Reziliere contract. Speta. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Andreea
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 633/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - pârâtă, reprezentată de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/09.12.2009, lipsind intimata - reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta - pârâtă nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost citată cu mențiunea de a-și îndeplini această obligație, iar intimata - reclamantă a fost citată cu copia motivelor de recurs.
La strigarea cauzei la amânare, reprezentantul recurentei - pârâte depune chitanța nr. 4274/09.12.2009 eliberată de Consiliul Local Sector 2 B, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs, în cuantumul stabilit potrivit rezoluției de primire a dosarului de către recurenta - pârâtă și procedează la anularea acestora.
Curtea, având în vedere momentul strigării pricinii, respectiv cel al amânărilor fără discuții și cu părți prezente, reținând lipsa intimatei - reclamante, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La strigarea cauzei la ordine, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - pârâtă, reprezentată de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/09.12.2009, lipsind intimata - reclamantă.
Reprezentantul recurentei - pârâte învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 633/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Totodată, susține că reclamanta este în indiviziune pe apartamentul ce face obiectul dosarului, iar coindivizarul nu poate face acte de dispoziție cu privire la întregul bun, fără consimțământul celorlalți coindivizari. Precizează că nu există sentință definitivă de ieșire din indiviziune.
În subsidiar, în cazul în care se va constata că acțiunea este admisibilă, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La interpelarea Curții cu privire la perioada în care s-a achitat ultima chirie, reprezentantul recurentei - pârâte arată că s-a achitat în anul 2006, când s-a refuzat plata. De asemenea, arată că, încălcând normele imperative ale OUG nr. 40/1999, coproprietarii au refuzat reînnoirea contractului de închiriere nejustificat și nu au notificat-o cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea contractului. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
După reținerea cauzei în pronunțare, dar până la sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă reprezentantul intimatei - reclamante, avocat, care depune împuternicirea avocațială nr. -/10.12.2009 și solicită amânarea pronunțării asupra cererii de recurs, pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, față de dispozițiile art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs la data de 17.12.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 552R
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 633/27.04.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 17.12.2009, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 25.03.2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2, reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta, pentru ca instanța să constate încetarea contractului de închiriere dintre părți prin expirarea termenului, evacuarea pârâtei pentru lipsa titlului locativ și obligarea acesteia la plata unei despăgubiri pentru lipsa de folosință.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că, având calitatea de coproprietar al imobilului din B,-, sector 2, încheiat cu pârâta un contract de închiriere pentru o perioadă de 3 luni, începând din 01.05.2006 până în 31.07.2006 însă, aceasta nu a mai plătit chiria de aproape 2 ani și deși nu mai are nici un titlu, ocupă apartamentul fără drept.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând inadmisibilitatea acțiunii pe motiv că reclamanta nu poate introduce acțiunea singură, ci trebuie introdusă de către toți coproprietarii, iar pe fond a susținut că a plătit integral chiria și are dreptul la reînnoirea contractului.
Prin sentința civilă nr. 9320 / 30.10.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosar nr-, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii privind cererea de evacuare; a fost admisă acțiunea; s-a constatat încetat contractul de închiriere dintre părți ca urmare a expirării termenului contractual; s-a dispus evacuarea pârâtei din imobil; s-a anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect pretenții privind lipsa de folosință asupra imobilului și a fost obligată pârâta la cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, s-a reținut că durata contractului de închiriere a expirat la data de 31.07.2006, astfel că a fost admis primul capăt de cerere. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, s-a reținut că, drept urmare a hotărârii de partaj (sentința civilă nr. 7282/2006), imobilul închiriat pârâtei a fost atribuit în proprietate reclamantei iar pârâta nu mai deține în prezent nici un titlu locativ.
