Reziliere contract. Speta. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1592/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.375.
Ședința publică de la 23 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat e recurenta reclamantă C, împotriva deciziei civile nr.198 A din 14.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
are ca obiect - anulare act.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 09.02.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat succesiv pronunțarea la 16.02.2009 și 23.02.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.11.2006 sub nr- pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamanta Cac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere și vânzare cumpărare autentificat sub nr.612/20.02.2006 de BNP din comuna, județ I și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamanta a susținut că prin acest contract a transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna,-, județ I, cu obligația pentru acesta de aoî ngriji și întreține pe tot timpul vieții, iar la deces să o înmormânteze și să îndeplinească apoi toate obiceiurile creștinești. A mai susținut că, anterior încheierii contractului, pârâtul locuise în imobil în calitate de chiriaș, perioadă în care a avut un comportament relativ pozitiv, care s-a schimbat însă imediat după perfectarea actului. A menționat că pârâtul a început să o jignească, să o amenințe cu moartea, să-i interzică accesul în unele încăperi ale locuinței, refuzând totodată, să-și îndeplinească obligația de întreținere pe care și-o asumase prin contract.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1020 și 1021 din Codul civil.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, susținând să și-a îndeplinit obligația de întreținere față de aceasta, astfel cum fusese asumată prin contract, cu excepția ultimei perioade de timp, în care reclamanta a refuzat să primească prestațiile sale, motivul real fiind găsirea de către aceasta a unui nou cumpărător pentru imobil.
Pârâtul a susținut că pentru achitarea prețului imobilului, iar ulterior pentru efectuarea unor îmbunătățiri la acesta, a fost nevoit să vândă unele bunuri și să facă unele credite și, întrucât reclamanta refuză în continuare întreținerea, a solicitat instanței să pună în discuție acesteia posibilitatea convertirii obligației de întreținere în natură într-o obligație în bani.
Prin sentința civilă nr.3812 din 06.07.2007 Judecătoria Bufteaa admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere și vânzare-cumpărare autentificat sub nr.612/20.02.2006 de BNP din comuna, județ
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta l-a cunoscut pe pârât prin intermediul unor rude ale ei din orașul, iar după o perioadă "de cunoaștere" în care pârâtul, concubina acestuia și copilul lor au locuit în imobilul reclamantei, a convenit cu acesta să-i înstrăineze imobilul proprietatea sa, situat în comuna,-, județul I, cu rezerva dreptului de uzufruct viager în beneficiul transmițătorului, prețul înstrăinării nudei proprietăți constituindu-l suma de 15.000 RON și prestația de întreținere ce urma a fi acordată reclamantei de către pârât, pe tot restul vieții. Părțile au mai convenit ca în caz de nerespectare a obligației de întreținere, sau atunci când executarea în natură ar deveni imposibilă din culpa dobânditorului, reclamanta să aibă libertatea de a alege între a cere instanței judecătorești transformarea obligației de întreținere într-o sumă de bani sau rezoluțiunea contractului.
S-a reținut că până la încheierea actului, relațiile dintre părți au fost corespunzătoare, situație de fapt ce rezultă din depozițiile martorelor și.
OGUlterior însă, conform acelorași depoziții, relațiile dintre părți sau deteriorat, culminând cu părăsirea locuinței de către pârât în luna mai 2007, dată de la care a încetat să-și mai îndeplinească orice obligație de întreținere față de reclamantă.
Instanța de fond a reținut că toate aceste probleme apărute în raporturile părților s-au datorat, în principal, conduitei pârâtului, care în mod frecvent provoca altercații în cursul cărora o insulta și amenința pe reclamantă, uneori exercitând chiar acte de violență asupra acesteia.
S-a apreciat că un asemenea comportament este de natură să creeze reclamantei un real sentiment de frustrare și stres zilnic, de insecuritate și chiar temerea că acest habitat i-ar putea pune în pericol viața.
Stabilind această situație de fapt, înlăturând probele extrajudiciare administrate de părți și depozițiile martorilor și, pe care le-a apreciat ca fiind subiective, instanța de fond a considerat în final că raporturile dintre părți nu pot continua în limitele contractuale stabilite, din motive imputabile exclusiv pârâtului, impunându-se rezoluțiunea contractului încheiat între părți.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză, respectiv răspunsurile la interogatorii ale reclamantei, declarațiile tuturor martorilor și înscrisurile depuse, care atestau faptul că susținerile reclamantei nu au nici un temei legal.
