Reziliere contract. Speta. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 30 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR - CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B împotriva deciziei civile nr.239A/18.02.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât CLUB INTERNAȚIONAL ROMÂN.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - reclamantă recurenta - reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR - CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B prin consilier juridic, care depune în ședință publică delegație și intimatul - pârât CLUB INTERNAȚIONAL ROMÂN, prin reprezentant, care depune în ședință publică delegație.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta - reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR - CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs, deși a fost citată cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație.
La strigarea cauzei la amânare, recurenta - reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR - CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, prin consilier juridic depune timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei, respectiv ordinul de plată nr. 1037/19.09.2008.
Curtea ia act de îndeplinirea de către recurenta - reclamantă a obligației de a depune taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs și procedează la anularea acestora.
Reprezentantul intimatului - pârât CLUB INTERNAȚIONAL ROMÂN, solicită amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător, precizând că este delegat doar pentru a formula această solicitare în fața instanței.
Reprezentantul recurentei - reclamante nu se opune admiterii cererii de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător formulată de către partea adversă.
La interpelarea Curții cu privire la motivele care au împiedicat partea să angajeze un apărător până la acest termen de judecată, reprezentantul intimatului - pârât arată că nu este în măsură să precizeze aceste motive.
Curtea deliberând asupra cererii de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător formulată de către intimatul - pârât CLUB INTERNAȚIONAL ROMÂN, având în vedere că nu se susțin motive temeinice cu privire la imposibilitatea angajării unui apărător până la acest moment, apreciază cererea ca neîntemeiată și, față de dispozițiile art.156 alin.1 Cod procedură civilă, o respinge.
Curtea, față de momentul la care se află ședința de judecată, respectiv acela al amânărilor fără discuții, constatând că în prezenta pricină nu este incident un astfel de motiv, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă recurenta - reclamantă recurenta - reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR - CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind intimatul - pârât CLUB INTERNAȚIONAL ROMÂN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului formulat de către instituția pe care o reprezintă și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fazele procesuale ale apelului și recursului. Continuând, arată că prezentul litigiu este unul civil, întrucât contractul încheiat între părți este un contract civil.
Curtea reține în pronunțare cererea de recurs formulată de recurenta - reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR - CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B împotriva deciziei civile nr.239A/18.02.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât CLUB INTERNAȚIONAL ROMÂN.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 146 și 260 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR - CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B împotriva deciziei civile nr.239A/18.02.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât CLUB INTERNAȚIONAL ROMÂN.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR - CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B împotriva deciziei civile nr.239A/18.02.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât CLUB INTERNAȚIONAL ROMÂN, la data de 06.11.2008.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 461
Ședința publică de la 06 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR - CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B împotriva deciziei civile nr.239A/18.02.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât CLUB INTERNAȚIONAL ROMÂN.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data 30.10.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 146 și 260 alin.1 Cod procedură civilă, a dispus amânarea pronunțării la data de 06.11.2008, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2005, reclamantul CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR a solicitat în contradictoriu cu pârâtul CLUB INTERNAȚIONAL ROMÂN, obligarea acestora la plata sumei de 10.973,61 RON, reprezentând chirie aferentă perioadei 01.2002 - 09.2004, în sumă de 3.100,40 RON, TVA aferent chiriei în sumă de 589 RON, majorări de întârziere, calculate pentru perioada 01.2002 - 09.2004 în sumă de 7.076 RON și TVA-ul corespunzător, în sumă de 208,19 RON
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul nu și-a respectat obligația de plată la termen a chiriei stipulată prin contract, astfel încât, în cauză au devenit incidente dispozițiile art. 969, 1073, 1429, 1439 cod civil și ale art. 7201Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 15569/25.10.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru sumele aferente perioadei ianuarie - decembrie 2002; s-a admis în parte acțiunea; pârâta a fost obligată la plata sumei de 6.650,30 RON către reclamantă, reprezentând contravaloarea chiriei plus penalități aferente acestei sume pentru perioada ianuarie 2003 - decembrie 2004 și 5,10 RON cheltuieli de judecată; s-a admis al doilea capăt de cerere și s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 206/18.07.1995.
Prin încheierea din 03.05.2006, s-au respins excepția prematurității cererii, (constatându-se că prevederile art. 7201Cod procedură civilă au fost îndeplinite), precum și excepția necompetenței materiale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului său, pârâtul Club Internațional Român, a arătat că în mod greșit instanța a respins excepția necompetenței materiale, întrucât în cauză este vorba de închirierea unui spațiu care este un act de comerț, fiind incidente dispozițiile art. 893 Cod comercial, iar obiectul acțiunii reclamantei îl constituie în principal rezilierea contractului de închiriere, care este o cerere neevaluabilă în bani, de competența Tribunalului, conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă.
