Reziliere contract. Speta. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 250
Ședința publică din data de: 07.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1133A/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost comunicate motivele de recurs tuturor intimaților - pârâți. Totodată, precizează că recurenta - reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, reținând că recurenta - reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1133A/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 sub nr. 2801/302/24.03.2008, reclamanta - - i-a chemat în judecată pe pârâții, și solicitând rezilierea contractului de închiriere nr. 270/ 23.03.1999, obligarea pârâtului la plata sumei de 1425,23 RON reprezentând chiria restantă și neachitată și majorările legale aferente perioadei 01.03.2007-31.12.2007, precum și evacuarea pârâților pentru lipsa titlului locativ.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că apartamentul a fost închiriat de către prin contractul a cărui reziliere o solicită, acest contract fiind prelungit ope legis prin OG nr. 8/2004; restul pârâților au drepturi locative derivate din cel al titularului dreptului. Pârâtul nu a mai respectat una din principalele sale obligații, legale și contractuale, aceea de a-și plăti chiria la timpul și locul stabilit, pentru o perioadă mai mare de 3 luni consecutiv, încălcarea acestei obligații răsfrângându-se prin efectele sale și asupra celorlalte două capete de cerere.
În drept, au fost invocate prev. art. 24 lit. b, art. 25 din Legea nr. 114/1996, art. 969, 970 și 112-114 Cpc.
Prin sentința civilă nr. 3444/09.05.2008, a fost admisă cererea, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 270/ 23.03.1999, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1425,23 RON reprezentând contravaloarea chiriei și a penalităților aferente perioadei martie-decembrie 2007; s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în B,-, sector 5, pentru lipsa titlului locativ și au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentinței, s-a reținut în esență că pârâtul titular de contract nu a achitat chiria datorat pentru perioada 01.03.2007-31.12.2007, debitul restant fiind de 1425,23 lei. Față de prev. art. IV alin. 2 lit. b din contractul părților, s-a dispus rezilierea contractului pentru neexecutare culpabilă din partea pârâtului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții.
În motivarea apelului s-a arătat că, prin factura din 10.06.2008, a fost achitată suma de 1447,53 lei reprezentând chirie și penalități de întârziere, iar prin chitanța nr. -/10.06.2008 au fost achitate și cheltuielile de judecată, astfel încât cererea a rămas fără obiect.
Intimata - - a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat. S-a arătat în esență că, deși art. 1021 îngăduie judecătorului să aprecieze atitudinea pârâtului în raport de neplata chiriei, ar trebui avut în vedere cuantumul modic al chiriei care nu a fost achitată de peste un an, și deci atitudinea de rea credință a pârâtului, față de care apelanta a ales să desființeze contractul. Din acest moment, instanța nu mai are temei legal să aprecieze, mai ales că această cerere de chemare în judecată este cea de a V-
Prin decizia civilă nr.1133A/01.10.2008 a fost admis apelul, dispunându-se schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Prin chitanțele depuse la dosarul de apel, apelanții au făcut dovada achitării întregului debit restant.
Potrivit prevederilor contractuale, părțile au stipulat un pact comisoriu de grad 1, care nu face decât să reia regulile din Codul civil, referitoare la obligativitatea punerii în întârziere, posibilitatea debitorului de a achita debitul inclusiv la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de reziliere, posibilitatea instanței de a acorda un termen de grație.
În cauza de față, în raport de achitarea de către debitor a întregului debit restant, nu se pune problema de apreciere de către instanță a oportunității rezilierii contractului, cât timp executarea în sine împiedică în mod obiectiv pronunțarea rezilierii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs intimata-reclamantă.
În motivarea recursului se susține în esență că:
Plata chiriei este definită de art. 1429.Civ. ca fiind una din cele "două îndatoriri principale" ale locatarului. Legiuitorul a ridicat această obligație la de principiu în materie de locațiune întrucât, pe de o parte, proprietarul trebuie protejat și prin lege, iar de cealaltă parte toate actele și faptele omului trebuie să fie supuse principiului echității. Ar fi complet inechitabil ca locatarul să întrebuințeze un lucru al altuia cu titlu gratuit, ori să plătească când are chef și când vrea el, fără ca vreo stare de necesitate să impună acest lucru.