Instanța a apreciat că sunt nerelevante și susținerile pârâtei în sensul că a plătit chiria pe toată perioada contractuală, întrucât reclamanta a invocat faptul că durata închirierii a expirat din iulie 2006, iar la despăgubiri, constând în contravaloarea chiriei, a renunțat, de altfel acest capăt de cerere fiind anulat ca netimbrat.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel, s-a susținut că prima instanță a soluționat în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii sub aspectul evacuării, fără a reține că reclamanta este în indiviziune pe apartamentul ce face obiectul dosarului. Nu s-a dovedit că printr-o hotărâre definitivă reclamanta ar fi ieșit din indiviziune. Practica judiciară și doctrina impun regula conform căreia evacuarea pentru neplata chiriei nu poate fi introdusă de un singur coproprietar, fiind necesar acordul tuturor coproprietarilor.
nu poate face acte de dispoziție cu privire la întregul bun sau la o porțiune determinată material din acel bun fără consimțământul celorlalți coindivizari, precum și nici acte de administrare sau acte materiale de schimbare a destinației ori a modului de folosință a bunului, ci numai acte de conservare.
În subsidiar, daca se va considera totuși că, sub acest aspect, acțiunea este admisibilă, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A arătat că a încheiat cu intimata-reclamantă (anterior cu autorul acesteia) și cu ( coproprietar) mai multe contracte succesive de închiriere. Ultimul contract nr. -/ 04.05.2006 a fost încheiat pe o perioadă de 3 luni, până la 31.07.2006, chiria lunară fiind de 150 RON și a dovedit că a achitat coproprietarului J din chiria convenită pentru toată perioada contractuală a ultimului contract. Deci, rezultă că a achitat integral chiria unuia dintre coproprietari, iar celuilalt nu i-a achitat doar în ultimele două luni ale contractului; ca atare, nu putea fi sancționată conform art. 14 alin. 2 lit. c din OUG nr. 40/1999.
Dacă ulterior refuzului proprietarului de reînnoire a contractului, nu a mai plătit chiria, nu se poate face aplicarea art. 14 alin. 2 lit. c din OUG nr. 40/1999, pentru că nu mai avea contract.
Încălcând normele imperative ale art. 14 alin. 3 din OUG nr. 40/1999, coproprietarii au refuzat reînnoirea contractului de închiriere nejustificat și nu au notificat-o cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea contractului (proprietarul este obligat să notifice chiriașului refuzul de a reînnoi contractul în cazul prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. c din OUG nr. 40/1999 cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea contractului.
În drept, au fost invocate disp. art. 282 și urm. din Codul d e procedură civilă, art. 14 alin. 2 lit. c și art. 14 alin. 3 din OUG nr. 40/1999.
Prin decizia civilă nr. 633/ 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-, a fost respins apelul ca nefondat.
În motivarea deciziei, s-a reținut că excepția inadmisibilității nu poate fi reținută, deoarece, pe de o parte, ca urmare a hotărârii de partaj imobilul închiriat pârâtei a fost atribuit în proprietate reclamantei. Chiar dacă împotriva deciziei pronunțate în apel a fost declarată calea de atac a recursului, sentința civilă este executorie. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține că în prezent reclamanta ar fi coproprietar pe apartamentul în litigiu, acțiunea în evacuare pentru neplata chiriei sau a lipsei titlului locativ poate fi formulată și de un singur coproprietar, fiind în fapt un act de administrare.
A fost înlăturată și critica vizând greșita evacuare dispusă de instanță fără a se ține seama de refuzul proprietarului de a încheia un nou contract de închiriere.
Prin Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr. 1571/ 19.09.2003 și Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr. 2524/ 23.02.2004 au fost restituite foștilor proprietari mai multe apartamente printre care și apartamentul în litigiu, situat în imobilul din B,-, sector 2.
În calitate de coproprietar al imobilului, reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de închiriere pentru o perioadă de 3 luni, începând din 01.05.2006 până în 31.07.2006, perioadă în care aceasta din urmă a achitat din chiria datorată celuilalt coproprietar. În acest sens, sunt chitanțele depuse la dosar, chitanțe care privesc plata chiriei până în luna iulie 2006 inclusiv.
După această dată, pârâta a continuat să locuiască în apartament, însă locațiunea a intrat sub incidența art. 1437 din Codul civil, devenind contract de locațiune fără termen, supus dispozițiilor dreptului comun.
relocațiune, reglementată de art. 1437 Cod civil, este distinctă de instituția juridică a reînnoirii contractului de închiriere reglementată de art. 14 din OUG nr. 40/1999. Prin tacita relocațiune contractele au devenit contracte de închiriere fără termen, închiriere care a încetat conform art. 1438 din Codul civil la data de 25.03.2008, când s-a făcut denunțarea tacitei relocațiuni de către intiamta-reclamantă, care a solicitat evacuarea.
