Reziliere contract. Speta. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr. 4241,-
DECIZIA NR.22
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.188 pronunțată la 2 aprilie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în P, -,. 122,. 26, Județ P și fără forme legale în P,-,.5..A,.13, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți - și personal, lipsind intimații-pârâți și.
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 6 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții reclamanți, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurenților în susținerea recursului.
Recurenta reclamantă - solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, având în vedere că ambele instanțe nu au aplicat corect dispozițiile Legii 7/1996, nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise și menționează că dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Prahovas -a soluționat în sensul că s-a admis recursul și s-a respins, pe fond, acțiunea ca neîntemeiată.
Recurentul reclamant, având cuvântul, arată că achiesează la concluziile orale formulate de reclamanta -.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanții si - au chemat în judecată pe pârâții si, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare consemnate în înscrisul intitulat " convenție " încheiat între părți la 09.01.2004.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca la data de 09.01.2004 au încheiat cu pârâtii convenție scrisă care reprezintă o promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare potrivit căreia pârâții au fost de acord să le achite până la data de 09.04.2004 suma de 11.000 euro în vederea cumpărării apartamentului proprietatea lor situat în P,-,. 65,. B,.4,.37 sens în care pârâții le-au achitat un avans de 3900 USD și s-au angajat să le plătească diferența de 7100 euro până la data de 09.04.2004.
Au mai precizat reclamanții că la data de 15.01.2004 pârâții le-au mai achitat, în contul avansului, suma de 1500 euro, urmând ca diferența de preț să o plătească tot până la data de 09.04.2004.
S-a mai arătat că în convenția încheiată între părți s- menționat că dacă până la data de 09.04.2004 pârâții nu vor achita diferența de preț pentru apartamentul reclamanților și pe care aceștia vroiau să-l cumpere, pârâții nu mai aveau nicio pretenție la investițiile făcute în apartament și vor primi înapoi avansul de 3900 USD din care se vor scădea datoriile la întreținere și curent dacă ele vor exista.
Reclamanții au mai precizat că pârâții nu le-au mai achitat diferența de preț pentru acel apartament intrând abuziv in posesia și folosința acestuia, astfel că reclamanții le-au trimis notificare acestora să se prezinte la data de 16.04.2004 pentru încheierea, în forma autentică, a contractului de vânzare - cumpărare, cu mențiunea că mai aveau de achitat la acea dată diferența de preț până la 11.000 euro, însă pârâții nu au dat curs solicitării lor, susținând că ar fi achitat diferența de preț până la 11.000 euro, cu recipisa CEC nr.1255/- din 08.04.2004 făcând în cadrul ofertei reale de plată nr.139/09.04.2004 întocmit de BEJ .
S-a mai precizat că pârâții au mai consemnat la CEC sumele de 3.329.442 lei vechi și 27.336.771 lei vechi în cadrul altei proceduri reale de plată la data de 18.11.2004.
Reclamanții au mai arătat că ambele proceduri ale ofertei reale de plată din 8- 9.04.2004, respectiv 18.11.2004 au fost desființate pentru nelegalitate prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile.
Au arătat reclamanții că pârâții nu au achitat până în prezent suma de bani la care s-au obligat să o achite reclamanților cu titlu de preț pentru apartamentul proprietatea reclamanților, astfel că în temeiul art.1201 cod civil având în vedere că pârâții nu și-au îndeplinit această obligație până la data de 09.04.2004 se impune rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare încheiată între parati la data de 09.01.2004.
Prin sentința civila nr. 4397/2007 Judecătoria Ploieștia respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că se impune a se verifica dacă și reclamanții își executaseră obligația lor sau erau să și-o execute, apreciind instanța, că reclamanții nu au făcut dovada că și-au îndeplinit obligația principală a transmite dreptul lor de proprietate, dar nici măcar că erau să-și execute această obligație.
S-a constatat că reclamanții nu au înfățișat niciunul dintre actele necesare înstrăinării imobilului, iar în fața notarului public la data de 16.04.2004 au declarat că aveau toate actele pregătite, iar nu notarul însuși a constat acest lucru.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că instanța nu a ținut cont de probele din dosar și nici de prezumția legală și anume că pârâții au făcut 3 oferte de plată cu fraudarea legii și nu s-au liberat de datorie prin aceste acte ce au fost anulate.
