Reziliere contract. Speta. Decizia 266/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 266/A/2009
Ședința publică din 15 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul apelant împotriva sentinței civile nr. 180 din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați ASOCIAȚIA " " și, având ca obiect reziliere contract.
Se constată că prin registratura instanței, la data de 12 octombrie 2009, pârâta intimată Asociația " ", prin reprezentantul său, avocat dr. a depus concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 8 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.180 din 27 martie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins cererea precizată formulată de către reclamantul și susținută ulterior de, în calitate de moștenitor, în contradictoriu cu pârâții Asociația " " și.
Reclamantul a fost obligat la plata în favoarea pârâților a sumei de 4180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 10.10.2003 între numiții și în calitate de întreținuți și Asociația, " în calitate de întreținător a fost încheiat contractul de întreținere sub semnătură privată prin care în schimbul întreținerii în natură a creditorilor obligației de întreținere, debitorul acestei obligații, Asociația, " a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor descrise în contract, imobile înscrise în nr.1445, nr.top.84/3/1, nr. 1313 nr.top.84/2 și nr.top.84/5 și terenul agricol înscris în titlul de proprietate nr1545/1036/18.06.2002 și asupra bunurilor mobile descrise în anexa la contract(fila 5 dosar nr.3878/2005 al Judecătoriei Turda ).
S-a mai stipulat în contract că în cazul în care executarea în natură a obligației de întreținere nu mai este posibilă întreținătorul este obligat să achite întreținuților o sumă de bani în cuantum de 1.000.000 ROL lunar.
Contractul nu a fost perfectat în formă autentică, neoperând deci transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor prevăzute în contract în favoarea debitorului întreținerii.
La data de 29.06.2000 între și pârâtul s-a încheiat contractul de închiriere prin care primul a închiriat celui de-al doilea imobilul înscris în nr. 1445, nr.top.84/3/1 și imobilele înscrise în nr. top 84/2 și nr.top.84/4, pe o durată de 99 de ani. În contract s-a prevăzut că închirierea este gratuită pe toată durata contractului.
La data de 14.06.2005 între și Asociația, " s-a încheiat un act adițional la contractul de întreținere identificat mai sus prin care s-a modificat valoarea în bani a întreținerii de la 1.000.000 ROL la 1.500.000 ROL, stipulându-se că celelalte prevederi contractuale rămân nemodificate.
În ceea ce privește contractul de întreținere sub semnătură privată încheiat la data de 10.10.2003, astfel cum a fost modificat prin actul adițional încheiat la dat de 14.06.2005, reclamantul solită rezoluțiunea raportat la neîndeplinirea obligațiilor întreținătorului. În acțiune obiectul este precizat ca fiind reziliere dar în doctrina și practica judiciară s-a apreciat că în cazul contractului de întreținere, deoarece numai obligația uneia dintre părți are caracter succesiv, se impune folosirea noțiunii de rezoluțiune.
este cerută pentru întreg contractul și toate bunurile care fac obiectul său, în mod corect apreciază instanța, fiind lipsite de temei juridic susținerile pârâților din scriptul depus la fila 36 și urm. dosar nr.3878/2005 al Judecătoriei Turda în sensul că în ceea ce o privește pe, decedată anterior introducerii acțiunii, nu se mai poate solicita rezoluțiunea contractului, contractul producându-și în întregime efectele față de aceasta.
Acțiunea în rezoluțiunea contractului are un caracter patrimonial, indiferent de caracterul personal al creanței de întreținere, în consecință dreptul la acțiune transmițându-se moștenitorilor care îl pot exercita în cadrul termenului de prescripție. În consecință reclamantul avea dreptul să promoveze acțiunea în rezoluțiunea întregului contract de întreținere după decesul soției, acesta având calitatea de moștenitor al defunctei, celălalt creditor al întreținerii.
Se impune deci a se stabili dacă din probele administrate rezultă că pârâta Asociația, " și-a îndeplinit sau nu obligațiile contractuale față de cei doi creditori ai obligației de întreținere, și în peroiada 10.10.2003,data încheierii contractului-04.01.2006,data decesului lui.
