Reziliere contract. Speta. Decizia 2240/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2240/R/2009 | |
Ședința publică din 28 octombrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | --- - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor | --- - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantele, și, și, respectiv de către pârâtul împotriva deciziei civile nr. 180/A din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamatele-intimate (moștenitoarea lui ) și -, având ca obiect reziliere contract.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 21 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3165/2008 instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâtul, reținând că nu există un contract de donație deghizat într-un contract de vânzare-cumpărare, deoarece contractul încheiat de pârât cu tatăl său prevede un preț. În ceea ce privește seriozitatea prețului, instanța a apreciat că în cazul în care prețul este derizoriu, contractul este nul, ca și vânzare-cumpărare, dar poate subzista ca și donație directă și nu deghizată.
În ceea ce privește cauza contractului, instanța a reținut că există cauza proxima - încasarea prețului și cauza remota - exheredarea reclamantelor prin transmiterea terenurilor în patrimoniul pârâtului.
Prețul stabilit în contract este mai mic decât valoarea terenurilor, dar poate fi eventual o cauză de anulare pentru leziune, dacă lezatul ar avea capacitate de exercițiu restrânsă.
Prin decizia civilă nr. 180/A/25.03.2009 a fost admis apelul reclamantelor și s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat în 25 mai 1999 pentru lipsa cauzei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că nu este incidentă simulația, deoarece părțile nu au făcut dovada actului secret încheiat între părți, fiind doar o prezumție a reclamantelor, fără să fie susținută de probe de la dosar.
Tribunalul a apreciat că, contractul încheiat de pârât cu defunctul este nul pentru lipsa cauzei. Valoarea terenurilor în 1999 era de 100.000 Euro, iar prețul de vânzare a fost de 125 Euro. Prin urmare, cauza obligației defunctului de a înstrăina terenul trebuia să o constituie prețul, ori la diferențele arătate prețul nu a constituit cauza. Cauza avută în vedere de vânzător era scoaterea terenului din patrimoniu pentru ca reclamantele să nu beneficieze de moștenirea acestora.
Prețul din contract este de 80 de ori mai mic decât valoarea reală a terenului și este neserios, chiar dacă contractanții erau rude, fiind incidente dispozițiile art. 1303 . civil.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantele, solicitând modificarea acesteia și solicită constatarea simulației contractului de vânzare-cumpărare, acesta fiind o donație deghizată.
În susținerea criticilor de nelegalitate, reclamantele au invocat faptul că părțile contractului de vânzare-cumpărare au fost tată și fiu și din acest motiv au fost în imposibilitate morală să-și preconstrituie înscris pentru dovada actului reclamantelor. Apoi reclamantele în calitate de succesori, cărora le-au fost fraudate interesele dobândesc calitate de terți față de contractul atacat, iar prezumția de gratuitate prevăzută de art. 845 . civil poate fi invocată chiar peste cuprinsul unui înscris care consemnează actul aparent.
Împrejurarea că nu a fost dovedită existența actului secret nu are suport legal, reclamantele au dovedit cu martori și prezumții exstența acestuia.
Recurentele reclamante apreciază că în cauză este incident art. 845 .civil, înstrăinarea s-a făcut cu sarcina întreținerii situația asimilabilă art. 845 .civil. Prezumția de gratuitate a fost răsturnată: - nu există o chitanță a plății prețului, în contract nu se face mențiunea plății prețului, martorii propuși de pârât nu au participat la încheierea contractului, deci nu au putut să perceapă în mod direct plata prețului. Prețul este cu mult sub nivelul pieței și pârâtul nu a făcut dovada prestării întreținerii.
În susținerea tezei simulației s-a invocat că actul aparent seamănă mai mult cu o dispoziție testamentară pentru ca pârâtul să poată moșteni, intenția de gratificare fiind evidentă. Apoi clauza de întreținere inserată este pur potestativă, pârâtul recunoscând că nu a prestat nici o întreținere, aceasta fiind mai mult simbolică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs și pârâtul solicitând în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei pronunțate în apel, în sensul respingerii apelului reclamantelor și menținerea sentinței apelate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că în principal sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 și 5 Cod proc.civ. Art. 304 pct. 1 Cod proc.civ. a fost invocat coroborat cu art. 24 Cod proc.civ. întrucât din completul care a pronunțat decizia recurată a făcut parte d-na judecător care și-a spus părerea în pricină, deoarece a făcut parte și din completul care, în primul ciclu procesual a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Rațiunea inserării art. 24 Cod proc.civ. este aceea de a se evita ca judecătorul care a pronunțat o hotărâre să fie tentat în rejudecare să-și mențină punctul de vedere. Art. 24 Cod proc.civ. nu distinge, dacă soluția pronunțată a fost pe fond sau de casare, cu trimitere spre rejudecare.