Chiar instanța se contrazice reținând că procedura urmată de pârâți de oferire a unor sume de bani către reclamanți, cu titlu de diferență de preț, nu a fost considerată valabilă din punct de vedere juridic, reținând totodată că nici până în prezent pârâții nu și-au respectat obligația asumată.
S-a mai susținut că instanța a ignorat clauza potrivit căreia în cazul în care până la data de 09.04.2004 nu era achitată diferența de preț pârâții nu mai au nicio pretenție asupra investițiilor făcute în apartament, urmând să primească suma de 3900 dolari și 1500 euro, mai puțin datoriile de la întreținere și curent.
Instanța a făcut o gravă eroare judiciară în legătură cu încheierea de certificare a notarului public, întrucât "a certifica" înseamnă a confirma, întrucât notarul public a verificat cuvânt cu cuvânt toate actele depuse de reclamanți.
Pârâții - intimați au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat motivat de faptul că dând dovadă de rea-credință reclamanții printr-o serie de chitanțe au mărit de fiecare dată prețul vânzării, mai ales că inițial s-a constatat că nici nu erau proprietarii imobilului, primind totuși diferite sume ca preț și chirie.
Au mai arătat intimații că notificarea din 16.04.2004 a fost expediată de reclamanți cu rea-credință pe adresa:-, bloc 122, apartament 26, acest apartament fiind înstrăinat de pârâți în anul 1999, deși reclamanții cunoșteau această împrejurare în condițiile în care pârâții locuiesc încă din anul 2001 în apartamentul în litigiu din P,-, bloc 65, apr.37, etaj 4,.B, jud.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.188 din 2 aprilie 2008 a respins apelul declarat de reclamanții și - ca nefundat, reținând următoarele considerente:
Reclamanții au solicitat rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare încheiată la data de 9 ianuarie 2004 prin care reclamanții s-au obligat să vândă pârâților apartamentul din P,-, bloc 65, apr.37, etaj 4,.B, jud.P, prețul vânzării fiind de 11.000 euro, urmând ca vânzarea să fie perfectată până la data de 09.04.2004.
Cu privire la preț s-a stipulat că pârâții au achitat suma de 3900 dolari și se obligă să achite diferența de preț de 7100 euro până la termenul din 09.04.2008, cu precizarea că în cazul în care nu vor achita această sumă nu mai au pretenții la investițiile făcute în apartament, că vor primi suma de 3900 dolari, mai puțin datoriile de la întreținere și curent, dacă vor exista.
Ulterior, pe înscrisul sub semnătură privată s-a menționat că la data de 15.01.2004 pârâții au mai achitat suma de 1500 euro, restul rămas de achitat fiind de 5.600 euro până la data de 09.04.2004.
Prin notificarea din 08.04.2004 înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc (aflată în dosarul de apel la fila 42) pârâții și au solicitat reclamanților să se prezinte la Biroul Notarului Public pentru data convenită - 09 aprilie 2004, precizând că au consemnat prin ofertă reală de plată și diferența de 5600 euro.
Prin Încheierea de certificare a unei fapte nr.858 din 09 aprilie 2004 Biroului Notarului Public (fila 43 - dosar apel) s-a certificat declarația pârâtei în sensul că a depus prin ofertă de plată la CEC și diferența de 5.600 euro și că a solicitat întocmirea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Prin aceeași încheiere s-a consemnat și declarația reclamanților în sensul că, față de faptul că nu au mai fost contactați de pârâți în nici un fel începând cu data de 15.01.2004 și până la data de 07.04.2004, nici ei nu au putut pregăti actele necesare în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, precizând că au depus la data de 08.04.2004 cererea pentru extrasul de carte funciară la Judecătoria Ploiești și că au primit termen la data de 16.04.2004.
Tribunalul Prahovaa reținut, în primul rând, că reclamanții nu și-au îndeplinit principala obligație asumată, respectiv aceea de a procura actele necesare încheierii contractului în formă autentică, motivele invocate în sensul că timpul a fost prea scurt și că nu au mai fost contactați de pârâți neputând reprezenta o scuză, din moment ce aceștia susțin cu tărie reaua - credință a promitenților - cumpărători în condițiile în care ultima convenție a fost încheiată la data de 09.01.2004, astfel că aveau timp suficient pentru a face demersurile necesare până la data stabilită la 09 aprilie 2004.
