Reziliere contract. Speta. Decizia 505/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 505
Ședința publică din 15 MAI 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de D & - T prin administrator și - împotriva deciziei civile nr. 18 din 17.01.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și C. MANAGEMENT
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată depus de către contestatoare un înscris prin care se solicită ca ședința de judecată să fie înregistrată audio și video, invocându-se excepția de neconstituționalitate a art. 149, 155 ind.1 Cod pr.civilă, menționându-se că se va formula acțiune împotriva 154/2007 și solicitându-se un termen pentru a se depune acțiune formulată împotriva acestei U, însă Curtea constatând că această contestatoare a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 pct. 2 Cod procedură civilă, și că prezenta cale extraordinară de atac a parcurs deja patru termene de judecată acordate la solicitarea contestatoarei ( fie pentru formularea și judecarea unei recuzări a acestui complet de judecată, fie la cererea avocatei contestatoarei pentru neprezentare, deoarece se află în deplasare la Tribunalul Cluj, și apoi la Curtea de Apel Oradea ) respinge cererea de amânare formulată de contestatoare și reține cauza în pronunțare, în fond, respingând cererea de înregistrare audio și video a ședinței de judecată precum și excepția de neconstituționalitate invocată, observând că prin încheierea din 20 martie 2008 s-a respins ca neîntemeiată cererea de abținere formulată de acest complet de judecată referitoare la soluționarea prezentei cauze.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată:
Prin decizia civilă nr.18 din 17.01.2008 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoara - secția civilă - respinge recursul declarat de către pârâta SC SRL declarat împotriva deciziei civile de apel nr. 798 din 10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, reținând în esență că nu sunt întemeiate motivele de recurs prev. de art. 304 pct.4 -9 Cod pr.civilă, indicate de altfel generic și că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a disp.art. 480 cod civil ce constituie temeiul legal al soluțiilor judiciare pronunțate în cauză.
Împotriva acestei decizii civile de recurs formulat, în termen legal, prezenta contestație în anulare pârâta SC SRL T, pentru motivele prev. de art. 317 pct. 2 - 321 Cod pr.civilă, indicate tot generic fără a fi dezvoltate pe larg în fapt și drept.
Contestatoarea a formulat pentru termenul de astăzi o cerere în care a solicitat ca pentru transparență ședința publică de judecată să fie înregistrată audio și video sau stenografiată, conform art.13/1 din Legea nr.304/2004, invocând și excepția de neconstituționalitate în temeiul art. 146/1 lit.d din Constituția României, a art. 23/2 din Legea 46/1992 și a OUG nr.154/19.12.2007 a disp.art. 149, 155/1/1, 109 - 281/3, 294 - 298, 309 - 316, 319 - 320 Cod procedură civilă, nr. 154/2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 883/21.12. 2007, în raport cu art. 115/6, 124/1/2/3, 126/2/5 teza 1/6 teza fine, art.1/3/4/5, art. 16/1/2, art. 21/1-3, art.30/1/2, art. 31/1-2, art. 52/3, art. 53/1, art. 148/2/4 din Constituția României, cu trimitere la art. 13/1 din Legea nr. 304/2004 și art. 2/1, art. 3, art. 5, art. 6/1-2, art. 7/1-2 și art.10 din Legea nr. 304/2004 și art. 28/1 din Legea nr. 554/2004 și art. 261/1/1 și art. 17 CEDO.
Cu privire la cererea de aplicare în cauză a prev. art. 13/ 1 din Legea 304/ 2004 privind înregistrarea prin mijloace audio și video sau stenografierea ședinței de judecată, Curtea constată că prin art. unic din OUG nr. 154 /2007 s-a prorogat până la data de 01.01.2009 aplicarea art.13 din Legea 304/2004 referitoare la înregistrarea prin mijloace audio sau video a ședinței de judecată, datorită faptului că nu s-au finalizat procedurile de achiziționare a echipamentelor audio sau video, neexistând deci suportul tehnic necesar și ca atare respinge cererea formulată în cauză de către această contestatoare privind înregistrarea prin mijloace tehnice audio ori video a ședinței de judecată de la acest termen, instanța nefiind până în prezent - 15.05.2008 - dotată cu asemenea mijloace tehnice de înregistrare, cerere întemeiată în drept pe art. 13/1 din Legea nr.304/2004.