Nu pot fi reținute pentru considerentele expuse mai sus, dar și raportat la probele administrate în cauză că apelanta ar fi solicitat intimatei în calitate de proprietar reînnoirea contractului. Aceste susțineri nu au fost dovedite, iar împrejurarea că ulterior expirării termenului închirierii aceasta a continuat să locuiască în imobil, nu are semnificația exercitării dreptului la reînnoirea contractului.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 14 alin. 4 din OUG nr. 40/1999 permit reînnoirea contractului de închiriere, dar aceste norme legale sunt subordonate actelor normative cu forță juridică superioară, respectiv tratatelor internaționale la care România este parte și care fac parte din dreptul intern, Constituției României și legilor organice care ocrotesc dreptul de proprietate.
În raport de toate aceste norme legale, dispozițiile art. 14 alin. 1 și 4 din OUG nr. 40/1999, care permit reînnoirea contractelor de închiriere, precum și reînnoirile succesive, trebuie interpretate în sensul că aceste contracte pot fi reînnoite prin acordul părților și nu ca o obligație impusă de lege în sarcina proprietarului, întrucât aceasta ar însemna practic recunoașterea pentru foștii chiriași din imobilele naționalizate și restituite adevăraților proprietari a unui drept perpetuu la prelungirea locațiunii, constituind o sarcină exorbitantă impusă proprietarului prin atingerea gravă adusă dreptului său de proprietate.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs la data de 14.07.2009 (data poștei) pârâta, solicitând modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii ca inadmisibile.
În motivarea cererii de recurs, se arată că reclamanta deține doar o sentință atacată cu apel, care se află încă în curs de judecată.
Practica judiciară și doctrina impun regula conform căreia evacuarea pentru neplata chiriei nu poate fi introdusă de un singur coproprietar, fiind necesar acordul tuturor coproprietarilor. În ceea privește introducerea acțiunii pentru evacuarea chiriașului, se deosebesc următoarele situații: dacă cererea de evacuare se întemeiază pe faptul că chiriașul pricinuiește stricăciuni însemnate locuinței, clădirii sau instalației comune, acțiunea are caracterul unui act de conservare, putând fi pornită numai de către unul dintre coproprietari; dacă se cere evacuarea pentru neplata chiriei, acțiunea are caracterul unui act de administrare și trebuie să fie introdusă de către toți coproprietarii.
nu poate face acte de dispoziție cu privire la întregul bun sau la o porțiune determinată material din bun fără consimțământul celorlalți coindivizari și nici acte de administrare sau acte materiale de schimbare a destinației ori a modului de folosință a bunului, ci numai acte de conservare.
În al doilea rând, se arată că a încheiat cu intimata-reclamantă (anterior cu autorul acesteia) și cu ( coproprietar) mai multe contracte succesive de închiriere. Ultimul contract nr. -/ 04.05.2006 a fost încheiat pe o perioadă de 3 luni, până la 31.07.2006, chiria lunară fiind de 150 RON și a dovedit că a achitat coproprietarului J din chiria convenită pentru toată perioada contractuală a ultimului contract. Deci, rezultă că a achitat integral chiria unuia dintre coproprietari, iar celuilalt nu i-a achitat doar în ultimele două luni ale contractului; ca atare, nu putea fi sancționată conform art. 14 alin. 2 lit. c din OUG nr. 40/1999.
Dacă ulterior refuzului proprietarului de reînnoire a contractului, nu a mai plătit chiria, nu se poate face aplicarea art. 14 alin. 2 lit. c din OUG nr. 40/1999, pentru că nu mai avea contract.
Încălcând normele imperative ale art. 14 alin. 3 din OUG nr. 40/1999, coproprietarii au refuzat reînnoirea contractului de închiriere nejustificat și nu au notificat-o cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea contractului (proprietarul este obligat să notifice chiriașului refuzul de a reînnoi contractul în cazul prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. c din OUG nr. 40/1999 cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea contractului.
În drept, au fost invocate prev. art. 304 din Codul d e procedură civilă, art. 14 alin. 2 lit. c, art. 14 alin. 3 din OUG nr. 40/1999.