Se poate observa că reclamanții au depus cererea pentru extrasul de carte funciară abia la data de 08.04.2004, în aceeași zi, în care au fost notificați de pârâți pentru a se prezenta pentru încheierea actului în formă autentică.
Cum încheierea actului nu a fost posibilă la data convenită din 9 aprilie 2004, reclamanții au depus la dosar notificarea nr.268/14.04.2004(dosar fond fila 7) din cuprinsul căreia rezultă că i-au invitat în data de 16.04.2004 pe pârâți la sediul Biroului Notarilor Publici Asociați și în vederea semnării în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului în litigiu.
Instanța de fond a analizat amănunțit încheierea de certificare nr.1417/16.04.2004 emisă de Biroului Notarilor Publici Asociați și, reținând corect că notarula certificat doar declarația reclamanțilorîn sensul că aveau toate actele pregătite pentru încheierea vânzării.
Astfel, tribunalul a reținut că sunt neîntemeiate susținerile apelanților în sensul că notarul a verificat atent toate actele, întrucât încheierea de certificare ester clară și anume că notarul a certificat doar declarația părților că erau pregătiți, neexistând nicio referire la împrejurarea că notarul a certificat existența și legalitatea actelor necesare perfectării actului în formă autentică.
Ceea ce este însă, demn de remarcat este că încheierea de certificare nr.1417/16.04.2004 care oricum certifică doar simplele afirmații ale reclamanților nu produce efecte juridice din moment ce pârâții nu au fost legal convocați, fiind așadarîn imposibilitatea de a se prezenta la data de 16 aprilie la notarul public, fapt ce explică și absența lor.
Astfel, dând dovadă de rea-credință, reclamanții prin notificarea nr..268/14.04.2004 au indicat domiciliul pârâților ca fiind în-, bloc 122, apartament 26, adresă la care pârâții nu mai locuiau din anul 1999, deși cunoșteau foarte bine faptul că pârâții locuiau în imobilul în litigiu încă din anul 2001, adresă la care erau citați în toate procesele dintre părți.
Pentru aplicarea sancțiunii rezoluțiunii, așa cum a subliniat și instanța de fond, în literatura de specialitate s-a arătat că se poate solicita doar de partea care și-a executat sau care este să-și execute obligația asumată.
Tribunalul a reținut că, în speță, potrivit celor mai sus arătate, apelanții - reclamanți, nu au dovedit că la termenele stabilite aveau toate actele pregătite pentru vânzare, ba mai mult, pentru a nu se reține culpa lor, i-au notificat pe pârâți la o adresă incorectă, alta decât cea a imobilului în litigiu, notificare pe care și-au întemeiat prezenta acțiune, fără a face așadar dovada că, la rândul lor, erau pentru îndeplinirea obligației asumate prin promisiunea bilaterală.
Împotriva deciziei sus menționate au declarat recurs reclamanții și -, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că în speță sunt incidente sipozițiile art.304 pct.9 și 10 cod pr.civilă, având în vedere că instanța de apel a încălcaz dispozițiile art.137 alin.1 cod pr.civilă, ignorând total faptul că recurenții apelanți au ridicat excepția privind stingerea obligațiilor promitenților la expirarea termenului stabilit prin convenția părților din data de 09.01.2004.
De asemenea, s-a apreciat că în mod greșit a fost ignorată decizia irevocabilă nr.76/25.01.2008 din dosarul nr-, deși apelul fusese suspendat tocmai pentru a se afla soluția irevocabilă pronunțată în acest dosar.
Se apreciază în esență că, instanța de apel nu a analizat convenția încheiată între părți la data de 09.01.2004, ignorând claua de dezicere din aceasta și motivând în mod nelegal și contradictoriu că recurenții nu și-au îndeplinit obligația asumată prin această convenție, deși aceștia au făcut dovada că au procurat toate actele necesare întocmirii actului de vânzare-cumpărare, plătind în acest sens și taxe de urgență.
