Reziliere contract. Speta. Decizia 392/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 392
Ședința publică de la 15 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER:
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.69 din 04 februarie 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect reziliere contract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta; lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
Recurenta, arătând că are apărător ales, cere a se lăsa dosarul la o nouă strigare.
La cererea recurentei, pentru a se prezenta apărătorul, se lasă cauza la o nouă strigare.
La sfârșitul ședinței de judecată, reluându-se cauza, la apelul nominal se prezintă recurenta asistată de av. tin; lipsă fiind intimații.
Raportat la excepția pusă în discuție la termenul din 24 septembrie 2008, privitoare la admisibilitatea recursului, față de valoarea ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare și dispoziția înscrisă în art. 282 indice 1 Cod procedură civilă, se dă cuvântul recurentei.
Av. tin, față de excepția invocată, face referire la decizia în interesul legii a și care nu înlătură incidența dispozițiilor art.282 indice 1 Cod procedură civilă. Raportat la valoarea din contractul de vânzare-cumpărare, care este de 37 milioane lei, deci de sub un miliard lei, lasă soluția la aprecierea instanței.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.338 din 8 mai 2007 Judecătoriei Hârlăus -a respins acțiunea civilă promovată de reclamanta în contradictor cu pârâții, și, având ca obiect rezilierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1385 din 12.08.2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, recurs recalificat de Tribunalul Iași ca apel și care a fost respins prin decizia civilă nr.69 din 4 februarie 2008.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1905 din 12.08.2004 la. -, încheiat între, și în calitate de vânzătoare și în calitate de cumpărător s-a vândut, respectiv cumpărat imobilul situat în sat, comuna, județul I compus din casă de locuit și suprafața de 1017. teren.
Prin același contract reclamanta apelanta a vândut pârâtului-intimat suprafața de 339. teren situat în intravilanul satului, T 61, P 1374.
Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 47.000.000 lei (4700 RON) din care 37.000.000 lei s-a achitat la data perfectării contractului iar 10.000.000 lei rămânând în contul întreținerii vânzătoarei.
Reclamanta apelantă și-a rezervat dreptul la uzufruct asupra terenului în suprafață de 339 mp vândut pârâtului intimat.
În ceea ce privește imobilul casă de locuit și suprafața de 1017. teren aferent, în contract se precizează că intră în stăpânirea de fapt și de drept asupra acestuia la data perfectării actului.
Din analiza contractului încheiat de părți rezultă că acesta este un contract complex care cuprinde o clauză de întreținere stipulată în favoarea uneia din cele patru vânzătoare (reclamanta în cauză) și o clauză de uzufruct viager asupra terenului de 339. teren instituită în favoarea acelorași persoane.
Reclamanta a solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare invocând încălcarea clauzei de uzufruct prin alungarea din imobil a reclamantei și mutarea sa într-o anexă fără încălzire și electricitate, precum și neexecutarea de către pârât a obligației de întreținere asumată prin contract.
Încălcarea clauzei de uzufruct prevăzută în contract în favoarea reclamantei nu poate fi reținută de instanță ca temei al rezilierii contractului. Reclamanta și-a rezervat acest drept doar asupra terenului în suprafață de 339. nu și asupra imobilului construit și a terenului aferent de 1017. aceste din urmă intrând în stăpânirea de fapt și de drept a cumpărătorului la data perfectării contractului.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că după încheierea contractului s-a amenajat o anexă cu două camere în care s-a mutat reclamanta iar casa de locuit a fost demolată, fiind construită alta.
Martorii audiați în cauză nu au relevat aspecte din care să rezulte că reclamanta este împiedicată să folosească suprafața de 339 mp teren pentru care s-a rezervat dreptul de uzufruct.
În ceea ce privește clauza de întreținere este evident că aceasta nu a fost respectată de către pârâții intimați, însă din probatoriul administrat în cauză nu rezultă culpa acestora în neexecutarea obligației asumate prin contract.
Martorii audiați în cauză au arătat că între reclamantă și surorile acesteia există o stare conflictuală, ceea ce a determinat refuzul reclamantei de a solicita și primi ajutor de la pârât.
