsă, iar pentru pârâta intimată - Grup SRL se prezintă av..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, netimbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

Reprezentantul recurenților depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, 0,15 lei timbru judiciar și împuternicirea avocațială și declară că nu mai are alte cereri.

Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și declară că nu mai are cereri.

Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent și a intervenientului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate și pe cale de consecință stabilirea competenței de soluționare a apelului de către Tribunalul Mureș, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL,

Prin acțiunea civilă înregistrată la 29 martie 2005 la Judecătoria Reghin, reclamantul junior a solicitat în contradictoriu cu pârâta Grup SRL, cu sediul în, rezilierea contractului de închiriere încheiat la 2 ianuarie 2003 între părți, obligarea pârâtei la plata sumei de 12.000.000 lei vechi, cu titlu de chirie și penalități de întârziere până la stingerea obligației și evacuarea pârâtei din spațiul închiriat.

Prin sentința civilă nr. 537 din 7 iulie 2006, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 772/2005, s-a respins excepția privind nerespectarea dispozițiilor art. 720/1 Cod procedură civilă; s-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamantul junior în contradictoriu cu pârâta Grup SRL cu sediul în comuna, dispunând rezilierea contractului de închiriere încheiat la data de 2 ianuarie 2003 și evacuarea pârâtei din imobilul situat în; s-a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul; pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 4 din 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr- s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș și s-a declinat competența de soluționare a apelului formulat de pârâta Grup SRL, împotriva sentinței civile nr. 537/2006 a Judecătoriei Reghin în favoarea Tribunalului Comercial Mureș, reținându-se că litigiul dedus judecății are caracter comercial și în această situație competența de soluționare a căii de atac declarate revine tribunalului comercial.

Prin decizia nr. 1/A din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- a admis excepția invocată din oficiu privind necompetența materială a Tribunalului Comercial Mureș față de soluționarea apelului declarat de către pârâta Grup SRL împotriva sentinței civile nr. 537/2006 și a declinat competența soluționării acestui apel în favoarea Tribunalului Mureș, constatând ivit conflict negativ de competență între această instanță și Tribunalul Comercial Mureș, înaintând dosarul Curții de APEL TÂRGU -M în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că în speță Judecătoria Reghins -a comportat ca instanță civilă, pronunțând în consecință o hotărâre civilă, dovadă fiind respingerea excepției inadmisibilității întemeiată pe dispozițiile art. 720/1 Cod procedură civilă. Prin urmare, Tribunalul Mureș, ca instanță civilă, era competent în soluționarea apelului, iar dacă s-a apreciat că judecătoria în mod greșit a calificat litigiul ca fiind civil, soluția era cea prevăzută de art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă.

Conflictul de competență ivit între cele două instanțe a fost soluționat prin încheierea civilă nr. 20/CC din 5 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU -M, Secția comercială în dosarul nr-, prin care s-a stabilit competența de soluționare a apelului declarat de grup SRL în favoarea Tribunalului Mureș, Secția civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea a reținut că acțiunea formulată de reclamant a fost soluționată ca o acțiune civilă și nu una comercială și în acest context soluționarea apelului declarat împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie trebuie soluționat tot de către un complet de drept civil, care poate pune în discuție competența și poate dispune anularea hotărârii atacate, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 308 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de pârâta Grup SRL împotriva sentinței civile nr. 537/2006 și în consecință s-a dispus anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre judecată Tribunalului Comercial Mureș ca instanță de fond.

Instanța de apel a reținut că litigiul dedus judecății este de natură comercială, având în vedere calitatea de comerciant a chiriașului și activitatea de comerț desfășurată în spațiul închiriat, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 56 și art. 4 din Codul comercial.

S-a mai reținut că petitul principal al cererii de chemare în judecată nu este evaluabil în bani și prin urmare competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Tribunalului Comercial Mureș, petitul privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri având caracter accesoriu.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamantul junior și intervenientul senior și au solicitat modificarea deciziei atacate și pe cale de consecință stabilirea competenței de soluționare a apelului de către Tribunalul Mureș - Secția civilă.

În motivarea recursului s-a arătat că prin hotărârea prin care s-a soluționat conflictul negativ de competență dosarul a fost trimis la Tribunalul Mureș - Secția civilă pentru ca această instanță să judece ca instanță de apel.

S-a susținut că decizia Tribunalului Mureș prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre judecare la Tribunalul Comercial Mureș ca instanță de fond este criticabilă, deoarece prin regulatorul de competență s- stabilit că instanța competentă este Tribunalul Mureș, Secția civilă și prin urmare Tribunalul Mureș nu mai poate schimba caracterul cauzei din civil în comercial.