Arată recurenții că instanța de apel a ignorat și deciziile nr.76/25.01.2008 și 241/19.03.2008 prin care fost respinsă acțiunea în constatarea valabilității convenției din data de 09.01.2004 promovată de către intimații, reținând în contradictoriu, cu toate hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, că recurenții au fost de rea credință, deși oferta de plată a intimaților a fost anulată în mod definitiv și irevocabil.
Pârâții-intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și formula eventualele apărări.
Examinând hotărârile atacate, prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanțele anterioare au pronunțat hotărâri afectate de nelegalitate câtă vreme au apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art.1020 cod civil pentru a dispune rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, respectiv a convenției încheiată între părți la data de 09.01.2004, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă.
Conform înscrisului atașat dosarului cauzei (fila 6 dosar fond) între reclamanții recurenți și -, pe de o parte și intimații pârâți și, a intervenit la data de 9.01.2004 o convenție prin care s-au înțeles asupra vânzării cumpărării apartamentului situat în P,-,.65,.4,.37, pentru suma de 11.000 euro, fiind achitat un avans de 3900 USD, urmând ca până la data de 09.04.2004 să fie achitat restul sumei, în caz contrar cumpărătorul neavând pretenții la investițiile efectuate în apartamentul litigios.
La data de 09.04.2004 pârâții au notificat reclamanții cu privire la achitarea restului de preț, făcând în acest sens o ofertă reală de plată înregistrată sub nr.139/9.04.2004 la BEJ în cadrul dosarului de executare nr.139/2004.
Această ofertă reală de plată, precum și consemnațiunea CEC nr.1255/-/8.04.2004 au fost anulate ca nelegale prin sentința civilă nr.1700/27.02.2006 a Judecătoriei Ploiești care a reținut că pârâții nu au respectat dispozițiile legale în materie, respectiv art.587, 588 cod pr.civilă, neprocedându-se de altfel, la o predare efectivă a banilor, astfel cum impune dispozițiile art.587 cod pr.civilă.
Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului formulat de pârâții prin decizia civilă nr.617/05.09.2006 pronunțată în dosarul nr.3939/2006 al Tribunalului Prahova, precum și prin respingerea recursului prin decizia nr.27/11.01.2007, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI (filele 9 - 16 dosar fond).
În încheierea de autentificare au unei fapte nr.858/9.04.2004 de către BNP Asociați s-a consemnat faptul că la data de 09.04.2004 la sediul biroului notarial s-au prezentat care a depus duplicatul notificării prin care solicita soților prezentarea la sediul biroului notarial pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare și declara că a depus oferta de plată la CEC P, precum și soții și - care au arătat că au depus diligențe pentru procurarea documentelor necesare încheierii contractului de vânzare cumpărare, dar au primit termen pentru eliberarea acestora la 16.04.2004.
Din actele depuse la dosarul Tribunalului Prahova nr- filele 30 - 39 rezultă că, într-adevăr recurenții reclamanți au făcut demersuri, anterior datei stabilite de părți, pentru întocmirea contractului de vânzare-cumpărare, solicitând extras de carte funciară, care a primit însă termen de rezolvare la data de 16.04.2004, dar și certificat fiscal privind impozitele și taxele locale, acesta purtând nr.-/8.04.2004, adresă asociație de proprietari din data de 14.04.2004, achitând chiar o taxă de urgență pentru eliberarea unui nou certificat fiscal valabil pentru data de 16.04.2004 când a fost eliberat și extrasul de carte funciară nr.1569/2004.
Ca atare, reclamanții recurenți nu se fac vinovați de neexecutarea obligațiilor asumate prin convenția încheiată la data de 09.01.2004, făcând dovada că anterior datei stabilite de părți au făcut demersuri pentru obținerea documentelor necesare întocmirii contractului de vânzare cumpărare, care nu au fost însă eliberate decât ulterior acestui termen.
În schimb, la data de 09.04.2004, data convenită de părți ca termen limită pentru depunerea restului de preț, pârâții-intimați nu au achitat restul sumei de bani, câtă vreme, așa cum s-a arătat anterior, oferta reală de plată din data de 09.04.2004 și recipisa CEC din data de 08.04.2004 au fost anulate în mod irevocabil de către instanțele judecătorești întrucât nu îndeplineau cerințele prevăzute de lege.