În primul rând s-a apreciat de către instanță că din moment ce la data de 14.06.2005 între părți s-a încheiat un act adițional la contractul de întreținere sub semnătură privată încheiat în anul 2003 există prezumția că până la acea dată debitorul obligației de întreținere și-a îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale, în caz contrar fiind absurd ca creditorul să își exprime voința în sensul confirmării și continuării efectelor contractului de întreținere, cu singura modificare a clauzei privind cuantumul lunar al întreținerii stabilite în bani.
Din declarația martorei rezultă că aceasta a avut calitatea de menajeră în casa defuncților începând cu luna august 2004 și până la decesul lui. În această perioadă nu a observat ca pârâta Asociația, " prin reprezentanții săi să acorde în mod constant întreținere soților, observând că pârâtul a adus cu ocazia vizitelor aproximativ lunare medicamente pentru cei doi, o singură dată observând că acesta a adus și alimente în cantitate suficientă pentru două luni.
Aceeași martoră a arătat că după decesul lui ar fi arătat că nu mai dorește să mențină contractul de întreținere, fiind nemulțumit de lucrările de renovare făcute la castel și deoarece era foarte atașat de nepotul său. La același moment ar fi existat o înțelegere prin care debitorul să achite în favoarea lui o sumă de bani lunar în contul întreținerii.
Martora nu a relatat aspecte esențiale pentru soluționarea cauzei, arătând că nu știe ca părâții să fi prestat întreținere în favoarea defuncților care de altfel aveau mijloace proprii suficiente pentru a se întreține. Aceasta a arătat că după decesul lui, a refuzat să mai primească întreținere din partea pârâtului, solicitându-i acesteia să returneze sumele de bani primite cu titlu de întreținere după data introducerii acțiunii, respectiv 01.08.2005. Martora a mai arătat că de înmormântarea defunctei s-a ocupat familia sa, aspect relatat și de martora.
Din declarația martorei rezultă că aceasta a avut calitatea de menajeră a soților din vara anului 2002 și până în vara anului 2004. În toată această perioadă pârâtul i-a ajutat pe cei doi cu alimente și medicamente, aduse de regulă lunar și în cantități suficiente pentru a le ajunge o perioadă mai îndelungată. Martora a mai arătat că soții achitau din veniturile proprii salariul său și alte bunuri de care aveau nevoie.
Totodată pârâtul a fost cel care s-a ocupat de renovarea locuinței în care s-au mutat soții în anul 2003, renovare care s-a făcut în același an.
Martora a arătat că a lucrat în calitate de menajeră pentru după decesul lui și până la decesul lui.
Rezultă că aceasta cunoaște practic situația faptică ulterioară momentului introducerii acțiunii, moment la care refuza prestarea întreținerii de către debitoare, fiind ajutat de către nepotul său.
Martora a arătat că în perioada 1996-2002 avut calitatea de administrator al ului,ulterior obișnuind să îi viziteze pe soții lunar sau chiar mai des. Cunoaște faptul că pârâtul a fost cel care s-a ocupat de renovarea celor două locuințe în care au locuit soții, acesta asigurându-le și cantități îndestulătoare de alimente și medicamentele necesare. Acesta s-a ocupat de deplasările lui în Austria în vederea unor intervenții chirurgicale și s-a interesat telefonic de nevoile soților periodic. Martora a arătat că toate aspectele le cunoaște din relatările soților sau din constatările personale.
Aceeași martoră a precizat că din relatările soților cunoaște că pârâtul le-a dat o sumă de bani de ordinul miilor de euro pentru ca aceștia să plătească cheltuielile curente. Totodată nu știe nimic despre nepotul lui, pe care nu l-a văzut niciodată și referitor la care nu știe că s-ar fi ocupat de soții.
A mai arătat martora că soții s-au declarat întotdeauna mulțumiți de prestațiile pârâtului.
Declarația martorului nu este relevantă, acesta necunoscând decât aspecte anterioare anului 2003, anul încheierii contractului atacat.
Din declarația martorului rezultă că reclamantul a ținut legătura cu soții încă înainte de anul 2000, aducându-le acestora alimente și suportând costurile renovării locuinței soților. Restul cheltuielilor curente erau suportate de soții care aveau venituri suficiente din cele două pensii. Martorul a arătat că nu știe ca pârâtul să fi obișnuit să îi viziteze pe soții sau să se ocupe de aceștia.