Referitor la excepția de neconstituționalitate întemeiată în drept pe art. 146/1 lit.d din Constituția României, a art.23 /2 din Legea nr.47/1992 și OUG nr. 154/19.12.2007 privind dispozițiile art. 149, 155/1/1, 109 - 281/3, 294 - 298, 309 - 316, 319 - 320 Cod procedură civilă, nr. 154/2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 883/21.12. 2007, în raport cu art. 115/6, 124/1/2/3, 126/2/5 teza 1/6 teza fine, art.1/3/4/5, art.16/1/2, art. 21/1-3, art.30/1/2, art. 31/1-2, art. 52/3, art. 53/1, art. 148/2/4 din Constituția României, cu trimitere la art. 13/1 din Legea nr. 304/2004 și art. 2/1, art. 3, art. 5, art. 6/1-2, art. 7/1-2 și art.10 din Legea nr. 304/2004 și art. 28/1 din Legea nr.554/2004 și art. 261/1/1 și art.17 CEDO, invocate de aceeași contestatoare, Curtea, fiind competentă material respinge această excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor textelor legale sus indicate, ca inadmisibile, în raport de prev. art. 29 alin.6 din Legea nr. 47/1992 și față de modul ei de formulare, întru-cât aspectele pretins neconstituționale de mai sus nu au nici un fel de înrâurire legală asupra judecării în mod legal și temeinic a prezentei cauze, având ca obiect soluționarea căii de atac extraordinare a contestației în anulare de față, (prin care, în principiu nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăți anterioare ci se trece la soluționarea din nou a aceleiași pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunțate anterior) astfel că această excepție de neconstituționalitate invocată nu are nici o legătură și relevanță juridică asupra modului de soluționare legală a prezentei contestații în anulare.
Verificând, pe fond, contestația în anulare de față prin prisma admisibilității ei și la faptele pe care se întemeiază, conform disp.art. 317 și 318 Cod.pr.civilă, invocate în speță, care reglementează această cale de atac extraordinară, Curtea stabilește că prezenta contestație în anulare nu poate fi privită ca admisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul art. 319 și 320 Cod pr.civilă.
Astfel, fiind prevăzută de disp.art. 317 - 318 Cod.pr.civilă, contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, comună și nesuspensivă de executare îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești desăvârșită, pronunțată cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greșeli din cauza unor inadvertențe de ordin formal, ceea ce nu este cazul speței.
Într-adevăr din cuprinsul dispozițiilor legale de mai sus rezultă că legiuitorul a reglementat două forme ale contestației în anulare, respectiv cea obișnuită sau de drept comun prevăzută de disp.art. 317 Cod.pr.civilă și cea specială, exercitată în condițiile art. 318 Cod.pr.civilă.
Contestația în anulare obișnuită, prevăzură de art. 317 alin.1 pct.1și 2 și alin.2 Cod.pr.civilă se exercită împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile atunci când procedura de citare a părților pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii (pct.1 ) și în cazul când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență (pct.2), ori când aceste motive au fost invocate în recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond, ( alin.2 - teza I și II ).
Din examinarea contestației în anulare de față, Curtea, stabilește că, deoarece hotărârea atacată a fost pronunțată cu procedura de chemare a părților pentru ziua când s-a judecat recursul în fond legal îndeplinită, față de toate părțile în litigiu și această hotărâre nu a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, căci completul de judecată a fost legal constituit în recurs din trei judecători, susținerile contestatoarei - formulate generic, prin simpla enumerare a art. 317 - 321 Cod procedură civilă, fără o motivare detailată a fiecărui caz în parte a contestației în anulare - nu pot viza situațiile menționate mai sus, motiv pentru care, în speță nu își regăsesc incidența prevederile art.317 alin.1 pct.1 și 2, nefiind aplicabile în dosar nici situațiile vizând teza I și II indicate în alin.2 al art. 317 Cod pr.civilă mai sus redate.
Referitor la contestația în anulare specială exercitată în condițiile art. 318 Cod pr.civilă, Curtea stabilește că potrivit prevederilor acestui text legal, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale (teza I) sau când instanța, respingând recursul sau admițând-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare (teza II).