S-a mai arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția prematurității capătului de cerere în pretenții, întrucât reclamanta nu a făcut dovada comunicării către pârâtă a actelor pe care își întemeiază pretențiile.
Un alt motiv de apel a vizat neanalizarea de către instanța de fond a apărărilor invocate de pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză.
Apelanta pârâtă a susținut că într-adevăr a încheiat un contract de închiriere cu reclamanta la 18.07.1995, însă aceasta nu și-a îndeplinit niciodată principala obligație de a pune la dispoziția sa imobilul închiriat, obligație prevăzută de art. C pct. 5 lit. a din contractul de închiriere, în sensul de a-i preda pârâtei suprafața locativă închiriată și chiar în pofida acestui fapt, pârâta a plătit chiria aferentă în perioada 1995-2002.
În ce privește rezilierea contractului de închiriere, instanța nu a pus în vedere reclamantei să își îndeplinească obligațiile care îi reveneau, deși a solicitat acest lucru prin întâmpinare, astfel că cererea de reziliere a contractului de închiriere nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 112 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă, reclamanta nearătând motivele de fapt pe care își întemeiază acest capăt de cerere, și nu au fost invocate nici dovezile pe care s-a sprijinit în formularea ei.
Pârâtul a conchis că greșit au fost respinse cele două excepții, întrucât litigiul este de unul de natură comercială, arătând că reclamanta prin închirierea imobilului a comis un act de comerț și procedura prealabilă nu a fost îndeplinită.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel și Administrația Fondului Imobiliar, solicitând obligarea pârâtului la plata debitului restant constând în chirie, majorări și TVA aferente perioadei ianuarie 2002 - decembrie 2002.
S-a arătat că în mod greșit prima instanță nu a ținut seama de faptul că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune este de 5 ani, iar sumele provenite din chirii se fac venituri ale bugetului general consolidat.
Prin încheierea din 30.04.2007, Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială a scos cauza de pe rol și a înaintat-o conducerii Tribunalului București pentru repartizare către una din secțiile civile ale instanței.
În motivarea măsurii dispuse, s-a reținut că litigiul este de natură civilă și nu comercială, întrucât actul juridic dedus judecății, nu se încadrează în niciuna dintre operațiunile înscrise în prevederile art. 3 Cod comercial, neputând fi socotit ca accesoriu al comerțului.
Prin încheierea din 19.03.2006, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă a scos apelurile de pe rol și le-a înaintat Secției a VI-a Comercială a aceleiași instanțe, pentru competentă soluționare, reținând că natura juridică a litigiului este comercială și nu civilă, întrucât contractele încheiate între părți au drept obiect spații cu altă destinație.
Prin încheierea din 17.09.2007, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă a înaintat cauza Curții de APEL BUCUREȘTI pentru stabilirea naturii juridice a litigiului și în consecință, a Secției Tribunalului București căreia îi revine competența să soluționeze apelurile promovate în cauză.
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 20.11.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, a trimis dosarul pe cale administrativă Tribunalului București - Secția Civilă pentru continuarea judecării apelurilor declarate de reclamanta Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, reținând că în speță nu s-a declanșat conflict negativ de competență, căci conflictul nu a intervenit între două instanțe, printre cele expres nominalizate în prevederile art. 22 Cod procedură civilă, ci între două secții ale aceleiași instanțe.
Prin decizia civilă nr. 239A/18.02.2008 a Tribunalului București, Secția a V-a Civilă s-au admis ambele apeluri, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței de fond, s-a anulat sentința atacată, constatându-se competența în primă instanță în favoarea Tribunalului București, Secția a VI-a comercială.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că obiectul cererii îl constituie rezilierea contractului de închiriere încheiat între reclamantă și cu pârâtul Club Internațional Român, obligarea acestuia la plata chiriei, a TVA-ului aferent chiriei și majorări de întârziere pentru debitul restant.
Cum obiectul cauzei îl constituie închirierea unor spații comerciale, s-a apreciat că între părți s-au născut raporturi juridice de drept comercial, astfel încât soluția primei instanțe de a considera pricina de natură civilă, și judecarea acesteia potrivit jurisdicției dreptului comun, este greșită.
Totodată, s-a constatat că potrivit art. 890 Cod comercial, sunt de competența jurisdicției comerciale toate acțiunile relative la fapte de comerț între persoane.
Cum contractele de locațiune care au ca obiect faptele de comerț prevăzute de art. 3 și 4 din Codul Comercial, precum și contractele de locațiune încheiate de un comerciant în legătură cu comerțul său exercitat ca o profesiune obișnuită, sunt contracte comerciale, competența soluționării cauzei aparținând tribunalului, în temeiul art. 2 pct. 1 Cod procedură civilă, iar nu judecătoriei, motiv pentru care s-au admis ambele apeluri, în temeiul art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă.