Al doilea motiv principal invocat de pârât este cel prev. de art. 304 pct. 5 Cod proc.civ. deoarece minuta pronunțată de instanța de apel este diferită de dispozitivul deciziei recurate.
În minută se arată că "s-a admis cererea reclamantelor, și, dar în dispozitivul deciziei recurare nu mai apare ca parte, motiv pentru care se impune casarea cu trimitere spre rejudecare tribunalului.
În subsidiar s-a solicitat modificarea deciziei pronunțate în apel, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod proc.civ. Hotărârea recurată conține motive contradictorii și străine de natura pricinii. Instanța de apel nu face distincție între lipsa cauzei și ilicitatea acesteia, ceea ce duce la o motivare parțial contradictorie. Instanța de apel reține că ceea ce a constituit o cauză pentru vânzător este încercarea de a scoate din patrimoniu aceste terenuri pentru ca reclamantele să nu moștenească nimic, ceea ce confirmă existențacauzeiactului încheiat în 25.05.1999. Temeiul juridic invocat de reclamante a fost lipsa cauzei - art. 966 .civil și nu ilicitatea acesteia prev. de art. 968 .civil.
S-a invocat interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, contractul din 25.05.1999 schimbând natura acestuia, deoarece interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților și nu după sensul literar al termenilor. În opinia pârâtului recurent, în mod greșit instanța a apreciat că părțile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare și nu un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere sau un contract de întreținere. Acesta a fost redactat de soția pârâtului, care nu are studii juridice, pentru care expresia "dacă vrea" nu are conotația unei condiții pur protestative.
Din probatoriul administrat rezultă obligația de întreținere și în acest context prețul de 2.000.000 ROL (200 lei), nu mai pare ca fiind derizoriu, pârâtul susținând că a încheiat un veritabil contract de întreținere.
În al treilea rând s-a invocat greșita aplicare a disp. ar. 966 civil, încălcarea art. 1303 .civil și art. 276 Cod proc.civ. motive de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Deși instanța stabilește existența cauzei, ca fiind încercarea scoaterii imobilelor din patrimoniul defunctului - ceea ce exclude constatarea nulității potrivit art. 966 .civil.
Adresele la care instanța de apel face trimitere pentru stabilirea prețului nu pot fi reținute, deoarece Agenția "Grup de lux" nu a făcut tranzacția în acea perioadă în comuna, în adresa agenției "" valoarea terenului este aproximativă, datorită intervalului de timp; iar adresa Camerei Notarilor statuează valoarea la 100 mp ( 1 ar) și nu pe mp. cum a stabilit instanța de apel.
Apoi art. 1303 .civil a fost încălcat deoarece instanța de apel nu a ținut seama că la stabilirea acordului dintre părți nu era cunoscută suprafața terenului cumpărat. Terenul a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, iar titlul a fost eliberat în 2003, și putea fi eliberat pe numele mamei pârâtului, ceea ce ar fi redus dramatic partea defunctului tată. În ceea ce privește prețul, părțile aveau libertatea să stabilească prețul raportat nu numai la prețul de piață, dar și la necunoașterea existenței dreptului de proprietate, a întinderii acestuia, a duratei de timp până la reconstituirea acestuia, calității de fiu a pârâtului sau subiectivitatea părților.
Pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată înîntregime,deși ac țiunea a fost admisă doar în parte acțiunea, menținând în parte statuările instanței de fond (deși reclamantele au solicitat schimbarea în întregime a sentinței) și în consecință au fost aplicate nelegal disp. art. 276 Cod proc.civ.