Martorul a arătat că pârâtul a fost cel care a suportat în anul 2003 cheltuielile cu renovarea locuinței soților, în perioada lucrărilor aducând alimente și medicamente pentru aceștia de mai multe ori, martorul ajutându-l o dată și după terminarea lucrărilor să transporte alimente și medicamente. Din relatările celor din cadrul asociației cunoaște că pârâtul a asigurat și ulterior aprovizionarea soților, aproximativ o dată pe săptămână.
La fila 83 dosar judecătorie s-a depus un script care atestă plata sumei de 100 lei lunar în favoarea lui pentru perioada noiembrie 2004 - mai 2005, cu titlu de întreținere, la filele 84-88 fiind depuse chitanțe care atestă predarea sumei de 150 lei lunar către întreținut pe perioada iunie-septembrie 2005.
Din coroborarea probelor analizate mai sus, restul scriptelor depuse în probațiune nefiind considerate relevante raportat la obiectul cauzei, tribunalul a concluzionat în sensul că reclamantul nu a reușit să facă dovada neexecutării culpabile a obligației de întreținere de către pârâta Asociația, " prin reprezentanții săi, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1020-1021.civ. pentru a se pronunța rezoluțiunea contractului.
Referitor la cel de-al doilea contract atacat, contractul de închiriere încheiat între defunctul și pârâtul la data de 29.06.2000 instanța a constatat că prin precizarea de acțiune formulată în cauză s-a solicitat constatarea nulității acestuia pentru cauză ilicită având în vedere că a fost încheiat pe o durată de 99 de ani, care depășește durata normală a vieții omului, intenția fiind aceea de a pune stăpânire asupra tuturor bunurilor reclamantului.
Conform art.967,968 civ. existența cauzei actului juridic și valabilitatea acesteia se prezumă, cauza fiind nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice. Sarcina probei nevalabilității cauzei, a cauzei imorale revine deci reclamantului.
Prin simpla invocare a faptului că un contract de închiriere, care de fapt conform conținutului este un contract de comodat, are o cauză ilicită din cauza stipulării duratei contractului la 99 ani, instanța a apreciat că nu s-a făcut în nici un mod dovada nevalabilității cauzei contractului. Clauza din contract prin care s-a prevăzut perioada de închiriere de 99 de ani nu are prin ea însăși nimic ilicit.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii civile așa cum a fost formulată, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că instanța de fond a făcut o simplă analiză a declarațiilor testimoniale fără să observe echivocul acestora și fără să observe echivocul pretinselor prestații cu titlu de donație din partea pârâtei ASOCIAȚIA " ".
Prima instanță a omis cu desăvârșire să cerceteze două apărări deosebit de importante ale reclamantului ASOCIAȚIA " " are o activitate non-profit care potrivit statutului are ca scop realizarea de proiecte social umanitare de calificare și recalificare a tinerilor proveniți din familii defavorizate social, acordarea de ajutor la construirea și renovarea spațiilor de locuit, instituții de învățământ, imobile cu caracter umanitar, scop care se poate realiza prin executarea lucrărilor cu ajutorul lor animați de dorința de a-și ajuta semenii, organizarea taberelor de construcții pentru neremunerați, precum și colectarea și repartizarea donațiilor în obiecte și bani.
Prin urmare, pretinsa renovare a locuinței în care s-au mutat soții precum și dovezile despre donațiile primite reprezentau în realitate îndeplinirea scopurilor asociației care, prin definiție și esență trebuie să fie non-profit. Activitățile desfășurate de asociația non-profit nu pot duce la realizarea unui profit în favoarea pârâtei deoarece contravine însăși noțiunii și rațiunilor pentru care legiuitorul a reglementat existența și funcționarea asociațiilor cu caracter nepatrimonial. În consecință, sub acest aspect contractul de întreținere este nul absolut deoarece contravine ordinii de drept stabilite pentru asociațiile non-profit deoarece prin efectuarea activităților ce constituie însuși scopul asociației, aceasta nu poate urmări și nu poate avea ca finalitate obținerea unui folos material, aspecte care nu au fost analizate de instanța de fond.
Un al doilea aspect ignorat de prima instanță este cel privind scrisoarea recunoscută și trimisă de pârâtul reclamantului la 22.05.2005 din care rezultă fără nici un dubiu și în mod clar că după încheierea unui testament autentificat în favoarea reclamantului contractul de întreținere se anulează, lucru menționat în contractul de închiriere încheiat la 29.06.2000, precum și împrejurarea că pârâții recunosc calitatea de unic moștenitor al reclamantului.