Așa dar contestația în anulare specială poate fi formulată în condițiile art. 318 alin.1, teza I, Cod procedură civilă, atunci când dezlegarea dată de instanța de recurs a fost rezultatul unei greșeli materiale. În această privință - a greșelii materiale - este de menționat că reglementarea legală reprezintă o excepție, astfel că această noțiunea nu trebuia interpretată extensiv, întrucât legiuitorul a avut în vedere numai greșeli de ordin material cu caracter procedural (iar nu greșeli de judecată), care au condus la pronunțarea unei soluții eronate (nefiind vizată stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor), precum de exemplu, respingerea unui recurs ca tardiv ( deși el era declarat în termen) ori anularea unui recurs ca netimbrat ( deși exista la dosar dovezi privind timbrarea lui legală ), încât deci o - eventuală - netemeinicie a hotărârii nu poate constitui o greșeală materială de natură să justifice admiterea unei contestații în anulare.
Ca atare, Curtea consideră că greșelile materiale la care se referă art. 318 teza I Cod pr.civilă trebuie să fie evidente și săvârșite de instanța de recurs ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale esențiale din dosarul cauzei, contestația în anulare neputând fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată (ca în speță), întreaga doctrină juridică și practică judiciară statuând că greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare trebuie să fie greșeli materiale, de fapt iar nu greșeli de judecată, adică de apreciere a probelor și de interpretare dispozițiilor legale, pe această cale ( a contestației în anulare) nefiind admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate, căci textul legal indicat poartă numai asupra unor erori de fapt, involuntare, de ordin formal, care au determinat o soluție greșită și nicidecum ceea ce rezultă din prezenta contestație în anulare promovată și anume că ea se referă integral la greșeli de judecată, având finalitate aprecierea asupra probelor și interpretarea acestora și de aceea, evident, Curtea nu le poate primi.
De asemenea, referitor la teza II - alin.1 - a aceluiași art. 318 Cod procedură civilă, vizând contestația în anulare specială bazată pe omiterea din greșeală a cercetării vreunuia dintre motivele de modificare sau de casare, Curtea consideră că prezenta contestație în anulare nu este admisibilă, deoarece instanța de recurs a respins în mod legal și corect recursul declarat de contestatoare și a analizat toate motivele de recurs invocate prevăzut de art. 304 pct.4 -9 Cod procedură civilă, grupându-le și stabilind just că nici unul dintre aceste motive de recurs sunt incidente în dosar.
Așadar, Curtea stabilește că prezenta contestație în anulare nu poate fi privită ca admisibilă, căci instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că eventuala omisiune de a se cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentei nu poate deschide calea contestației în anulare prevăzută de art. 318 al.1 teza II Cod pr.civilă și chiar lipsa de claritate potențială ( situație neincidentă în acest recurs) purtând asupra considerentelor deciziei de recurs nu echivalează cu o nepronunțare asupra unui motiv de recurs.
Numai o necercetare totală a vreunui motiv de recurs vizând modificarea ori casarea poate atrage admiterea unei contestații în anulare, dar nu este cazul acestui dosar.
Din studiul dosarului, Curtea observă că, întrucât din considerentele deciziei de recurs atacate rezultă fără echivoc că instanța de recurs a sistematizat criticile formulate și analizându-le a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului, se impune, așadar, respingerea contestației în anulare de față, deoarece instanța de recurs nu avea obligația să analizeze fiecare probă în parte, ci să formuleze raționamentul juridic de sinteză, în speță fiind evident că - pe calea contestației în anulare - nu pot fi repuse în discuție acele motive de casare ori de modificare, care au formulat obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau a unei încălcări a legii ( ceea ce nu este cazul acestui dosar), astfel că o contestație în anulare nu poate constitui un mijloc de reformare a hotărârii greșite date în recurs.