Reclamantele au solicitat respingerea recursului declarat de pârât pentru următoarele:
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Recursul declarat de reclamante este nefondat pentru urmatoarele considerente
Reclamantele recurente au invocat faptul că între defunct ș i pârât s-a încheiat un contract de donatie, iar contractual de vânzare cumpărare, fiind simulat. În concep ț ia art. 1175 Cod civil, simula ția este un ansamblu de acte juridice, unul public ș i care nu reprezintă voin ț a păr ților ș i altul, secret, ascuns, care dă expresia deplină a acestei voin ț
În ceea ce prive ște forma sa, actul public este, cel mai adesea încheiat în scris ș i numai pentru a da mai multă for ț ă aparen ț ei pe care trebuie să o creeze. În ceea ce prive ș te actul secret el con ț ine adevărata manifestare de voin ț ă menită să producă efectele juridice în vederea căruia a fost emis. Recurentele au men ț ionat că existen ț a actului secret a fost demonstrate prin depozi țiile martorilor ș i prin prezum ț ii legale. Este real că păr țile antecontractului sunt tată și fiu ș i din această perspectivă este posibil ca actul secret cainstrumentumsă lipsească, fiind în imposibilitatea morală de a preconstitui un înscris, fiind incidente dispozi ț iile art. 1198 Cod Civil. Cu toate acestea trebuia dovedită încheierea conven ț iei, canegoțium.Din depozi ț iile martorilor nu rezultă că ar fi existat inten ț ia defunctului de a imobilele pârâtului sau de a încheia cu acesta un contract de între ț inere, în condi ț iile în care nici rela ț iile cu acest fiu nu erau dintre cele mai bune, defunctul cer ș ind uneori pe străzi. Inten ț ia defunctului era să încheie un act prin care să exheredeze reclamantele. În aceste circumstan ț e în care nici relamantele nu pot să indice care sunt probele care dovedesc existen ț a actului secret, în mod corect instan ț a de apel a respins cerera de constatarea simula ției.
În ceea ce prive ș te valabilitatea dona ț iei deghizate ne raliem acelei opinii din doctrină potrivit căreia dona ț ia deghizată este valabilă chiar dacă actul ascuns nu este încheiat în formă autentică, deoarece a sanc ț iona cu nulitatea absolută, pentru lipsa formei autentice, nu ar însemna nimic altceva decât a da o satisfac ț ie pur formal a art. 813 Cod Civil. Pe de altă parte, dispozi ț iile art. 845 Cod Civil, de care s-au prevalat reclamantele, care instituie prezum ț ia unei dona ț ii deghizate, în cazul vânzării către un succesibil în linie dreaptă a unor bunuri cu sarcina unei rente viagere sau între ț inere nu impun vreo condi ț ie cu privire la forma actului ascuns, deoarece dona ț ia se impută asupra cotită ții disponibile.
Prin urmare, în mod corect a re ț inut tribunalul că nu sunt incidente dispozi țiile art. 1175 cod civil ș i prin urmare criticile reclamantelor întemeiate pe dispozi țiile art. 304 pct. 9 cod Pr. Civilă nu sunt fondate, motiv pentru care recursul reclamantelor va fi respins.
Recursul declarat de pârât este parțial fondat, după cum urmează.
Criticile dezvoltate de pârât în principal vizau: casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului, întrucât magistratul este incompatibil să judece al doilea apel, pronunțând în primul ciclu procesual decizia în apel și al doilea motiv de casare ar fi neconcordanța între dispozitiv și minută.
În primul ciclu procesual, din completul de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 221/A/C/2007 prin care a fost admis apelul reclamantelor și desființată în parte sentința civilă nr- și trimisă cauza spre rejudecare a făcut parte și d-na judecător.
În al doilea ciclu procesual, ca urmarea repartizării aleatorii a dosarelor, apelul declarat împotriva sentinței civile nr- a fost repartizat completului 4, din care face parte d-na judecător. Faptul că soluția pronunțată de aceasta a fost de admiterea apelului, nu echivalează cu meținerea punctului de vedere a aceluiași magistrat pe aceea cauză.
Disp. art. 24 Cod proc.civ. care interzic judecătorului, care și-a spus părerea într-o pricină, să participe la judecarea aceleiași pricini, în alt grad de jurisdicție sau la rejudecare după casare, vizează alte ipoteze decât cea existentă în prezenta cauză. De exemplu incompatibilitatea judecătorului care a soluționat o cauză la fond, să soluționeze acea cauză în apel sau recurs, sau în ipoteza în care, hotărârea pronunțată de acesta s-a desființat sau casat, iar în rejudecare să-i fie repartizat dosarul pe fond.