Intimatul-pârât nu a înțeles a-și respecta obligația, legală și contractuală, de plată a chiriei la locul și timpul stabilit, decât numai după ce societatea recurentă a fost nevoită să apeleze la forța instanței de judecată, prin introducerea prezentei cereri. Este drept că art. 1021.Civ. îngăduie judecătorului să aibă o arie de mai largă apreciere a atitudinii de neplată a chiriașului, putând "acorda un termen părții acționate", însă în speța de față această apreciere va trebui -în opinia recurentei - să fie cenzurată în condițiile în care chiria lunară pe care apelantul a refuzat aop lăti mai bine de o J de an era în cuantum de numai 93,57 lei, fiind o chirie subvenționată ce se acorda oamenilor de bună credință și care întâmpină dificultăți în viață, cuantumul chiriilor pe piața liberă fiind de 10-20 ori mai mare.
Consideră recurenta că, în astfel de situații, trebuie apreciată și buna credință a debitorului în îndeplinirea obligațiilor contractuale și legale pe care și le-a asumat, bună credință ce, în speța de față, nu există. Se arată că, n ultimii 7 ani, societatea recurentă a fost nevoită să apeleze la forța instanțelor de judecată de 5 ori.
Obligația pe care apelantul și-a asumat-o este supusă art. 969 din Civ. articol ce impune celui ce se obligă să respecte obligația asumată ca și cum ar izvorî din lege.
Această atitudine, de vădită rea-credință, este cenzurată și sancționată chiar de către art. 1021.Civ. ("după circumstanțe. ), articol ce lasă la aprecierea creditorului alegerea continuării sau nu a contractului. Societatea recurentă, în calitatea sa de creditoare, față de atitudinea apelantului de vădită rea-credință a ales să solicite desființarea contractului.
În drept, s-au invocat prevederile art. 242 al. 2, art. 299-316 (304 pct. 9) Pr.Civ.
Recurs legal timbrat.
Intimații nu au formulat întâmpinare la recursul astfel formulat.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin dispozițiile art. 304.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Apelul este o cale de atac ordinară, devolutivă în cadrul căreia - potrivit cu dispozițiile art. 295 alin. 1 raportat la art. 292 alin. 1.pr.civ. - instanța de control judiciar este chemată să aprecieze asupra stabilirii situației de fapt și aplicării legii în funcție atât de probatoriul administrat în fața primei instanțe, cât și de cel administrat în faza apelului.
Corespunzător exigențelor acestor norme procedurale, în speță instanța de apel a dat eficiență probatoriului administrat în faza apelului - respectiv documentelor care atestă plata chiriei restante și a penalităților solicitate prin cererea introductivă - și a apreciat, în raport de plata efectuată, asupra efectelor contractului de închiriere a cărui reziliere s-a cerut, ținând seama și de clauzele din cuprinsul acestuia (a căror forță este, potrivit art. 969.pr.civ. egală cu aceea a legii).
Recursul fiind o cale de atac extraordinară în cadrul căreia - potrivit cu exigențele art. 304 alin. 1 partea introductivă din pr.civ. - instanța de control judiciar este ținută a verifica exclusiv aspectele care privesc legalitatea hotărârii atacate pe această cale, nu se poate proceda în acest cadru procesual la reevaluarea probatoriului administrat și/sau la restabilirea situației de fapt.
În considerarea limitelor menționate, care se impun în analiza recursului pendinte, nu se poate reține o greșeală a instanței de apel în interpretarea și/sau aplicarea prevederilor legale relative la sancțiunea rezilierii contractului de închiriere existent între părțile din proces atâta vreme cât legiuitorul lasă instanței, prin dispozițiile art. 1021.civ. o marjă de apreciere în privința aplicării acestei sancțiuni. Considerentele de protecție socială care au stat la baza atribuirii locuinței către pârâții-intimați denotă situația materială precară a acestora, fiind relevante în aprecierea permisă de norma menționată ca și element de natură a dovedi caracterul inoportun al aplicăriișia sancțiunii rezilierii contractului, în condițiile în care pârâții au suportat/executat deja sancțiunea plății de penalități pentru întârzierea în executarea obligațiilor contractuale, achitând chiar și cheltuielile de judecată stabilite în sarcina lor pentru faza judecății în fond a prezentei cauze.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către recurentă deciziei recurate, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1.pr.civ. respingerea recursului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1133A/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți, și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.GS
.red.
2 ex./12.05.2009 Jud Apel Secția a III-a Civilă,
,
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
