Reziliere contract. Speta. Decizia 666/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 666
Ședința publică din 1 iulie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 71/A/5.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 iunie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 71/A din 5.02.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 621/18.01.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții - și, a desființat sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, Judecătoriei Timișoara.
Tribunalul reținut că reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâtul, în principal, rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare, autentificată sub nr. 6133/10.09.2001, având ca obiect imobilul din T, str. - nr. 40,. 2, înscris în CF 955 T, iar în subsidiar, desființarea acestei convenții, datorită incidenței clauzei de dezicere prevăzută în aliniatul 5 din convenție, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat că au încheiat cu pârâtul la 10.09.2001 promisiunea de vânzare-cumpărare cu clauză de dezicere, iar la aceeași dată, au încheiat un alt act intitulat convenție, prin care au stabilit modul de plată a prețului, stabilit la suma de 110.000 DM, din care la data încheierii actului s-a achitat suma de 95.000 DM, suma de 5000 DM urmând a fi achitată până la data 1.12.2001, iar suma de 10.000 DM urmând a fi achitată la data perfectării contractului.
Părțile au stabilit totodată și penalități de întârziere 50 DM pentru fiecare zi de întârziere.
Pârâtul nu a achitat suma de 5000 DM scadentă la 1.12.2001 și nici penalitățile de 50 DM pe fiecare zi de întârziere, astfel că se impune rezoluțiunea convenției.
În ce privește subsidiarul acțiunii, au arătat că părțile au convenit o clauză de dezicere cu consecința că dacă reclamanții se răzgândesc, achită pârâtului dublul prețului convenit, adică 200.000 DM sau echivalentul în euro la data actului.
În drept au invocat dispozițiile art.1020, 1021. civ.
Prin sentința civilă nr. 621/18.01.2007, a fost admisă acțiunea reclamanților și s-a dispus rezoluțiunea convenției încheiate de părți.
Instanța a reținut că părțile au convenit încheierea unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, înțelegând să respecte interdicția de înstrăinare prevăzută de Legea nr. 112/1995, în sensul că autentificarea contractului să se facă nu mai devreme de data de 2.12 2006.
Totodată, părțile au convenit obligația de predare a posesiei imobilului la data de 2.12.2006, precum și modalitatea de plată a prețului stabilit la 110.000 DM, din care s-a achitat la data încheierii actului suma de 95.000 DM, 5000 DM urma să se achite până la 1.12.2001, cu penalități de 50 DM pe fiecare zi de întârziere, iar diferența de 10.000 DM la data autentificării convenției.
Potrivit art. 969. civ. părțile sunt ținute de executarea obligațiilor asumate, așa încât neexecutarea de către pârât a obligației de plată a prețului justifică rezoluțiunea convenției conform art. 1020 și 1021. civ.
Prin decizia civilă nr. 594/29.06.2007, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâtul și a desființat sentința primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că pârâtul nu a fost legal citat.
Această decizie a fost casată în recurs de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civilă nr. 972/10.10.2007, reținându-se că pârâtul a fost citat prin publicitate, astfel că nu se poate reține necitarea acestuia.
Examinând în rejudecare apelul declarat de pârât, tribunalul a apreciat că se impune admiterea acestuia și desființarea sentinței primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.
Tribunalul a reținut că părțile au încheiat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare prin care reclamanții și-au asumat obligația de a vinde imobilul pârâtului atunci când Legea nr. 112/1995 o va permite, iar pârâtul, și-a asumat obligația de a cumpăra imobilul cu prețul de 110.000 DM, părțile convenind modalitatea de achitare a prețului și a penalităților de întârziere, precum și o clauză de dezicere.
Tribunalul a apreciat că această convenție naște în sarcina părților numai obligații de a face, îndeplinirea acestor obligații putând fi analizată atunci când devine posibilă încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, sau în cazul refuzului perfectării contractului, ori al pronunțării unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Tribunalul a apreciat că obligația de plată a prețului și cea de predare a bunului sunt clauze accesorii ale antecontractului de vânzare-cumpărare și acestea nu pot justifica rezoluțiunea pentru neexecutare, această sancțiune putând interveni numai pentru neîndeplinirea culpabilă a unei obligații principale.
De aceea, tribunalul a apreciat că și față de împrejurarea că pârâtul a achitat o parte însemnată din preț, în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea și a dispus rezoluțiunea antecontractului fără a analiza însă temeinicia pretenției subsidiare ce vizează desființarea promisiunii de vânzare-cumpărare ca efect al incidenței clauzei de dezicere.
Ca urmare, a apreciat că pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
Împotriva acestei decizii reclamanții și au declarat recurs în termen, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului invocă dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. și arată că hotărârea este nelegală deoarece aprecierile instanței de apel sunt străine de natura cauzei.
Arată că obligația de plată a prețului este una principală și corelativă, iar nu accesorie, cum a apreciat tribunalul, neexecutarea acesteia justificând rezoluțiunea convenției.
Arată astfel că tribunalul a nesocotit dispozițiile art. 1020, 1021. civ.
Mai arată că hotărârea recurată este nemotivată, întrucât instanța s-a rezumat la argumente generale, fără a se referi la starea de fapt în cauză, încălcându-se dispozițiile art. 261. pr. civ..
Totodată, mai arată că și aprecierea referitoare la nepronunțarea asupra subsidiarului acțiunii este greșită, deoarece câtă vreme instanța de fond a admis capătul principal, nu se mai impunea analiza celui subsidiar.
Cu ocazia concluziilor orale, reprezentantul reclamanților a solicitat și casarea deciziei recurate.
Analizând recursul declarat de reclamanți în raport de susținerile acestora, de probele dosarului și de dispozițiile art. 299 - 312. pr. civ. Curtea apreciază că este întemeiat după cum urmează:
instanța de fond a apreciat ca întemeiat capătul principal de acțiune, situație în care nu se impunea și analiza temeiniciei cererii subsidiare.
Reclamanții nu au declarat apel, ci numai pârâtul, nemulțumit de soluția primei instanțe.
În aceste condiții, Curtea apreciază că tribunalul era investit să controleze în calea de atac a apelului temeinicia și legalitatea soluției instanței de fond, față de cererea de schimbare a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Desființarea sentinței a fost cerută în apel datorită necitării la prima instanță, însă acest aspect a fost soluționat irevocabil conform deciziei civile nr. 972/10.10.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care s-a casat decizia din apel și s-a trimis cauza spre rejudecare a apelului pe fond.
Potrivit art. 315 alin. 1. pr. civ. problemele de drept dezlegate în recurs sunt obligatorii pentru instanța căreia i s-a trimis cauza spre rejudecare.
În acest cadru legal, Curtea constată că tribunalul era obligat să soluționeze apelul pe fond, respectiv să se pronunțe numai asupra temeiniciei și legalității sentinței primei instanțe, în raport de criticile din apel referitoare la aceste aspecte.
Așadar, soluția de desființare a soluției sentinței primei instanțe în raport de dispozițiile art. 297 alin. 1. pr. civ. este nelegală, având în vedere că prima instanță a cercetat fondul cauzei.
Întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat conform art. 296. pr. civ. Curtea apreciază că potrivit art. 312 alin. 5. pr. civ. se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 71/A/5.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 1 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /02.07.2008
Tehnored. 2 ex./02.07.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
