Reziliere contract. Speta. Decizia 615/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.615/R/2008
Ședința publică din 13 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta () împotriva deciziei civile nr.641 din 9 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâtul, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal se prezintă recurenta asistată de din Baroul Cluj cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul pârât, asistat de din Baroul Cluj cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța pune în vedere reprezentantei recurentei să facă o încadrare a motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentanta recurentei reclamante arată că motivele de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.7 și 9. proc. civ.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat, instanța constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentanta recurentului reclamant susține recursul așa cum este formulat solicită, în principal, admiterea lui în baza art.312 pct.3 proc.civ. casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probe, întrucât la fond reclamanta a fost lipsită de apărare, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunii. Arată că în motivele de apel a invocat pe lângă lipsa consimțământului și faptul că lucrul vândut este proprietatea altei persoane. oral motivele expuse în memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentanta intimatului pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit întâmpinării de la dosar, și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței de la 9.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6697 din 19.09.2006, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, ca neîntemeiata.
Prin sentința civila nr. 7319/2005 a Judecătoriei Cluj -N a fost admisa excepția necompetentei materiale a acestei instanțe pentru soluționarea cauzei, declinându-se competenta in favoarea Tribunalului Cluj, raportat la faptul ca obiectul contractului a cărui anulare se solicita are o valoare mai mare de 1 miliard lei.
La data de 12.08.2005, prin adresa nr. 6060/2005 a Tribunalului Cluj, dosarul cauzei a fost trimis Judecătoriei Cluj -N, pe cale administrativa, pentru competenta soluționare, raportat la prevederile art. II, alin. 4 din Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea codului d e procedura civilă.
Prin Sentința civila nr. 11004/2005, pronunțata in dosarul nr.12328/2005 Judecătoria Cluj -N, a admis excepția insuficientei timbrări a acțiunii si, pe cale de consecință, a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta, cu motivarea ca reclamanta nu a achitat taxa judiciara de timbru la valoarea obiectului acțiunii, conform disp. art. 2 din nr. 146/1997.
Sentința civilă mai sus menționată a fost desființată prin Decizia civilă nr. 135/A/2006 a Tribunalului Cluj, prin care s-a admis apelul reclamantei, cauza fiind trimisa primei instanțe spre rejudecare.
Pentru a pronunța sentința civilă nr.6697/2006, instanța a reținut următoarele:
Apartamentul în litigiu constituie proprietatea tabulară a reclamantei și a soțului său, conform înscrierilor din CF 88983 C-
Din certificatul de deces de la 29 din dosarul nr. 6370/2005 al Judecătoriei Cluj -N reiese ca proprietarul tabular a decedat la data de 04.11.2003, iar din contractul de la la 6 din același dosar rezultă ca la data de 1 decembrie 2004 reclamanta a vândut paratului apartamentul situat in C-N,-, -. 10, jud. C, înscris in CF nr. 88983 C-N, sub nr. 24015/S/X, compus din 2 camere, o bucătărie, o cămara de alimente, o baie, un antreu, o debara, o logie, un balcon, in suprafață utilă de 49,20 mp, pentru prețul de 34.200 euro, achitat integral de cumpărător la data încheierii contractului.
Din cuprinsul contractului mai rezultă ca reclamanta a înmânat cumpărătorului un rând de chei de la apartamentul vândut, obligându-se să elibereze apartamentul până la data de 1.03.2005.
Prin interogatoriul ce i-a fost luat in cauză, reclamanta a contestat încheierea contractului mai-sus menționat, susținând poziția procesuală exprimată prin acțiunea introductivă de instanță, respectiv că, in realitate, contractul încheiat cu pârâtul a fost un contract de împrumut pentru suma de 1.000 euro, iar nu un contract de vânzare - cumpărare. Reclamanta a arătat că, in luna octombrie a anului 2004, avut nevoie de un împrumut de 1.000 euro, scop in care a răspuns unui anunț-oferta din ziarul "", iar la numărul apelat i-a răspuns numitul, care, după câteva săptămâni i 1-a prezentat pe pârât, cu care s-a înțeles să încheie un contract de împrumut pentru suma de 1.000 de euro.
În ceea ce privește împrejurările în care a fost încheiat contractul, reclamanta a arătat ca suma de 1.000 euro i-a fost predată in apartamentul său de către numitul, care i-a dat sa citească un contract, solicitându-i apoi sa coboare in fata blocului, unde pârâtul o aștepta in mașina, pentru a semna contractul de împrumut în fața pârâtului.