În termen legal, împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Se arată în dezvoltarea motivelor de recurs că instanța de apel a considerat că obiectul cererii îl constituie rezilierea contractului de închiriere, iar potrivit art. 890 Cod comercial, sunt de competența jurisdicției comerciale, toate acțiunile relative la fapte de comerț între persoane, motiv pentru care admite apelurile formulate și implicit excepția de necompetență materială a primei instanțe și, în consecință, s-a anulat sentința atacată, reținându-se competența materială de primă instanță în favoarea Secției Comerciale a Tribunalului București.
Recurenta susține că soluționarea corectă a excepției necompetenței materiale a primei instanțe impunea în primul rând determinarea capătului principal de cerere, acesta fiind reprezentat de pretențiile formulate cu privire la debitul restant decurgând din chirie și numai ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații contractuale de către pârât, s-a formulat și capătul de cerere prin care s-a solicitat rezilierea contractului de închiriere.
Neprocedând astfel, instanța de apel a nesocotit principiul rolului activ, prevăzut ca atare prin dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, rol ce trebuia exercitat pentru aflarea adevărului și stabilirea tuturor circumstanțelor esențiale ale cauzei.
În ce privește ipoteza de recurs prevăzută de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta susține că decizia recurată este lipsită de un fundament juridic, întrucât pentru excepția necompetentei materiale la momentul soluționării apelurilor era o chestiune deja dezlegată prin rezolvare conflictului negativ de competență de către Curtea de APEL BUCUREȘTI.
În speță a fost dedus judecății un litigiu civil care izvorăște dintr-un contract de închiriere a unui imobil, capătul principal de cerere fiind pretențiile cu o valoare mai mică de 1 miliard, ceea ce atrage competența materială de primă instanță în favoarea judecătoriei sector 1 B, în timp ce capătul de cerere privind reziliera contractului de închiriere este un accesoriu al primului capăt de cerere, reziliere care nu ar putea fi solicitată în absența constatării neîndeplinirii culpabile a obligațiilor culpabile de către una dintre părțile contractante, în speță, pârâtul.
Totodată, recurenta solicită instanței de recurs a se avea în vedere și dispozițiile art. 8 din Codul Comercial în sensul "statul, județul comuna nu pot avea calitatea de comercianți", text de lege din care rezultă că recurenta, în calitatea sa de instituție publică de interes local, nu are și nu poate avea calitatea de comerciant, după cum nici intimata nu are o atare calitate.
În recurs nu s-au administrat alte probe, iar intimatul nu a formulat întâmpinare în acestă etapă procesuală.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând cauza dedusă judecății, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și verificând legalitatea deciziei recurate în limita acestora, Curtea apreciază că în cauză se verifică ipoteza de nelegalitate descrisă în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Chestiunea ce se impune a fi dezlegată prin prezentul recurs vizează problema competenței materiale de primă instanță a cererii deduse judecății, întrucât urmare a constatării caracterului întemeiat al acestui motiv de apel formulat de pârât drept critică împotriva sentinței primei instanțe, tribunalul a dispus în sensul aditerii ambelor apeluri, făcând aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, apelul reclamantei impunându-se a fi admis datorită sancțiunii anulării procedurii derulate de o instanță necompetentă, aplicare a normei imperative înscrise în art. 105 alin. 1 Cod procedură civilă, deși motivele sale de apel vizau dezlegări date de prima instanță asupra unei excepții de fond.
Obiectul cererii deduse judecății formulate de recurenta reclamantă împotriva intimatului pârât a vizat obligarea acestuia la plata debitului restant contând în chirie neachitată pentru perioada ianuarie 2002-septembrie 2004, penalități de întârziere și TVA-ul aferent acestor sume, precum și rezilierea contractului de închiriere nr. 206/18.07.1995 asupra spațiului cu altă destinație situat în B,--36 ( Romană nr. 9), sector 1.
Ambele capete de cerere sunt susceptibile de calificare drept capete principale de cerere, deoarece fiecare dintre ele poate fi formulat independent pe calea unor cereri distincte; că sancțiunea proprie unor contracte bilaterale sinalagmatice cu executare succesivă cum este contractul de închiriere este condiționată de constatatrea neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale de către una dintre părți, aceasta nu poziționează cererea de reziliere într-un raport de accesorietate față de cererea de obligare a pârâtului la plata debitului restant, întrucât aceasta reziliere poate fi solicitată și fără daune interese, fiind o opțiune a creditorului obligației neexecutate.