Astfel martora a arătat că pârâtul încearcă să o ajute pe reclamantă însă aceasta nu dorește ajutor, iar martorul a precizat că reclamanta și- asigurat întotdeauna singură cele necesare traiului și nu a solicitat ajutorul pârâtului.
Având în vedere că în cursul procesului pârâtul și-a manifestat disponibilitatea de a acorda întreținere reclamantei, precum și faptul că natura contractului încheiat între părți este aceea a unui contract de vânzare-cumpărare și nu aceea a unui contract de întreținere (suma reprezentând întreținerea reprezintă un sfert din prețul vânzării), instanța constată că nu se impune rezilierea contractului de vânzare-cumpărare, pentru respectarea clauzei de întreținere reclamanta având la îndemână acțiunea în obligarea pârâtului la îndeplinirea obligației asumate.
Reclamanta a formulat recurs împotriva deciziei tribunalului, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă iar în fapt următoarele:
- greșit s-a reținut că reclamanta și-a rezervat dreptul de uzufruct numai cu privire la suprafața de 339. și nu pentru 1017. și a imobilului casă de locuit, deși din probe și conținutul contractului rezultă acest fapt precum și împrejurarea că pârâții nu i-au respectat acest drept;
- motivarea deciziei reține că pârâții nu au respectat clauza de întreținere, dar greșit apreciază probele atunci când stabilesc că această neexecutare nu se datorează culpei pârâților.
Prioritar se reține că recursul este inadmisibil pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
În cauza de față, prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1385/2004, privind înstrăinarea imobilului compus din două camere, hol, în suprafață de 31,28. și cotele ideale ce i se cuvin din suprafața de 1017. teren, cu prețul de 47 milioane lei vechi.
Potrivit art.2821Cod procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei vechi (100.000 RON).
Litigiul de față este unul evaluabil în bani, contractul de vânzare-cumpărare având specificat în conținutul său prețul de 47 milioane ROL.
La stabilirea competenței materiale după valoare în cadrul procesual al acțiunilor în rezilierea unui contract, trebuie avut în vedere prețul consemnat în contract, deoarece acesta constituie singurul element de apreciere de natură obiectivă.
Cum prin reziliere se urmărește sancționarea contractului cu lipsirea de efectele contrare normelor juridice privind încheierea și executarea sa valabilă, înseamnă că la stabilirea instanței competente are relevanță exclusivă doar cuantumul prețului stipulat în actul a cărui reziliere se cere.
Așa fiind, rezultă că acțiunea dedusă judecății în speța de față se încadrează în categoria acțiunilor la care se referă dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, fapt pentru care sentința civilă 338/2007 a Judecătoriei Hârlău era susceptibilă de a fi atacată numai cu recurs.
Legalitatea și temeinicia sentinței au fost analizate și verificate de Tribunalul Iași prin decizia civilă nr.69 din 4 februarie 2008.
Potrivit art.2821Cod procedură civilă Curtea nu mai are nici un fel de competență materială de a verifica hotărârile din speță. Nu prezintă relevanță juridică faptul că din eroare tribunalul a calificat și soluționat calea de atac declarată împotriva sentinței 338/2007 ca apel în loc de recurs.
Natura juridică a căii de atac ce poate fi declarată împotriva unei hotărâri judecătorești este prevăzută de lege, nu este acordată de instanță.
Calificarea greșită de tribunal, a căii de atac ca fiind apel iar nu recurs, nu poate avea drept consecință încălcarea dispozițiilor imperative ale art.2821Cod procedură civilă, respectiv crearea aleatorie și artificială a celui de-al treilea grad de jurisdicție în litigiile pentru care legiuitorul a prevăzut doar două grade.
Neavând competența materială în astfel de litigii în care au incidență dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, Curtea nu poate verifica aspectele invocate, recursul fiind inadmisibil.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de împotriva deciziei civile nr.69 din 4.02.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
20.2008.-
2 ex.-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Adriana Elena Andronic, Georgeta