Prin decizia civilă nr.198 A din 14.02.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentința instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, neexecutarea obligației de întreținere a reclamantei nu îi este imputabilă pârâtului ci s-a datorat refuzului acesteia de a mai primi o astfel de întreținere. Au fost reținute în acest sens răspunsurile reclamantei la interogatoriu, din care rezulta că, începând cu luna martie 2006, aceasta a refuzat să mai fie servită la pat de către pârâți cu mâncare gătită, întrucât se temea să nu fie otrăvită, dar și depozițiile martorilor audiați în cauză potrivit cărora, odată cu trecerea timpului, relațiile dintre părți s-au deteriorat din cauza discuțiilor contradictorii.
Tribunalul a reținut că discuțiile în urma cărora părțile își adresau cuvinte jignitoare, erau provocate de reclamantă care, găsind o altă persoană căreia dorea să-i vândă imobilul în schimbul unui preț mai avantajos a încercat prin orice mijloace să obțină desființarea contractului.
Faptul că reclamanta a dorit cu orice preț desființarea contractului, a fost reținut de tribunal și urmare a răspunsurilor acesteia la interogatoriu, prin care a arătat că nu este de acord cu transformarea obligației de întreținere din executarea în natură a prestației, într-o sumă de bani, care să-i fie plătită periodic.
În ceea ce privește susținerea reclamantei, în sensul că pârâții nu și-au respectat dreptul de habitație viagere, tribunalul a apreciat că aceasta nu poate fi reținută, având în vedere depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză, din care a reieșit că reclamanta a ocupat după încheierea contractului aceeași încăpere pe care o folosea și în perioada în care pârâtul locuia în imobil ca și chiriaș.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs recurenta - reclamantă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a susținut că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și probele administrate în cauză, iar decizia pronunțată de această instanță este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea primului motiv de recurs, întemeiat în drept de pe dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, s-a susținut că instanța de apel a ignorat probele administrate în cauză, din care rezulta că intimatul - pârât a avut un comportament corespunzător doar până la data încheierii contractului, după care acest comportament s-a schimbat radical interzicându-i reclamantei accesul în anumite încăperi și provocând deseori altercații fără nici un motiv.
S-a mai susținut că instanța de apel a ignorat și probatoriile din care rezulta că intimatul pârât o amenința pe reclamantă permanent, o agresa fizic și psihic, creându-i o stare permanentă de stres și insecuritate care au determinat-o să refuze primirea alimentelor aduse de acesta, deoarece îi dispăruse orice încredere în persoana sa. În opinia recurentei, instanța de apel a greșit atunci când a reținut doar faptul că recurenta a refuzat primirea alimentelor aduse de intimat, fără să aibă în vedere și motivele care au determinat-o să aibă o asemenea atitudine.
Mai mult de atât, au fost ignorate total probatoriile din care, rezulta că intimatul - pârât a părăsit imobilul, încetând total să-și respecte obligațiile de întreținere asumate prin contract.
În dezvoltarea celui de al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, s-a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.970 alin.2 Cod civil, care se impuneau a fi coroborate cu dispozițiile art.981 Cod civil.
S-a susținut că în mod constant instanțele de judecată au apreciat că în situația unui contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, noțiunea de întreținere include multiple prestații, pe lângă prestația materială incluzând și o componentă psihologică, dată de caracterul intuitu personae al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere, ceea ce instanța de apel nu a făcut. În condițiile în care apelantul - pârât a exercitat cu vinovăție acte de violențe împotriva reclamantei - recurente, injurii și amenințări, fapte ce a determinat-o să refuze primirea alimentelor de la acesta, refuzul recurentei nu putea fi reținut ca și culpă în neexecutarea contractului de întreținere, așa cum din eroare a apreciat instanța de apel.
Analizând decizia instanței de apel în raport de dispozițiile articolului 304 pct.8 și 9 din Codul d Procedură Civilă și de criticile dezvoltate de recurentă, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin primul motiv de recurs, recurenta susține că instanța de apel ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv actul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere încheiat între părți, situație în care ar fi incident în cauză motivul de nelegalitate reglementat de articolul 304 pct.8 Cod Procedură Civilă.
Textul legal invocat de recurentă are în vedere însă situația în care, deși rezultă fără dubiu natura juridică a actului juridic dedus judecății, ori înțelesul acestuia, instanța de apel a reținut un cu totul alt act juridic sau conținut.