Analizând conținutul convenției încheiate între părți, rezultă că în beneficiul vânzătorilor a fost inserată, în cadrul acesteia, o clauză de dezicere, respectiv aceea că în cazul în care restul prețului nu era achitat până la data de 09.04.2004, cumpărătorul renunța la investițiile făcute în apartament și primea de la vânzător doar avansul de 3900 USD, mai puțin datoriile de la întreținere și electricitate dacă existau.
Potrivit disp.art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și câtă vreme în beneficiul vânzătorilor reclamanți s-a stipulat posibilitatea rezoluțiunii unilaterale a actului intitulat "convenție", în cazul în carepână la data de 09.04.2004restul prețului nu era achitat, iar aceștia au făcut dovada că obligația asumată prin contract de către pârâți nu a fost îndeplinită, rezultă că în speță sunt întrunite dispozițiile art.1020 cod civil, potrivit căruia ondiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.
De altfel, instanțele judecătorești au reținut anterior pronunțării deciziei Tribunalului Prahova imposibilitatatea constatării valabilității convenției de vânzare-cumpărare din data de 09.01.2004 încheiată între părți, astfel cum rezultă din decizia civilă nr.241/19.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova.
Prin această decizie, ca urmare a admiterii recursului declarat de recurenții pârâți și - împotriva sentinței civile nr.1660/2007 Judecătoriei Ploieștia fost modificată în parte sentința atacată în sensul că a fost respinsă acțiunea intimaților reclamanți și prin care aceștia au solicitat constatarea valabilității convenției încheiată între părți la data de 09.01.2004 (fila 135 dosar apel).
Totodată, se poate observa, studiind conținutul procesului verbal din data de 02.06.2008 încheiat la BEJ că intimații pârâți și au primit suma de 3900 dolari și 1500 euro reprezentând avansul achitat de aceștia recurenților și -, conform chitanței de mână încheiată de părți în data de 09.01.2004, astfel încât nu se poate constata că la momentul actual ar mai subzista vreuna din obligațiile asumate prin această convenție în sarcina vânzătorilor-reclamanți.
Ca atare, observând că în mod nelegal instanțele anterioare au pronunțat soluția respingerii acțiunii reclamanților prin care au solicitat rezoluțiunea convenției sus arătate, deși aceștia făcuseră dovada faptului că pârâții nu și-au îndeplinit obligația asumată conform clauzei contractuale inserată în acest act, respectiv nu au achitat restul prețului (potrivit dispozițiilor legale) până la data de 09.04.2004, Curtea de Apel constată că în speță nu au fost aplicate în mod corespunzător dispozițiile art.1020 cod civil, astfel încât hotărârile atacate sunt lovite de nelegalitate în conformitate cu art.304 pct.9 cod pr.civilă.
Constatând admisibilitatea recursului declarat de către apelanții reclamanți conform celor arătate mai sus, raportat și la faptul că aceștia au adus critici hotărârilor anterioare sub aspectul analizării eronate a probatoriilor administrate în cauză, motiv de recurs ce se încadra în dispozițiile art.304 pct.10 cod pr.civilă, text legal ce fost însă abrogat prin art.I pct.1111din OUG 138/2000 și art.I pct.49 din Legea 219/2005, instanța nu va mai analiza restul motivelor cuprinse în cererea de recurs.
Pe cale de consecință, făcând aplicarea dispozițiilor art.312 al.3 cod pr.civilă, Curtea de Apel ca urmare a admiterii recursului declarat în cauză, va modifica în tot ambele hotărâri în sensul că va admite acțiunea reclamanților și va dispune rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare încheiată între părți la data de 09.01.2004.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.274 cod pr.civilă și având în vedere principiul disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil, instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții și, ambii domiciliați în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.188 pronunțată la 2 aprilie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții și, ambii domiciliați în P, -,. 122,. 26, Județ P și fără forme legale în P,-,.5..A,.13, județ
Modifică în tot decizia sus menționată și sentința civilă nr.4397 din 11 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul că:
Dispune rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare, intitulată "Conventie", încheiată între părți la data de 09.01.2004.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronuntata în sedinta publică astăzi, 15 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red.dact./CC
3.ex. 23.01.2009
apel- Tr.
apel.; a
fond - Jud.
fond
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Elena Staicu Aurelia