Cererea de recurs a fost timbrată cu 9 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și a situației de fapt astfel cum a fost stabilită de instanțele de fond, Curtea reține următoarele:
Într-un prim motiv de recurs, se arată de către recurentă că reclamanta deține doar o sentință atacată cu apel, care se află încă în curs de judecată, astfel încât ieșirea din indiviziune nu s-a produs.
Dincolo de acest argument, se arată că practica judiciară și doctrina impun regula conform căreia evacuarea pentru neplata chiriei nu poate fi introdusă de un singur coproprietar, fiind necesar acordul tuturor coproprietarilor. În ceea privește introducerea acțiunii pentru evacuarea chiriașului, se deosebesc următoarele situații: dacă cererea de evacuare se întemeiază pe faptul că chiriașul pricinuiește stricăciuni însemnate locuinței, clădirii sau instalației comune, acțiunea are caracterul unui act de conservare, putând fi pornită numai de către unul dintre coproprietari; dacă se cere evacuarea pentru neplata chiriei, acțiunea are caracterul unui act de administrare și trebuie să fie introdusă de către toți coproprietarii.
În ceea ce privește primul argument, legat de nefinalizarea ieșirii din indiviziune, Curtea reține că potrivit Dispoziției Primarului General al Municipiului B nr. 1571/ 19.09.2003 și Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr. 2524/ 23.02.2004 au fost restituite foștilor proprietari și mai multe apartamente printre care și apartamentul în litigiu, situat în imobilul din B,-, sector 2.
Conform certificatului de moștenitor nr. 16/2006 eliberat de BNP, de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori și reclamanta. Prin actul de partaj voluntar succesoral autentificat sub nr. 377 / 20.03.2006 de BNP, cele două moștenitoare au sistat starea de indiviziune, reclamanta preluând și cota de moștenire a numitei.
Prin sentința civilă nr. 7282/ 28.09.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosar nr-, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la. nr. 1 demisol și camera plus cămara din. nr. 3 din imobilul situat în-, sector 2, fiind atribuit reclamantei-pârâte. nr. 1 demisol și pârâtului-reclamant camera plus cămara din. nr. 3, cu stabilirea unei sulte.
Prin decizia civilă nr. 967 / 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 7282/ 28.09.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosar nr-.
Prin urmare, asupra imobilului în litigiu dreptul de proprietate îmbracă forma indiviziunii între și, iar hotărârea judecătorească de partaj este definitivă, dar nu irevocabilă, astfel încât reclamanta are calitatea de coproprietar la acest moment, iar nu de unic proprietar.
Sub acest aspect, argumentul recurentei este corect, dar nu este în măsură să reprezinte un argument favorabil soluționării recursului, pentru considerentele ce le vom arăta în continuare, soluționând motivul următor de recurs.
Recurenta arată că un coindivizar nu poate face acte de dispoziție cu privire la întregul bun sau la o porțiune determinată material din bun fără consimțământul celorlalți coindivizari și nici acte de administrare sau acte materiale de schimbare a destinației ori a modului de folosință a bunului, ci numai acte de conservare.
Curtea califică însă acțiunea în evacuare introdusă în cauza de față, ca fiind un act de administrare, astfel cum de altfel a susținut însăși recurenta, care poate fi efectuat de către unul singur dintre coproprietari, cu condiția de a nu fi vătămător pentru celălalt coproprietar.
Prin definiție, actele de administrare sunt acele acte juridice care se încheie pentru a pune bunul în valoare prin închiriere, sau încasare de venituri sau menținerea bunului în stare de a fi exploatat. Doctrina a admis că, din moment ce actele de conservare și de administrare pot fi indispensabile păstrării bunului în patrimoniile coproprietarilor și sunt profitabile tuturor, ele pot fi făcute chiar numai de către unul dintre coproprietari, cu privire la întregul bun.