Termenul de 99 ani prevăzut în contractul de închiriere are un caracter ilicit deoarece prin acesta se demonstrează în mod vădit un scop ilicit al contractului de închiriere ceea ce atrage sancțiunea nulității convenției.
Pârâții intimați ASOCIAȚIA " " și, prin întâmpinare, au solicitat respingerea apelului declarat de reclamant, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată (16-22).
În susținerea poziției procesuale pârâții au invocat art.294 pr.civ. susținând că apelantul a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată prin invocarea nulității absolute a contractului de întreținere motivând că acest contract contravine ordinii de drept pentru asociațiile non - profit, dar și prin invocarea unui alt motiv, neinvocat și nediscutat în fața primei instanțe și anume acela că Asociația nu poate desfășura activități care să ducă la realizarea unui profit.
Din probele administrate în cauză rezultă faptul că prin încheierea contractului de întreținere cu defuncții soți, pârâta Asociația "" nu a urmărit obținerea unui profit și nici că prestațiile asumate față de beneficiarii întreținerii ar fi fost excedentare scopului asociației.
Așa zisa scrisoare trimisă de pârâtul reclamantului apelant este lipsită de valoare juridică deoarece pe de o parte, acesta nu a fost parte în contractul de întreținere, astfel încât el nu poate denunța sau declara nul în mod valabil un contract față de care este cert. Nu a fost nici reprezentantul legal al Asociației ul "" întrucât funcția de președinte a acestei asociații era deținută de. Pe de altă parte, conținutul declarației este confuz și contradictoriu raportat la data expedierii acesteia de către reclamant. La data de 22.05.2005, era în viață, decesul său a intervenit doar la data de 04.01.2006, deci după 6 luni de la data acestei scrisori astfel încât se vorbește la trecut despre un eveniment care la data respectivă nu se știa când se va produce în viitor și nici nu se anticipa cum se va proceda după producerea evenimentului respectiv cu proprietatea reclamantului.
Reclamantul a fost instituit ca legatar universal abia la data de 08.06.2005, după aproximativ 3 săptămâni de la data expedierii scrisorii respective astfel încât la data acestei scrisori nu se cunoșteau eventualele drepturi succesorale ale reclamantului. Scrisoarea în discuție nu a fost recunoscută niciodată de pârât și chiar dacă ar fi fost recunoscută ea nu putea produce nici un efect în privința la contractul de întreținere.
La dosar pârâtul a depus o traducere legalizată a textului integral al scrisorii care ca și conținut este diferită de traducerea fragmentară și incorectă depusă de reclamant.
Nu există nimic ilicit în stabilirea unei durate îndelungate a unui contract de închiriere, aceasta cu atât mai mult cu cât în cazul în care imobilul obiect al închirierii urmează să formeze obiectul unor investiții, renovări și recondiționări majore făcute de locatari.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate Curtea, în temeiul art.295 pr.civ. reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.878 la 01.08.2005 reclamantul în contradictoriul cu pârâții Asociația și, a solicitat rezilierea contractelor de întreținere sub semnătură privată încheiate cu pârâta Asociația privind imobilele situate în comuna, sat nr.402, înscrise în CF nr.1445, nr.top.84/3/1, în CF nr.1313, nr.top.84/2 și nr.top. 84/5 și imobilul teren agricol în suprafață de 10 ha conform titlului de proprietate nr.1545/1036 emis de Comisia Județeană; să dispună radierea notării din CF nr.1445 și 1313 a contractului de întreținere; să dispună rezilierea contractului de închiriere încheiat la 20.03.2001 cu pârâtul.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că nici unul dintre cele două contracte de întreținere nu au fost încheiate în exemplare pentru fiecare parte astfel încât nu i-a fost lăsat vreun exemplar. Pârâta nu a respectat contractul de întreținere, nu a acordat întreținere nici reclamantului, nici soției sale, care a decedat în luna mai 2005, suportând singur cheltuiala cu înmormântarea. Soții s-au întreținut singuri, plătind și o menajeră care rezolva treburile casnice și nu au primit nici un fel de ajutor material sau de altă natură din partea pârâților.