În cazul de față, d-na judecător în primul ciclu procesual nu antamat fondul cauzei, chiar dacă soluția a fost de admiterea apelului, deoarece a apreciat că nu s-a soluționat fondul cauzei. În al doilea ciclu procesual, chiar dacă soluția a fost de admiterea apelului reclamanților, aceasta viza admiterea precizării de acțiune făcută în rejudecare, asupra căreia doamna judecător nu putea să se pronunțe în primul ciclu procesual, deoarece nu a fost investită cu aceasta când a solu ționat apelul în primul ciclu procesual.
Prin urmare, nu se poate reține incidența art. 24 Cod proc.civ. în prezenta cauză.
În ceea ce privește neconcordanța între dispozitiv și minuta invocată ca motiv de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 5 Cod proc.civ. curtea constată că nici acest motiv de nelegalitate nu poate primit.
În minuta aflată la fila 58, tribunalul a menționat în primul alineat că admite apelul declarat de reclamantele, și, iar ulterior s-a arătat că "admite capătul de cerere subsidiar, formulat de reclamantele, și ", în loc de. Minuta este dispozitivul pe scurt al hotărârii și în practica judiciară se consideră că dacă în primul aliniat al deciziei se menționează numele tuturor reclamanților sau al părților care au exercitat calea de atac, în continuare aceștia sunt menționați ca reclamanți sau pârâți, fără să se mai enumera numele tuturor.
Într-adevăr este menționat în al doilea aliniat al minutei numele unei alte persoane decât reclamanta, dar această mențiune este doar o greșeală materială, intervenită datorită volumului mare de cauze care există la tribunal, însă recurentul pârât nu a invocat nicio vătămare datorită acestei neconcordanțe, care nu ar putea fi înlăturată numai prin anularea actului.
Doctrina și practica judiciară în materie au conchis că, de câte ori vătămarea nu există sau poate fi înlăturată, nulitatea prev. de art. 105 alin. 2 Cod proc.civ. nu va opera.
Prin urmare, curtea constată că nu este incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 5 Cod proc.civ.
Motivele de recurs invocate în subsidiar sunt fondate parțial, numai cu privire la cheltuielile de judecată. Instanța de apel a reținut nulitatea contractului dintre defunctul și pârâtul pentru lipsa cauzei. Instanța a reținut că prețul este inexistent datorită faptului că este de 80 de ori mai mic decât valoarea reală a terenului. Curtea constată că, contractul încheiat de defunct cu pârâtul este nul pentru lipsă cauză însă, nu ca urmare a faptului că prețul este mult sub valoarea bunului ce a făcut obiectul tranzacției, ci pentru argumentele mai jos expuse.
Cauza împreună cu consimțământul formează voința juridică. Volițiunea este un proces deosebit de complex, iar declarația de voință este rezultatul final al unui proces psihologic complicat.
Pârâtul recurent susține că există cauza și aceea ar fi aceea de a scoate imobilul din patrimoniul său pentru ca reclamantele să nu-l poată moșteni. Aceasta este voința reală a defunctului care se regăsește în convenție - aliniatul final. Această intenție a defunctului rezultă fără dubiu și din depozițiile martorilor care arată că defunctul era hotărât să înstrăineze terenurile fie fiului, fie altor persoane, pentru ca cele 4 fiice ale sale să nu moștenească terenul.
Cauza unui act juridic nu estescopulînfăptuit, deoarece acesta se realizează numai după încheierea actului. Ceea de determină voința de a se obliga este acea reprezentare mintală a acestui scop, adică rolul juridic pe care declarantul dorește să-l joace în actul respectiv.
Dacă într-un contract de vânzare-cumpărare vânzătorul are reprezentarea mentală a contraprestației prețului, care reprezintă cauza convenției, în cazul de față reprezentarea mentală a defunctului este exheredarea celor patru fiice.
Motivul sufletesc care constituie voința lăuntrică în mod curent nu produce efecte de drept, însă reputatul doctrinar a arătat că, părțile prin voința comună pot ridica motivul sufletesc la de cauză introducându-l printre elementele intrinseci ale actului juridic.