Prin urmare, singura persoană interesată în a invoca o eventuală nerespectare a principiului unanimității este celălalt coproprietar (care a și încheiat contractul de închiriere alături de reclamantă, deci cunoaște existența acestuia), nefiind un viciu ce ar putea fi invocat de chiriașul ocupant al imobilului, pentru a putea paraliza acțiunea în evacuare. În nici un caz, un asemenea aspect nu reprezintă o inadmisibilitate a acțiunii. Astfel, acest prim motiv de recurs este nefondat.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, se arată în esență de către recurentă că a achitat integral chiria unuia dintre coproprietari, iar celuilalt nu i-a achitat doar în ultimele două luni ale contractului; ca atare, nu putea fi sancționată conform art. 14 alin. 2 lit. c din OUG nr. 40/1999.
Conform art. 14 alin. 2 lit. c din OUG nr. 40/1999, proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere dacă chiriașul nu a achitat chiria cel puțin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere.
Curtea constată însă că durata contractului de închiriere dintre părți a expirat la data de 31.07.2006, dată de la care pârâta invocă un drept la reînnoire, iar reclamanta solicită constatarea încetării contractului ca urmare a neplății chiriei.
Instanța de apel a reținut că, în calitate de coproprietar al imobilului, reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de închiriere pentru o perioadă de 3 luni, începând din 01.05.2006 până în 31.07.2006, perioadă în care aceasta din urmă a achitat din chiria datorată celuilalt coproprietar. În acest sens, sunt chitanțele depuse la dosar, chitanțe care privesc plata chiriei până în luna iulie 2006 inclusiv.
După această dată, pârâta a continuat să locuiască în apartament, însă locațiunea a intrat sub incidența art. 1437 din Codul civil, devenind contract de locațiune fără termen, supus dispozițiilor dreptului comun.
În mod corect, tribunalul a reținut că tacita relocațiune, reglementată de art. 1437 Cod civil, este distinctă de instituția juridică a reînnoirii contractului de închiriere reglementată de art. 14 din OUG nr. 40/1999. Prin tacita relocațiune, contractele au devenit contracte de închiriere fără termen, închiriere care a încetat conform art. 1438 din Codul civil la data de 25.03.2008, când s-a făcut denunțarea tacitei relocațiuni de către intimata-reclamantă, care a solicitat evacuarea.
Nu poate fi reținut, așa cum în mod corect a constatat tribunalul, că recurenta ar fi solicitat intimatei în calitate de proprietar reînnoirea contractului. Aceste susțineri nu au fost dovedite, iar împrejurarea că ulterior expirării termenului închirierii aceasta a continuat să locuiască în imobil, nu are semnificația exercitării dreptului la reînnoirea contractului.
Recurenta mai susține că, încălcând normele imperative ale art. 14 alin. 3 din OUG nr. 40/1999, coproprietarii au refuzat reînnoirea contractului de închiriere nejustificat și nu au notificat-o cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea contractului (proprietarul este obligat să notifice chiriașului refuzul de a reînnoi contractul în cazul prevăzut de art. 14 alin. 2 lit. c din OUG nr. 40/1999 cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea contractului.
Curtea își însușește motivarea instanței de apel, în sensul că dispozițiile art. 14 alin. 4 din OUG nr. 40/1999 permit reînnoirea contractului de închiriere, dar aceste norme legale sunt subordonate actelor normative cu forță juridică superioară, respectiv tratatelor internaționale la care România este parte și care fac parte din dreptul intern, Constituției României și legilor organice care ocrotesc dreptul de proprietate.
În raport de toate aceste norme legale, dispozițiile art. 14 alin. 1 și 4 din OUG nr. 40/1999, care permit reînnoirea contractelor de închiriere, precum și reînnoirile succesive, trebuie interpretate în sensul că aceste contracte pot fi reînnoite prin acordul părților și nu ca o obligație impusă de lege în sarcina proprietarului, întrucât aceasta ar însemna practic recunoașterea pentru foștii chiriași din imobilele naționalizate și restituite adevăraților proprietari a unui drept perpetuu la prelungirea locațiunii, constituind o sarcină exorbitantă impusă proprietarului prin atingerea gravă adusă dreptului său de proprietate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 1169 din Codul civil, Curtea va respinge și cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată, deoarece nu s-a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă în contradictoriu cu intimata-reclamantă împotrivadeciziei civile nr.633/ 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei privind plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red. Jud. AV
2 ex
decizia civilă nr. 633/ 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a Va Civilă în dosar nr-
judecători apel:,
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta Stegaru, Andreea