Ulterior, la termenul de judecată din 24.10.2005, reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contactului de închiriere încheiat la 20.03.2001 pentru cauză ilicită (21, dosar nr.3878/2005 al Judecătoriei Turda ).
Conform art.294 alin.1 pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Reclamantul a invocat pentru prima dată în apel, nulitatea absolută a contractului de întreținere pe considerentul că acesta contravine ordinii de drept stabilită pentru asociațiile non profit iar pretinsa renovare a locuinței în care s-au mutat soții și dovezile despre donațiile primite reprezentau în realitate îndeplinirea scopurilor asociației pârâte care trebuie să fie, prin definiție, non profit. În opinia Curții aceste aspecte reprezintă o schimbare, o completare a obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizată de reclamant, inadmisibilă în apel prin prisma textului legal mai sus menționat.
Susținerea reclamantului referitoare la faptul că prima instanță nu a analizat faptul că prestațiile de întreținere ale soților nu au fost îndeplinite de pârâtă cu acest titlu, ci în virtutea îndeplinirii scopurilor non profit ale asociației nu poate fi primită deoarece pe de o parte, acest motiv de rezoluțiune a contractului de întreținere a fost menționat doar prin concluziile scrise depuse de reclamant la data de 19.03.2009, după închiderea dezbaterilor și punerea concluziilor de către părți pe fondul cauzei astfel încât după acest moment procesual instanța de fond nu putea proceda la analizarea lui, iar pe de altă parte, fiind menționat pentru prima dată în apel, schimbarea cauzei juridice a acțiunii civile este inadmisibilă, potrivit art.294 alin.1 pr.civ.
Motivul de apel privitor la simpla analiză a probelor testimoniale de către prima instanță care nu a observat echivocul pretinselor prestații cu titlu de donație a asociației pârâte nu este fondat deoarece în lipsa menționării de către apelant, în mod concret, a echivocului declarațiilor testimoniale, Curtea constată că instanța de fond a analizat în mod minuțios și detaliat fiecare probă testimonială, iar în urma coroborării acestora cu celelalte probe administrate a stabilit în mod corect starea de fapt.
Critica apelantului referitoare la necercetarea scrisorii expediate de pârâtul reclamantului la data de 22.05.21005 este neîntemeiată deoarece raportat la obiectul acțiunii civile precizate, această probă nu are legătură cu obiectul cauzei, nefiind pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei astfel încât în mod corect a fost înlăturată de tribunal. Pe de altă parte, pârâtul este terț față de contractul de întreținere astfel încât pretinsa recunoaștere extrajudiciară privind desființarea contractului de întreținere de către acesta este lipsită de relevanță.
Motivul de apel privitor la respingerea petitului având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de închiriere pentru cauză ilicită nu este fondat.
Conform art.967 și art.968 civ. existența cauzei actului juridic și valabilitatea acesteia se prezumă. Cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice. Sarcina probei ilicității cauzei actului juridic revine reclamantului.
În mod corect tribunalul a stabilit că natura juridică a convenției încheiată la 29.06.2000 între reclamant și pârâtul este aceea a unui contract de comodat, închirierea imobilelor înscrise în CF 1445 și CF nr.1313 nr.top.84/2 și 84/4 fiind gratuită pe durata contractului de 99 de ani.
Este adevărat că termenul este de esența contractului de închiriere însă simpla menționare de către părți a unei durate îndelungate de 99 ani nu este prin ea însăși ilicită atâta timp cât reclamantul nu a dovedit in nici un mod ilicitatea cauzei convenției de comodat.
De asemenea, stipularea de către părți a clauzei referitoare la faptul că "după moartea soților, moștenitorul de drept al ului din devine, nepot de soră al lui și are dreptul de reziliere a prezentului contract doar prin culpa chiriașului", în lipsa dovedirii caracterului ilicit al cauzei contractului, nu este de natură să ducă prin ea însăși la concluzia ilicității cauzei.
Pentru aceste considerentele de fapt și de drept Curtea, în temeiul art.296 pr.civ. va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, în calitate de succesor al defunctului, decedat pe parcursul procesului și, în consecință, va menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art.298 pr.civ. raportat la art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga apelantul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimaților Asociația și suma de 2380 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial (23).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 180 din 27.03.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimaților ASOCIAȚIA " " și suma de 2380 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
--- - --- -
GREFIER
- -
RED./MB
23.10.09/5 EX.
jud.fond:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