În cazul de față, rezultă din probațiunea testimonială că motivul determinant al încheierii convenției nu a fost prețul, ci intenția de a exhereda cele patru fiice, indiferent cui i-ar fi înstrăinat terenurile pârâtului sau unei alte persoane. Această împrejurare a determinat instanța să considere că motivul sufletesc, în această speță este determinant. Așadar, voința reală are precădere asupra voinței declarate și, în cazul de față lipsește cauza contractului de vânzare-cumpărare,care ar fi prefigurarea contraprestației. După cum corect au remarcat și reclamantele actul încheiat deși prevede un preț, are dispoziții care conduc la ideea unui testament,dar mai conține și o clauză de întreținere pur potestativă. Pârâtul susține că este un contract de întreținere dar corect a reținut instanța de apel că nu poate fi calificată convenția ca un contract de întreținere deoarece clauza de întreținere este pur potestativă în favoarea pârâtului. Nu poate fi primită susținerea pârâtului că motivul pentru care această cauză este pur potestativă ar fi aceea că a fost redactat înscrisul de soția pârâtului, care nu are studii juridice. Nu este nevoie de studii juridice pentru a te obliga clar la întreținere, dacă aceasta este voința părților contractante. Or, din modul cum a fost redactat actul, inserarea condiției pur potestative de întreținere circumstanțele prezentate de martori converg în sensul că această vânzare-cumpărare este lipsită de cauză ca prefigurarea contraprestației părții.
Reprezentarea mentală a defunctului la încheierea actului a cărui nulitate se solicită nu a fost prețul sau clauza de întreținere, care este inserată ca o clauză pur potestativă în favoarea debitorului, ci exheredarea reclamantelor, care în nici un caz nu poate constitui cauza unui contract de vânzare-cumpărare. În cazul de fa ță motivul sufletesc a fost ridicat la de cauză de către tată și fiu ș i introdus între elementele esen țiale ale contractului de aceea nu putem considera exheredarea ca și cauză remota, ci cauza proxima.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea constată că actul încheiat între defunctul și este nul absolut pentru lipsă cauză, fiind incidente disp. art. 966 civil și nu ca urmare neseriozității prețului prevăzut de art. 1303.Civil. Criticile invocate de pârât vizând elementele de compararea prețului sun critici de netemeinicie și nu de melegalitate, care sunt inadmisibile în actuala reglementare a art. 304.Pr.Civ.
Critica pârâtului vizând acordarea cheltuielilor de judecată în apel este fondată. Instanța de apel a acordat 2016,3 lei, deși soluția a fost de modificare parțială a sentinței și admiterii cererii subsidiare de constatarea nulității contractului pentru lipsă cauză și a fost respins apelul pentru petitul vizând constatarea simulației contractului de vânzare-cumpărare, ca fiind o donație deghizată, pârâtul a fost obligat la plata întregului onorariu avocațial și a taxei de timbru aferentă ambelor petite criticate.
Deoarece a fost modificată în parte sentința și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, trebuia să reflecte această situație.
Prin urmare, curtea constată că acest motiv de recurs este fondat și va obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea reclamantelor-apelante în cuantum de 1.008 lei reprezentând din onorariul avocațial și taxă judiciară de timbru (12,13).
Pentru considerentele mai sus reținute curtea, în temeiul art. 312.Pr.Civ. va admite în parte recursul declatat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 180/A din 25 martie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte și în consecință obligă pârâtul să plătească apelantelor suma de 1008 lei, cheltuieli parțiale de judecată în apel.
În temeiul art. 274.Pr.Civ. reclamantele vor fi obligate să-i plătească pârâtului cheltuieli parțiale în recurs în cuantum de 700 lei, reprezentând parte din onorariul avocațial achitat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 180/A din 25 martie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte și în consecință obligă pârâtul să plătească apelantelor suma de 1008 lei, cheltuieli parțiale de judecată în apel.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Respinge recursul reclamantelor, și declarat împotriva aceleiași decizii.
Obligă pe intimatele-reclamante să plătească recurentului suma de 700 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
- - - - - - -
GREFIER
TARȚA
Red. dact. GC
10. ex/27.11.2009
Jud.apel:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Tania Antoaneta Nistor