Pe calea acestui motiv nu pot fi invocate critici vizând modalitatea în care instanța de apel a interpretat probatoriile administrate de părți și nici faptul că aceasta ar fi analizat numai o parte din motivele invocate de parte, astfel cum se încearcă de către recurentă.
În cauză, atât instanța de fond, cât și cea de apel, au interpretat corect actul încheiat între părți la data de 20.02.2006, autentificat sub nr.612/2006, reținând că este vorba de un act de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere, prin care recurenta - reclamantă C, în calitate de vânzătoare, a înstrăinat intimatului, în calitate de cumpărător, imobilul proprietatea sa, situat în comuna,-, județ I, cu rezervarea dreptului de uzufruct viager asupra imobilului, acesta din urmă plătind în schimb prețul constând în suma de 15000 lei, întreținerea pe care urma să o acorde vânzătoarei tot restul vieții acesteia, suportarea cheltuielilor ocazionate de decesul vânzătoarei, inclusiv pomenirile ulterioare.
Invocând motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile articolului 304 pct.8 Cod Procedură Civilă, recurenta nu a susținut și nu a demonstrat, cum ar fi impus dispozițiile articolului 1169 Cod Civil, că instanța de apel ar fi schimbat natura juridică a acestui act, situație în care ar fi avut și obligația de a preciza ce natură juridică a conferit instanța actului respectiv, ci modalitatea în care, această instanță a interpretat probele administrate în cauză, critică ce nu poate fi subsumată motivului de recurs invocat.
A susținut în acest sens că instanța de apel nu a reținut potrivit probelor administrate în cauză, faptul că intimatul - pârât a avut un comportament corespunzător doar până la încheierea actului, după care și-a modificat total comportamentul (isca altercații fără motiv, i-a interzis accesul în anumite încăperi, a părăsit imobilul și nu și-a mai respectat obligația de întreținere asumată prin contract, a amenințat-o și agresat-o fizic și psihic) și nu a analizat motivele pentru care recurenta a refuzat primirea alimentelor de la intimat.
Niciuna dintre aceste critici nu poate reprezenta însă motiv de nelegalitate a deciziei instanței de apel, din punct de vedere al dispozițiilor articolului 304 pct.8 Cod Procedură Civilă, invocate de recurentă și nici nu pot fi încadrate, din oficiu, în celelalte motive de nelegalitate reglementate expres și limitativ de acest articol.
Prin motivul doi de recurs, recurenta susține că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile articolelor 970 alin.2 și 981 din Codul Civil.
Articolul 970 alin.2 din Codul Civil stipulează în sensul că toate convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut în ele, dar și la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa, iar articolul 981 cod civil stabilește că într-un contract, clauzele obișnuite se subînțeleg, deși nu sunt expres prevăzute în cuprinsul acestuia.
S-a susținut de recurentă că instanța de fond a scăpat din vedere faptul că orice contract de întreținere are în vedere, pe lângă prestația materială și o componentă psihologică, dată de caracterulintuitu personae, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere, care ar fi trebuit să existe și între părți și care ar fi trebuit să fie verificat de către instanța de apel.
În opinia recurentei, dacă ar fi făcut și astfel de verificări, instanța ar fi constatat că intimatul - pârât a amenințat-o și a insultat-o pe recurentă, situație în care nu ar mai fi putut reține culpa sa în neîndeplinirea obligațiilor contractuale prin refuzul de a primi alimente.
Și această critică este nefondată, culpa recurentei în neexecutarea contractului fiind argumentată de către tribunal, nu doar prin reținerea refuzului acesteia de a mai primi alimente de la intimat ci și prin faptul că aceasta ar fi spus martorilor că dorește să-l dea afară pe pârât pentru că a găsit pe altcineva, era cea care provoca discuțiile contradictorii, iar prin răspunsul la interogatoriu a precizat că nu este de acord cu transformarea obligației de întreținere cu executare în natură, într-o sumă de bani care să-i fie plătită periodic.
Reanalizarea probatoriilor administrate în cauză de către părți și schimbarea situației de fapt reținută de instanța de apel, astfel cum se dorește de către recurentă, nu este posibilă în recurs, conform dispozițiilor articolului 304 Cod Procedură Civilă, motiv pentru care, având în vedere considerentele arătate anterior, Curtea va dispune, în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă, respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - reclamantă C, împotriva deciziei civile nr.198 A/14.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
.//
2 ex./11.03.2008
TB-4 -;
Jud.B -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