Instanța a mai reținut că pe timpul interogatoriului, poziția reclamantei a fost oscilantă cu privire la semnătura sa de pe contract, deoarece intr-o prima fază, reclamanta nu si-a însușit ferm semnătura de pe contract, arătând doar că este asemănătoare cu a sa, pentru ca ulterior să revină și să recunoască faptul că semnat un contract, dar nu a știut ce anume semnează.
Reclamanta a precizat că a citit contractul de împrumut, insă nu 1-a semnat, nefiind de acord cu clauzele contractuale, deoarece era încheiat pentru suma de 6.000 de euro, iar ea nu avea nevoie decât de 1.000 de euro. După ce reclamanta a citit contractul de împrumut, numitul a pus acest contract intr-o mapă si, împreună cu reclamanta, au coborât in fața blocului, urcând in mașina pârâtului, unde numitul a scos din mapa, iar reclamanta l-a semnat, fără a-l mai citi, deoarece era convinsă că semnează același contract pe care îl citise in locuința ei.
Aceasta inadvertență este de natură a pune sub semnul întrebării sinceritatea reclamantei, deoarece nu se vede de ce reclamanta a refuzat să semneze intr-o primă fază un contract, pe motivul ca nu era de acord cu clauzele acestuia, pentru ca apoi, la foarte scurt timp, sa semneze același contract, fără a-l mai citi, fiind convinsă că semnează tocmai contractul pe care cu câteva minute înainte refuzase sa -1 semneze.
0 altă neconcordanță de natură a pune la îndoială sinceritatea celor declarate de reclamantă constă in aceea că prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a arătat că pârâtul a fost de acord sa-i împrumute bani, insă cu înscrierea unui drept de ipotecă, in vreme ce in cadrul interogatoriului, reclamanta a susținut că pârâtul nu i-a cerut garanții ipotecare si nici dobânda, urmând sa restituie împrumutul in transe lunare, potrivit posibilităților.
Declarațiile martorilor și audiați în clauză, coroborate cu celelalte probe administrate au dus la concluzia că, susținerile formulate prin acțiunea introductivă de instanță, probele scrise, cât si cele testimoniale duc la concluzia că actul încheiat de părți la data de 1 decembrie 2004 fost un contract de vânzare-cumpărare, care a fost semnat de reclamantă ca atare, in deplina cunoștință de cauză si executat parțial, in sensul ca reclamanta a încasat integral prețul vânzării.
Prin decizia civilă nr. 641/A/9.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluja fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta
() împotriva sentinței civile nr. 6697 din 19.09.2006, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, care fost menținută în totul, iar apelanta obligată să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
rin rezoluția din data de 24.02.2006 dată în dosar nr.2548/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N, raportat la actele premergătoare efectuate în cauză s-a apreciat că, deși a fost epuizat integral probatoriul, acesta nu este de natură a dovedi săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3.pen. de către făptuitorul, intimatul pârât din prezenta cauză. Poziția persoanei vătămate a fost oscilantă, inițial susținând că nu a executat semnătura și mențiunea "bun și aprobat" pe înscris, pentru care ulterior să revină și să recunoască semnarea actului, susținând însă că nu a cunoscut conținutul acestuia. De asemenea s-a constatat că între susținerile petentei și cele ale martorului an și G există neconcordanțe, rezultând în fapt că nu a semnat actul în prezența acestor persoane, astfel că nu pot fi verificate susținerile sale vizând eroarea în care s-a aflat la încheierea actului.
În condițiile în care nu rezultă fără dubiu că persoana vătămată s-a aflat în eroare ca urmare a manoperelor desfășurate de făptuitor, așadar că amăgirea este rezultatul faptelor intenționate ale acestuia, s-a apreciat că nu se poate atrage răspunderea penală. Astfel, rămâne facultatea petentei de a invoca pe calea unei acțiuni civile eroarea - viciu de consimțământ -, astfel fiind posibilă anularea actului.
Față de cele reținute, considerându-se că litigiul dintre părți este de natură civilă, în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. b pr.pen. s-a dispus confirmarea propunerii organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de numitul.
Martorul Gad eclarat în ședința publică din data de 2 noiembrie 2007 că, în luna noiembrie 2004, aflat de la numitul că apelanta urma să se împrumute cu suma de 1.000 euro de la o persoană care dă anunțuri în ziar în acest sens. A arătat martorul că în cursul aceleiași luni, i-a solicitat să se deplaseze la locuința apelantei din cartierul, ocazie cu care i-a relatat că a venit persoana contactată, i-a predat apelantei suma de 1.000 euro și urmează să predea și diferența de 5.000 euro în după masa aceleiași zile.
Martorul a declarat că nu a asistat la discuțiile dintre apelantă, numitul, actualul soț al acesteia, și împrumutător. Susține martorul că deși se afla în locuința apelantei la momentul predării sumei, era în bucătărie și a aflat ulterior aspectele relatate de la. Restul relatărilor martorului sunt cunoscute din discuțiile purtate cu apelanta și soțul acesteia.
Tribunalul a constatat că între declarația dată de martorul G în fața instanței și cea dată în cursul urmăririi penale ( 44 dosar acvirat) nu există contradicții. Și în cuprinsul acestei din urmă declarații martorul a susținut că se afla în apartamentul apelantei dar în bucătărie și nu a asistat la discuțiile dintre apelantă, și. Singura neconcordanță între cele două declarații vizează suma împrumutată de către apelantă și anume 6-7.000 euro în loc de 1.000 euro. Nu se confirmă astfel susținerile apelantei în sensul că martorul Gaa sistat la discuțiile purtate cu.
Cererea în probațiune formulată de către apelantă prin reprezentant, de audiere a martorei, a fost respinsă în ședința publică din data de 21 septembrie 2007. Așa cum a fost expusă teza probatorie, consemnată în cuprinsul încheierii de ședință, aceasta viza faptul că în data de 1 noiembrie 2004 apelanta nu se afla în municipiul C- Prin modul de formulare s-a constatat că se urmărește dovedirea unui fapt negativ, probă inadmisibilă.
Instanța de apel a respins și cererea de reaudierea a martorilor și față de împrejurarea că aceste persoane au fost audiate în această calitate atât în fața primei instanțe, cât și în fața organelor de urmărire penală, iar din examinarea declarațiilor astfel consemnate nu rezultă contradicții.
Tribunalul constatat totodată că prima instanță a expus în considerentele sentinței civile apelate o analiză exhaustivă a declarațiilor martorilor audiați, cât și a consemnărilor din interogatoriul reclamantei. Probațiunea administrată la fond și în apel nu permite stabilirea unei situații de fapt diferite față de cea re ținută în sentința care formează obiectul controlului judiciar. Prin răspunsurile date la interogatoriul administrat în ședința publică din data 2 noiembrie 2007 intimatul conte stă în totalitate susținerile apelantei și susține că, în realitate, între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, iar prețul convenit de către părți a fost achitat.
Apelanta nu a fost în măsură să propună administrarea altor probe pentru a-și dovedi susținerile. Așa cum rezultă din cele ce preced, instanța a încuviințat și a procedat la audierea martorului G, cu privire la care s-a susținut că are cunoștință despre condițiile în care s-a încheiat contractul de împrumut și discuțiile purtate cu, dar declarația acestuia nu confirmă aceste afirmații. În ceea ce privește solicitarea de audiere a martorului, se constată că acesta este soțul apelantei, incidente fiind dispozițiile art. 189 alin. 1 pct. 2.pr.civ.
Raportat la cele expuse se constată că, în lumina probațiunii administrate, criticile apelantei sunt nefondate, nefiind dovedită existența erorii reglementate de art. 954.civ. În speță, s-a invocat eroarea asupra naturii actului juridic ce s-a încheiat -error in negotio-. Apelanta reclamantă a susținut că a semnat un contract de împrumut și nu contract de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește nevalabilitatea obiectului convenției, s-a reținut de asemenea că potrivit art. 1169.civ. apelantei îi revenea sarcina de a face dovada în acest sens. De altfel, din cuprinsul motivelor de apel nu rezultă clar considerentele pentru care se apreciază nevalabilitatea obiectului convenției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamanta ( ), solicitând modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea sentinței cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului întemeiat pe prev.art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ. reclamanta a arătat următoarele:
Prin apelul declarat, a solicitat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru două motive, respectiv pentru lipsa totală consimțământului și nevalabilitatea obiectului actului juridic.
Recurenta nu și-a dat niciodată consimțământul în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar faptul că nu-și amintește să fi scris "bun și aprobat", nu înseamnă că este de rea credință.
În motivarea deciziei nu se face nici o referire la contradicțiile din interogatoriul intimatului și starea de fapt prezentată de martorii acestuia, contradicții pe care le- prezentat pe larg în concluziile scrise depuse la data de 8.11.2007.
Reclamanta nu este singura proprietară imobilului în litigiu, această calitate având-o și fiica ei, contractul încheiat și redactat de intimat ascunzând intenția acestuia de a aduce altuia o pagubă, este un act juridic intențional fundat pe o cauză ilicită sau fraudă, dovedind reaua credință a acestuia. Sub incidența art.1080 civi, are importanță juridică "minima negligenția" cumpărătorului care, încălcând obligația de a se convinge că contractat cu un "verus dominus" răspunde pentru culpa sa.
Față de contrazicerile intimatului din răspunsurile la interogator, instanța a r fi trebuit să accepte reaudierea martorilor.
Prin rezoluția din 24.02.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, dar fost admis recursul declarat împotriva sentinței penale nr.704/2007 Judecătoriei Cluj -N, trimițându-se cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Recurenta a mai făcut referire în declarația de recurs și la faptul că este cel puțin interesant modul în care un cumpărător care cunoaște că nu este unica proprietară că are cheltuieli de întreținere restante de peste 5000 lei acceptă să-i dea suma pe baza unui contract sub semnătură privată, iar ulterior îl vinde unei alte persoane care nu face nici ea nici o verificare, în condițiile în care notarul public nu putea autentifica un astfel de contract dacă nu s-ar fi făcut dovada plăților la zi a cheltuielilor de întreținere.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul solicitat în principal respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar respingerea lui ca nefondat.
Cu privire la inadmisibilitatea recursului, intimatul a arătat că recurenta critică hotărârea pe motive de netemeinicie, legate de modul în care instanța de apel făcut aprecierea probatorului administrat în cauză, critici care nu se circumscriu situațiilor reglementate de art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ.
Intimatul a arătat că recursul este nefondat, întrucât reclamanta nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută de instanța de fond și care condus la concluzia de respingere a acțiunii.
În considerentele deciziei, instanța de apel a analizat punctual toată probațiunea administrată în cauză, probațiune care nu a dovedit eroarea asupra naturii juridice a actului sau nevalabilitatea obiectului convenției.
Cu privire la faptul că, contractul de vânzare-cumpărare este fondat pe o cauză ilicită, respectiv aceea că reclamanta nu este singura proprietară imobilului, intimatul a solicitat respingerea acestui motiv ca inadmisibil, fiind invocat pentru prima dată în fața instanței de recurs. Pe de altă parte, starea de coproprietate asupra imobilului între reclamantă și fiica ei nu este de natură să atragă caracterul ilicit al actului sau frauda la lege.
În cauza penală recursul reclamantei împotriva sentinței prin care a fost respinsă plângerea acestei împotriva rezoluției de neîncepere urmăririi penale fost admis pe motive de ordin procedural.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea apreciază recursul nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele motive:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj -N, reclamanta a solicitat să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 1.12.2004, pe motiv că a fost indusă în eroare, întrucât fost convinsă că semnează un contract de împrumut pentru suma de 10.000 EURO.
În declarația de apel, reclamanta invocă aceleași motive. La al doilea termen de judecată reclamanta depune o completare motivelor de apel în care invocă nulitatea actului juridic pentru lipsa totală consimțământului și nevalabilitatea obiectului actului juridic, fără a arăta în ce constă nevalabilitatea obiectului actului juridic.
Instanța de apel a completat probațiunea, apreciind care probe sunt pertinente și utile cauzei și a respins cererea de reaudiere martorilor audiați la instanța de fond și a martorei, pe motiv că prin audierea acestei martore se dorea dovedirea unui fapt negativ.
Instanța de apel mai reținut că reclamanta nu a propus alte probe pentru a-și dovedi susținerile, iar probele administrate au dovedit că, criticile aduse sentinței apelate sunt nefondate.
Criticile reclamantei referitoare la faptul că la instanța de fond reclamanta a fost lipsită de asistență juridică și că se impune administrarea de probe noi sunt nefondate. Apelul a fost declarat de reclamantă prin avocat, pe tot timpul desfășurării procesului a fost asistată de avocat, iar completarea probațiunii raportat la caracterul devolutiv al apelului se putea realiza în această fază procesuală.
Faptul că nu i-au fost admise toate cererile în probațiune, respectiv cele de reaudiere unor martori audiați la instanța de fond și de audiere a martorei, prin care se dovedea urmărirea unui fapt negativ, nu fac nelegală decizia pronunțată în instanța de apel.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat și pentru faptul că, criticile aduse de recurentă în declarația de recurs se referă la motive de netemeinicie, respectiv la aprecierea probelor, motive care, raportat la disp art.304 pct.7 și 9 Cod proc.civ. sunt inadmisibile în această cale de atac.
Urmare respingerii recursului, recurenta () va fi obligată să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat, conform chitanței de la fila 19.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta () împotriva deciziei civile nr.641 din 9 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurenta () să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. IA dact.GC
2 ex/31.03.2008
Jud.apel:,
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