Raportat la oricare dintre aceste două cereri, natura comercială a litigiului reținută de instanța de apel, nu se verifică.
Astfel, tribunalul a apreciat că în cauză spațiul închiriat este unul comercial, situație în cauză, deoarece din verificarea clauzelor contractulae reiese că acesta a fost închiriat de locator pârâtului cu titlu de spațiu cu altă destinație "pentru sediu organizație", art. 1 lit. A din contractul de la fila 6 dosar primă instanță, neexistând nicio rațiune de a se asimila unspațiu cu altă destinație unuia comercial.
Curtea apreciază că și în ipoteza constatării caracterului de spațiu comercial, nu putea decurge din acestă simplă împrejurare caracterul comercial al litigiului, deoarece era necesară pe lângă aceasta, fie considerarea închirierii ca act de comerț pentru una dintre părți (caz în care era incident art. 56 Cod comercial), fie constatarea încadrării activității desfăsurate de oricare dintre ele într-una dintre cele care intră în conținutul noțiunii de fapte de comerț dintre cele enumerate de 3 pct. 1-20 Cod comercial.
Or, în speță, niciuna dintre cele două ipoteze nu se verifică.
Administrația Fondului Imobiliar este o structură autonomă în subordinea Consiliului General al Municipiului B, autoritate publică locală, al cărei principal obiect de activitate îl reprezintă gestionarea, administrarea fondului imobiliar proprietate privată a Municipiului
De asemenea, din probele cauzei nu a rezultat nici calitatea intimatului de comerciant, locatarul Club Internațional Român (calitate pe care de alfel nici nu a invocat-o prin motivele de apel, excepția necompetenței materiale fiind susținută pe temeiul pretinsei calități de comerciant a ); în ce-l privește pe intimat, în absența oricăror alte date cu privire la obiectul său de activitate, dar având în vedere mențiunea din contractul de închiriere cu referire la destinația spațiului închiriat "sediu organizație", coroborată și cu absența unor susțineri contrare ale acestuia cu privire la acest aspect, Curtea apreciază că cel mai probabil, intimatul este o persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, asociație sau fundație, subiecte de drept al căror regim juridic este cel stabilit prin OG 26/2000.
Împrejurarea că în conținutul dreptului de administrare intră și închirierea spațiilor proprietatea Municipiului, nu poate conduce la concluzia că această activitate se circumscrie uneia comerciale, întrucât, pe de o parte, astfel cum susține recurenta prin motivele de recurs, art. 8 din Codul Comercial prevede că statul, județul și comuna nu pot avea calitatea de comercianți (municipiul fiind o unitate administrativ teritorială cu același regim juridic), iar pe de altă parte, închirierea unui imobil ce dă naștere dreptului de a culege chiria (fructele civile ale acestuia), intră în conținutul prerogativelor dreptului de proprietate: usus,fructus, abusus și constituie esențialmente un act juridic civil.
De asemenea, Curtea apreciază că instanța de apel în mod nejustificat a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 890 Cod comercial, în ce privește aprecierea cu privire la caracterul comercial al litigiului, reținând că: "sunt de competența jurisdicției comerciale toate acțiunile relative la fapte de comerț între persoane".
Pentru a se statua în acest sens, era necesar ca instanța de apel să menționeze care este fapta de comerț din cauză și care dintre părțile litigante are calitatea de comerciant, demonstrând soluția adoptată, în caz contrar, concluzia fiind că decizia este dată cu aplicare greșită a legii, avându-se în vedere și cele anterior reținute
Se constată însă neîntemeiată susținerea recurentului privind soluționarea pretinsului conflict de competență și ca atare, anterioritatea dezlegării naturii juridice a litigiului, deoarece prin încheiere din Camera de Consiliu din 20.11.2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IV-a Civilă, s-a constatat că nu se poate reține că s-a ivit un veritabil conflict negativ de competență, întrucât trimiterile reciproce între secțiile aceluiași tribunal au o natură administrativă, conflictul de competență neputând surveni decât între două instanțe, iar nu între două secții ale aceleiași instanțe.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 312 alin. 1, 3 și 5 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa în tot decizia recurată, cu trimiterea cauzei la aceeași secție a aceluiași tribunal pentru judecarea apelurilor, întrucât s-a făcut o nelegală aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, pe temeiul greșitei premise reținute în cauză a naturii comerciale a litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR - CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, împotriva deciziei civile nr.239A/18.02.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât CLUB INTERNAȚIONAL ROMÂN.
Casează decizia recurată și trimite cauza aceluiași Tribunal, Secția a V-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Tehnored. CN
2 ex./27.12.2008
Tribunalul București, secția a V-a Civilă
Judecători - și
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Andreia Liana Constanda