Pe de altă parte, s-a invocat faptul că în raport de obiectul cauzei și de valoarea litigiului care nu depășește 100.000 lei, tot judecătoria este competentă să judece în primă instanță cauza, iar hotărârea primei instanțe este supusă doar recursului.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul junior a solicitat în contradictoriu cu pârâta Grup SRL, cu sediul în, rezilierea contractului de închiriere încheiat la 2 ianuarie 2003 între părți, obligarea pârâtei la plata sumei de 12.000.000 lei vechi, cu titlu de chirie și penalități de întârziere și evacuarea pârâtei din spațiul închiriat.

Din actele dosarului rezultă că imobilul în litigiu a fost închiriat pentru desfășurarea unor activități comerciale. Coroborând acest aspect cu calitatea de comerciant a locatarului, curtea reține că în mod corect a apreciat instanța de apel, respectiv Tribunalul Mureș, Secția civilă, că litigiul dedus judecății are o natură comercială și nu civilă, fiind incidente în cauză prevederile art. 56 și art. 4 din Codul comercial.

Susținerile recurentului reclamant în sensul că imobilul în litigiu a fost închiriat cu destinația de locuință sunt nefondate în contextul în care în acest imobil s-au desfășurat activități comerciale și, de altfel, chiar în cererea introductivă și în cererea de apel, re3clamantul a menționat că obiectul contractului l-a constituit închirierea unui imobil cu destinația de spațiu comercial, iar litigiul dedus judecății este comercial. Pe de altă parte, și instanța de fond a reținut prin sentința atacată că pârâta a desfășurat în spațiul închiriat activități comerciale(bar).

În ceea ce privește competența, trebuie avut în vedere că prin regulatorul de competență s-a stabilit competența în favoarea Tribunalului Mureș, ca instanță civilă prin prisma faptului c judecătoria a soluționat acțiunea dedusă judecății ca fiind civilă și nu comercială.

Contrar susținerilor recurentului, prin hotărârea prin care s-a soluționat conflictul negativ de competență nu s-a determinat natura juridică a litigiului, ci dimpotrivă, s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cale de atac va pune în discuție competența și va face, dacă este cazul, aplicarea prevederilor art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, ceea ce în mod cert implică determinarea naturii juridice a cauzei.

Referitor la competență, tribunalul a reținut că în speță competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Comercial Mureș, întrucât petitul principal al cererii de chemare în judecată este neevaluabil în bani.

În speță trebuie însă avut în vedere faptul că s-a cerut rezilierea unui contract de închiriere ce a dat naștere unor raporturi patrimoniale și prin urmare și lipsirea de efecte a unui astfel de contract are tot consecințe patrimoniale, iar dreptul valorificat printr-o asemenea acțiune este patrimonial. Ca atare, cererea prin care se solicită rezilierea unui contract constituie o cerere patrimonială, fiind evaluabilă în bani, ceea ce are consecințe asupra determinării competenței instanței și a căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii prin care se soluționează în primă instanță o astfel de cerere.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronunțată de Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2, pct. 1 lit. a și b și art. 282/1 Cod procedură civilă se interpretează în sensul că în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.

În consecință, având în vedere că litigiul dedus judecății este patrimonial, iar valoarea obiectului acestuia este sub 100.000 lei, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine judecătoriei, conform prevederilor art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.

Instanța de apel, respectiv Tribunalul Mureșa reținut în mod corect că litigiul cu soluționarea căruia a fost investită instanța are o natură comercială și în aceste condiții, se impune anularea hotărârii atacate, conform prevederilor art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât judecătoria a apreciat că natura litigiului este civilă, însă în urma anulării sentinței pronunțate, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare tot la Judecătoria Reghin, care trebuie însă să soluționeze litigiul ca instanță de fond comercială și nu civilă.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 3 și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de reclamant și de intervenient și va modifica în parte decizia atacată în sensul că menținând dispoziția de anulare a sentinței instanței de fond, va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, ca instanță de fond comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite rec declarat de reclamantul junior și de intervenientul senior, ambii domiciliați în comuna, nr. 50, județul M, împotriva deciziei civile nr. 308 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-.

Modifică în parte decizia atacată în sensul că, menținând dispoziția de anulare a sentinței civile nr. 537 din 7 iulie 2006, pronunțată de Judecătoria Reghin, dispune trimiterea cauzei spre judecare la aceeași judecătorie, ca instanță de fond comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

GREFIER,

Red.

Tehnored. BI/2ex

Jud.fond:

Jud.apel:;

-17.02.2009-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil: