Reziliere contract. Speta. Decizia 606/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 606
Ședința publică din data de 10 iunie 2008
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Rodica Duboșaru Elisabeta Gherasim
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta domiciliată în comuna, județ B, împotriva deciziei civile nr.78 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în B, - nr.46, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea recurentei pârâte, să completeze taxa judiciară de timbru până la suma de 191,50 lei și să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 10 iunie 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.1306/07.02.2006 la Judecătoria B reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, rezilierea contractului de vânzare-cumpărare, cu clauza de întreținere, autentificat sub nr. 3001/29.09.2000 de către, și repunerea părților în situația anterioară.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere în favoarea pârâtei, urmând ca, în schimbul proprietății imobilului din mun. B,-, aceasta să îi presteze întreținere, să o îngrijească cu tot ce avea nevoie în timpul vieții, în caz de boală, iar la deces să îi facă toate cele creștinești necesare.
A mai arătat reclamanta că a cunoscut-o pe pârâtă prin intermediul unor cunoștințe, și aceasta i-a promis că se va muta în imobil pentru aoî ngriji, convingând-o astfel să încheie contractul și un testament în favoarea pârâtei. S-a învederat instanței că, de aproximativ 3 ani, pârâta refuză să o îngrijească așa cum ar trebui, conform clauzelor contractuale, refuză să o viziteze atunci când are nevoie de ea, nu îi cumpără alimente, spunându-i că are pensie și poate să își cumpere singură, nu îi asigură medicamentele, nu o ajută să spele sau să facă ordine în casă. Mai mult decât atât, reclamanta a susținut că, dacă îi reproșează pârâtei că nu o întreține așa cum i-a promis, aceasta o jignește și o amenință cu bătaia, iar vecinii din jurul casei sunt cei care o ajută.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1639 și urm. din Codul civil.
Prin cererea depusă la dosar la data de 20.07.2006, pârâta a arătat că și dacă ar vrea nu mai poate să o întrețină pe reclamantă, dar că solicită obligarea acesteia la restituirea tuturor materialelor pe care le-a folosit la repararea casei și manopera. În motivare, pârâta a arătat că, în luna iunie 2000, reclamanta, care îi este verișoară, a rugat-o să o întrețină și să îi îmbunătățească imobilul, și că, deși a efectuat aceste lucrări, reclamanta a îndepărtat-o, după ce o soră vitregă s-a mutat în casă.
Ulterior, prin avocat, la data de 07.03.2006, pârâta a depus o nouă întâmpinare, precum și o altă cerere reconvențională, precizând la data de 29.03.2006, că înțelege să susțină și să solicite numai cererea de transformare a obligației de întreținere într-o sumă de bani, iar nu și obligarea reclamantei la restituirea materialelor de construcții și a manoperei pentru repararea imobilului.
În întâmpinare, pârâta a susținut, în primul rând, că acțiunea ar fi lipsită de obiect cât timp cererea privește rezilierea unui act inexistent, iar în situația în care reclamanta înțelege să își modifice acțiunea, această cerere este nefondată, deoarece contractul nu s-a încheiat acum trei ani, de când pretinde reclamanta că nu mai este îngrijită, ci, în anul 2000, conform testamentului autentificat sub nr. 3001, iar în condițiile acestui act nu ar fi fost obligată să-i acorde nici un fel de întreținere reclamantei. Obligația de întreținere s-ar fi născut, arată pârâta, în anul 2005, la data de 2 iunie, când s-a încheiat contractul de întreținere și poate dovedi, cu martori, că și-a îndeplinit obligațiile asumate.
Referitor la imobilul care a făcut obiectul contractului, pârâta a susținut că i-a adus numeroase îmbunătățiri înlocuindu-i acoperișul, în proporție de 3/4, ușa de la intrare, a construit o sobă de teracotă, a refăcut tavanele interioare care erau degradate și a gletuit pereții, urmând ca, în situația desființării contractului, să se adreseze instanței pentru recuperarea sporului de valoare, după rămânerea definitivă a hotărârii.
A solicitat respingerea acțiunii privind rezilierea contractului deoarece și-a îndeplinit obligațiile, chiar și atunci când acestea nu existau, întrucât și înainte și după încheierea contractului i-a dus mâncare reclamantei în fiecare zi, a fost singura care s-a ocupat de gospodărie atunci când reclamanta și-a rupt o mână, venind chiar și de două ori pe zi, deși locuiește în.
S-a învederat instanței că, prin contract, nu i s-a dat pârâtei dreptul de a locui în imobil deoarece reclamanta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager și că doar a vizitat-o pe aceasta, cel puțin o dată pe zi, stare de fapt care a durat până în luna ianuarie 2006, când reclamanta, sfătuită de o soră din B, care s-a mutat la domiciliul din B, a decis să nu-i mai permită să intre în imobil și să refuze astfel întreținerea pe care ar fi vrut să i-o asigure. Pentru aceste motive, pârâta a arătat că a notificat-o pe reclamantă, în scopul clarificării modalității prin care aceasta înțelege să-i fie prestată întreținerea și că i-a remis, prin poștă, suma de 30 de lei pentru întreținerea datorată. Cât privește culpa, pârâta a susținut că reclamanta este cea care își invocă propria culpă în susținerea unui drept, ceea ce este inadmisibil, întârzierea în prestarea întreținerii datorându-se, în mod exclusiv, refuzului reclamantei de a primi întreținere și că, din punct de vedere al neînțelegerii obligațiilor asumate, teoria și practica judiciară au recunoscut pentru creditorul întreținerii, în primul rând dreptul de a solicita executarea în natură. De aceea, în temeiul principiului salvării actelor juridice legal încheiate, pârâta, pe cale reconvențională, a solicitat transformarea obligației de întreținere într-o sumă de bani pe care să o achite periodic reclamantei, lunar, în raport de nevoile obișnuite ale acesteia și de posibilitățile debitoarei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115, art. 119 și art. 5802din Codul d e Procedură Civilă, art. 1073, art. 1075 si art. 1077 din Codul Civil.
Față de motivele invocate în întâmpinare, prin cererea depusă la 30.03.2006 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că, în baza art. 1020 - 1021 din Codul Civil, solicită rezoluțiunea contractului de întreținere, autentificat sub nr. 1344/02.06.2005 la., repunerea părților în situația anterioară și cheltuieli de judecată. Totodată, reclamanta, prin aceeași cerere, a formulat întâmpinare la cererea reconvențională arătând că transformarea prestațiilor din natură în echivalent bănesc nu poate avea loc cât timp creditorul întreținerii nu a fost de acord cu modificarea contractului.
Au fost administrate probe cu martori, înscrisuri și cu interogatoriu.
Prin sentința civilă nr. 2718/01.06.2006 Judecătoria Buzăua admis acțiunea principală având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere și a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională, având ca obiect transformarea în bani a obligației de întreținere, formulată de către pârâta-reclamantă, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă.
A dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1344/02.06.2005, la., încheiat între reclamanta și pârâta si a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul ca reclamanta să redobândească nuda proprietate asupra imobilului situat în mun. B,-.
A fost obligata pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte cheltuieli de judecată de 388 de lei.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, la data de 02.06.2005, între reclamanta, în calitate de creditor al întreținerii, și pârâta, debitor, s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 1344, cu privire la imobilul situat în mun. B,-, compus din casă de locuit, în suprafață construită de 81.împreună cu 116, 40. teren, precum și 15,17. teren categoria folosință construcție, situat în partea de sud a locuinței, anexa gospodărească - magazie - în suprafață construită de 18,40. împreună cu terenul aferent de 18,40. Conform mențiunilor din contractul autentificat sub nr. 1344/02.06.2005, la., reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin moștenire, potrivit certificatului de moștenitor nr. 922/1977 și a actului de partaj autentificat sub nr. 3314/1977.
Întreținerea a fost evaluată de către părți la 50 de milioane de lei, în scopul satisfacerii taxelor legale, pârâta asumându-și obligația ca, în schimbul proprietății transmise prin acest contract, să o întrețină și să o îngrijească pe reclamantă cu tot ce va avea nevoie aceasta, pentru tot restul vieții, să o îngrijească în caz de boală, și, la deces, să-i facă toate cele creștinești necesare.
S-a cerut notarea clauzei de uzufruct viager în favoarea reclamantei.
Creditoarea obligației de întreținere stabilite prin acest contract, reclamanta, și-a motivat cererea de rezoluțiune a convenției, pe nerespectarea obligației de întreținere asumate de către pârâtă și din analiza declarațiilor coroborate ale martorilor - și instanța de fond a reținut că, după încheierea contractului de întreținere, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile pe care și le-a asumat în sensul că nu-i acorda îngrijire reclamantei, nu o întreținea, pentru că nu-i asigura hrana zilnică, nu îi cumpăra medicamente, nu igieniza locuința, nu îi spăla îmbrăcămintea și, mai mult decât atât, avea o atitudine necorespunzătoare față de reclamantă, adresându-i cuvinte jignitoare.
Instanța a apreciat că declarațiile martorilor propuși de către reclamantă sunt reale și că fac dovada neîndeplinirii culpabile a obligației de întreținere ce-i revenea pârâtei, deoarece acești martori sunt vecini care locuiesc în aceeași curte cu reclamanta, au perceput în mod direct faptele relatate și au fost persoane care i-au acordat îngrijire reclamantei, aflate la o vârstă înaintată, de 82 de ani, la care are nevoie de o îngrijire permanentă. În ceea ce privește declarațiile martorilor propuși de pârâtă, respectiv și, instanța a apreciat că aceste depoziții nu fac dovada celor susținute de către pârâtă, în sensul că reclamanta este cea care se face vinovată de îndeplinirea obligației de întreținere, prin refuzul de a primi întreținerea, deoarece martorii au declarat evenimente pe care nu le-au perceput în mod direct, ci relatări ale pârâtei și care, oricum, nu se refereau la perioada de după încheierea convenției din 02.06.2005.
S-a constatat că înainte de încheierea contractului, pârâta a efectuat lucrări la imobilul care a făcut obiectul convenției, însă aceste îmbunătățiri au fost făcute înainte de anul 2005 și au avut în vedere testamentul pe care îl făcuse reclamanta în favoarea pârâtei prin actul autentificat sub nr. 3001/29.09.2000.
Instanța de fond nu a dat eficiență nici relatării martorului, prin care acesta a susținut că a însoțit-o pe pârâtă la imobilul reclamantei și că a observat cum creditorea a refuzat mâncarea adusă de către pârâtă, deoarece a reținut că acest fapt este ulterior introducerii acțiunii, iar atitudinea reclamantei, de a refuza îngrijirea după acest moment, este pe deplin justificată.
Față de aceste considerente, instanța de fond a considerat ca în condițiile art. 1020 - 1021 cod civil s-a făcut dovada neîndeplinirii culpabile, de către pârâtă, a obligației asumate prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1344/02.06.2005, astfel încât a admis acțiunea principală, a dispus rezoluțiunea contractului si ca efect al rezoluțiunii a dispus repunerea părților în situația anterioară, reclamanta urmând să redobândească nuda proprietate asupra imobilului situat în municipiul B,-.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea neconvențională prin care s-a solicitat transformarea, în bani, a obligației asumate prin contract, instanța neputând respinge ca inadmisibilă această cerere, așa cum a solicitat reclamanta, deoarece cererea poate fi admisibilă pentru a da eficiență principiului salvării contractelor însă, în concret, în cauză s-a constatat că nu se poate dispune o astfel de transformare, deoarece pârâta a oferit o sumă modică pentru transformarea obligației, respectiv de doar 30 de lei lunar, notificarea fiind făcută după introducerea acțiunii, respectiv la 3 martie 2006 și, prin această modalitate, s-a reținut că interesele reclamantei, aflată la o vârstă înaintată, nu pot fi satisfăcute deoarece aceasta are nevoie, permanentă, de îngrijire, întreținere și supraveghere.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, instanța a obligat pe pârâta - reclamantă să plătească reclamantei - pârâte cheltuieli de judecată în sumă de 388 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbre judiciare.
Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac, pe care a intitulat-o apel, pârâta criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie și considerând în esență că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, soluția pronunțată fiind contrară celei prevăzute de lege și teoria și practica judiciară în materie. A solicitat desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii introductive și admiterii cererii reconvenționale, urmând a se dispune transformarea în bani a obligației de întreținere, într-un cuantum lăsat la aprecierea instanței.
În dezvoltarea motivelor s-a arătat că prima instanță a judecat cauza fără a intra în cercetarea fondului, respectiv fără a rezolva în mod corect toate cererile și apărările părților întrucât nu a rezolvat în fapt și în drept cererea sa privind transformarea obligației de întreținere într-o sumă de bani, dar nici apărarea sa referitoare la culpa invocată în apărare de partea adversă. Sub acest aspect s-a solicitat desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare.
Pe fond s-a învederat instanței că nu au fost analizate toate motivele de fapt și de drept invocate, că nu a fost valorificat probatoriul administrat, fiind înlăturate fără temei declarațiile martorilor propuși de pârâta - reclamantă și neluate în seamă răspunsurile la interogatoriu, nefiind analizate nici aspectele referitoare la culpa reclamantei dar nici aspecte care se refereau la transformarea obligației de întreținere într-o sumă fixă, stabilită în numerar.
În privința probatoriului administrat s-a arătat că instanța de fond nu a apreciat asupra faptului că reclamanta a refuzat întreținerea după ce sora sa vitregă s-a mutat în imobil și nici asupra faptului că întreținerea i-a fost acordată în măsura posibilităților cunoscute de reclamanta - pârâtă, susținându-se că s-a făcut dovada unor ajutoare substanțiale acordate atât în privința satisfacerii unor nevoi personale, cât și în ce privește întreținerea imobilului. În raport de aspectele de fapt și de drept invocate dar având în vedere și principiul obligativității salvării contractelor legal încheiate s-a concluzionat că au fost respectate clauzele contractuale și că eventuala culpă revine părții adverse, caz în care se impunea respingerea acțiunii principale sau, în subsidiar, să fie admisă în parte în măsura în care se admitea și cererea reconvențională, stabilindu-se de către instanță nivelul contribuției bănești în funcție de nevoile reclamantei și de posibilitățile pârâtei, dar ținându-se cont că principalul criteriu îl constituie asigurarea unui nivel de trai cel puțin asemănător celui avut anterior încheierii contractului, apreciindu-se că instanța de fond a greșit constatând că nivelul propus, în cuantum bănesc, ar fi insuficient, din moment ce existau posibilități de cuantificare a respectivei sume și ea și-a exprimat disponibilitatea de a se stabili un nivel acceptabil, necesar și util, care să corespundă criteriilor legale pentru salvarea acestui contract.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a căii de atac, apreciind în principal că au fost analizate corect probele administrate și din declarațiile martorilor - și a rezultat faptul că reclamanta se afla în pericol real, că aceasta nu era îngrijită, îi erau adresate cuvinte injurioase, nu îi erau cumpărate medicamente, chiar dacă se oferea să achite costul acestora, că vecinii erau cei care se preocupau mai mult de îngrijirea reclamantei decât debitoarea întreținerii, făcându-se pe deplin dovada neîndeplinirii obligației de către pârâtă, în timp ce depozițiile martorilor propuși de către pârâtă, ce nu au perceput personal relațiile dintre părți, nu se pot reține și nu se coroborează cu restul materialului probator administrat. S-a arătat că nu poate fi reținută reaua credință a reclamantei - pârâte și nici un refuz nejustificat al acesteia de a primi întreținere deoarece pârâta - reclamantă a notificat-o și a trimis o sumă de 300.000 ROL prin mandat poștal la o dată ulterioară înregistrării acțiunii de rezoluțiune a contractului de întreținere.
În privința transformării obligației de întreținere în bani s-a apreciat că aceasta nu este posibilă decât cu acordul părților, în caz de neexecutare a obligației creditorul întreținerii având facultatea, dar nu și obligația, de a consimți ca întreținerea să fie convertită permanent sau temporar într-o sumă de bani pe care debitorul să o plătească pentru acoperirea totală sau parțială a obligației de întreținere cuvenită. Or, în cauză, s-a motivat că niciodată reclamanta nu a consimțit la această transformare în bani a obligației de întreținere întrucât vârsta și starea fizică nu îi permit o astfel de întreținere transformată, iar pârâta nu a făcut dovada veniturilor sale, inclusiv martorii acesteia declarând că are o stare materială precară, așa încât instanța nu poate stabili dacă este sau nu în măsură să presteze această întreținere.
Recurenta a depus la 27.10.2006 un memoriu și copia unor foi de însoțire pentru material lemnos din 03.04.2003 și 15.04.2003.
Calea de atac împotriva sentinței civile nr. 2718/01.06.2006 pronunțată de Judecătoria Buzăua fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din 24.11.2006 și a fost calificată ca fiind recurs avându-se în vedere faptul că acțiunea principală este evaluabilă în bani datorită obiectului precizat al acesteia - rezoluțiunea contractului de întreținere cu repunerea părților în situația anterioară, că valoarea obiectului cererii este de 50.000.000 ROL, în raport de care s-a calculat și achitat taxa de timbru aferentă acțiunii și, potrivit dispozițiilor art. 282/1 cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială.
În raport de calificarea dată căii de atac recurenta, prin apărător, a încadrat motivele de nelegalitate și netemeinicie expuse inițial în motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, solicitând a se face și aplicarea art. 304/1 și art. 312 cod pr. civilă, conform cererii de la filele 38 - 41 dosar.
A solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare apreciind că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor și a făcut o motivare în drept insuficientă, ceea ce echivalează cu o nepronunțare asupra fondului.
Referitor la soluția admiterii recursului și modificării sentinței s-a arătat că se mențin argumentele invocate în cererea de apel, instanța de fond făcând o aplicare greșită a legii, dar și o interpretare eronată a probatoriului administrat în cauză.
Prin decizia nr. 846/26.12.2006 Tribunalul Buzăua respins recursul motivat de faptul ca parata nu si-a respectat obligația de întreținere asumata prin contract si ca nu se impunea admiterea cererii reconvenționale întrucât părțile nu au convenit aceasta.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs parata, recurs ce a fost admis de Curtea de APEL PLOIEȘTI, care a casat-o si a trimis cauza spre competenta soluționare Tribunalului Buzău, ca apel, deoarece greșit calea de atac a fost caracterizata drept recurs.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-.
Urmare examinării motivelor de apel, după casare, Tribunalul Buzăua pronunțat decizia civilă nr. 78 din 6 martie 2008, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că instanța de fond a dat o interpretare corect a probelor lămurind înțelesul noțiunii de întreținere care trebuie să fie cât mai cuprinzător, debitorul obligației asigurând creditorului cele necesare unui trai decent, chiar dacă beneficiarul obligației are suficiente mijloace materiale pentru soluționare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând ca motive de recurs prevederile art. 304 pct.5,6,7,8 și 9 Cod pr.civilă.
Arată recurenta că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, respectiv asupra motivelor de apel invocate de aceasta. Astfel, nu sunt analizate toate motivele de apel, iar așa-zisa analiză a unora dintre aceste motive reprezintă doar o reluare a argumentelor instanței de fond, încălcându-se prevederile art.261 Cod pr.civilă și ale art. 6 și 13 din CEDO
Totodată, instanța nu s-a pronunțat nici asupra cererii reconvenționale și nici asupra completării și refacerii probatoriului, procedând în același mod și în analizarea excepției inadmisibilității, așa încât se impune casarea cu trimitere spre rejudecare conform art.312 alin.5 Cod pr.civilă.
Mai arată recurenta că în cauză existau suficiente elemente din care instanța putea să concluzioneze asupra faptului că partea adversă a refuzat să mai primească ajutor după data la care sora vitregă s-a mutat în domiciliu, motiv pentru care, având în vedere aspectele de fapt și de drept invocate în fața instanței de fond cât și principiul obligativității salvării contractelor legal încheiate, să aibă în vedere că aceasta a respectat clauzele contractuale și că eventuala culpă revine reclamantei intimate, așa încât se impune admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și pe fond admiterea apelului, respingându-se cererea introductivă, sau în subsidiar admițându-se cererea reconvențională.
Curtea examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art.304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Creditorul are facultatea, dar nu și obligația de a consimți la transformarea în bani a obligației de întreținere.
Din probele administrate rezultă că recurenta are în îngrijire și un descendent cu handicap ceea ce conduce la concluzia,că nici veniturile realizate și nici timpul fizic nu îi permit ca aceasta să trimită suma de bani pentru întreținerea reclamantei -intimate.
Starea sănătății, vârsta înaintată a reclamantei dovedesc faptul că imobilizată la pat, are nevoie de îngrijire permanentă, transformarea obligației într-o sumă lunară nu are eficiența prestării continue a îngrijirilor și supravegherii unui bolnav.
Concluzionând, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, pentru considerentele de mai sus.
Văzând prevederile art. 274 Cod pr.civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta domiciliată în comuna, județ B, împotriva deciziei civile nr.78 din 6 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în B, - nr.46, județ
Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Rodica Duboșaru Elisabeta Gherasim
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EG/BA
2 ex./16.06.2008
1306/2006 Jud.B
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Rodica Duboșaru Elisabeta Gherasim