În consecință, contestația în anulare este o cale extraordinare de atac, de retractare, admisibilă numai în cazurile - expres și limitativ - arătate în art. 317 și 318 Cod pr.civilă și prin ea se tinde la anularea unei hotărâri irevocabile, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale, Curtea apreciind că o contestație în anulare nu poate fi întemeiată pe motive ce puteau fi invocate în calea ordinară a recursului, (deoarece imposibilitatea invocării lor în cadrul căii ordinare a recursului reprezintă o condiție esențială pentru admisibilitatea contestației în anulare), astfel că dispozițiile art. 317 alin.1 pct. 1și 2 și alin.2, ca și cele ale art. 318 alin.1, teza I și II Cod pr.civilă nu sunt incidente în prezenta cauză, impunându-se deci respingerea acestei contestații în anulare ca atare, deoarece instanța de recurs nu a comis nici o greșeală materială și nici nu a omis să examineze vreun motiv de modificare sau de casare, după cum a judecat corect și cu procedura de citare legal îndeplinită față de toate părțile în litigiu, iar hotărârea de recurs nu a fost dată de cei trei judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, căci cauza a parcurs legal cele trei grade legale de jurisdicție.
Curtea consideră deci că textul legal în materie care prevede admisibilitatea unei contestații în anulare întemeiată în drept pe art. 318 Cod procedură civilă, este de strictă interpretare prin această cale extraordinară de atac, de retractare, urmărindu-se - doar repararea unor nereguli procedurale, în afara însă a problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul, instanța de recurs nefiind ținută să răspundă separat la fiecare dintre argumentele invocate în dezvoltarea unui motiv de recurs, ci este îndreptățită să le grupeze, pentru a răspunde la motivele de recurs, printr-un considerent comun, cum a procedat just instanța de recurs, anularea unei decizii de recurs, în temeiul tezei II a art. 318 Cod procedură civilă neputând fi dispusă decât dacă instanța de recurs nu a cercetat deloc adică sub nici un aspect, niciuna din criticile formulate în recurs,ceea ce evident nu este cazul acestei spețe și nici lipsa de claritate a considerentelor deciziei de recurs nu justifică anularea ei, prin procedura contestației în anulare, în principiu în calea extraordinară a contestației în anulare nerealizându-se un control judiciar asupra unei judecăți anterioare.
Așa fiind, în raport de toate considerente ce preced și cum motivele invocate în prezenta contestație în anulare nu sunt întemeiate în temeiul dispozițiilor art. precitate, Curtea o va respinge ca atare, întrucât această cale extraordinară de ataca nu poate constitui un mijloc de reformare a unei hotărâri date în recurs, deoarece instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, mai sus indicate, și nu poate să examineze justețea soluției pronunțată în cauză, legiuitorul neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul greșitei stabiliri a stării de fapt și a unei eronate aprecieri a probelor administrate.
În consecință, Curtea va respinge prezenta contestație în anulare, nici una din susținerile contestatoarei nefiind întemeiate.
Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de înregistrare prin mijloace tehnice audio și /sau video ori stenografierea ședinței de judecată de la termenul din 15 mai 2008, formulată de contestatoarea SC SRL prin asociat / administrator, întemeiată în drept pe art.13/1 din Legea 304 /2004.
II.Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, formulată de aceeași contestatoare și întemeiată în drept pe art.146 /1 lit.d din Constituția României și art.23/2 din Legea nr. 47/1992, referitoare la disp.art. 149, 155/1/1, 109 - 281/3, 294 - 298, 309 - 316, 319 - 320 Cod procedură civilă, nr. 154/2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 883/21.12. 2007, în raport cu art. 115/6, 124/1/2/3, 126/2/5 teza 1/6 teza fine, art.1/3/4/5, art. 16/1/2, art. 21/1-3, art.30/1/2, art. 31/1-2, art. 52/3, art. 53/1, art. 148/2/4 din Constituția României, cu trimitere la art. 13/1 din Legea nr. 304/2004 și art. 2/1, art. 3, art. 5, art. 6/1-2, art. 7/1-2 și art.10 din Legea nr. 304/2004 și art. 28/1 din Legea nr. 554/2004 și art. 261/1/1 și art. 17 CEDO.
Cu drept de recurs în 48 de ore de la pronunțare în ce privește respingerea acestei excepții de neconstituționalitate de mai sus.
III.Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC SRL împotriva deciziei civile de recurs nr. 18 din 17.01.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția civilă - din dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Tehnored/TP/ 16.05.2008
Ex.2
Dact. NF. 19.05.2008.
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcărița
