Reziliere contract. Speta. Decizia 739/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (582/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.739.
Ședința publică de la 30 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta pârâtă FUNDAȚIA, împotriva deciziei civile nr.1548 A din 3.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR.
are ca obiect - reziliere contract.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 23.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 30.04.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3063/2002 pe rolul Tribunalului București - Secția Comercială la data de 06 februarie 2002, reclamantul Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar a chemat în judecată pe pârâta Fundația, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: rezilierea contractului de închiriere pentru suprafețe locative cu altă destinație decât aceea de locuință nr. 37 din 25 aprilie 2000; evacuarea pârâtei Fundația din spațiul cu altă destinație ocupat în-, Complex CA 6, sector 3; obligarea pârâtei la plata sumei de 142.106.321 lei reprezentând restanță chirie, restanță TVA, majorări de întârziere chirie și majorări de întârziere TVA, calculate pe perioada 04.2000 - 11.2001.
În motivare a arătat că prin Ordinul de repartizare nr. 159 din 18 aprilie 2000 al Primăriei Municipiului B între Direcția Generală a Administrației Fondului Imobiliar, respectiv succesorul în drepturi Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar și Fundația s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe locative cu altă destinație decât cea de locuință nr. 37 din 25 aprilie 2000, având ca obiect folosirea spațiului cu altă destinație situat în-, Complex CA 6, sector 3,
Reclamantul a arătat că prin adresa nr. 24460 din 06 decembrie 2001 pârâta a fost invitată în ziua de 13 decembrie 2001 la conciliere, încercându-se rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului. Pârâta nu a răspuns invitației, neprezentându-se la data și adresa indicată.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 - 114 Cod de procedură civilă, art. 969 Cod civil, art. 1429 alin. 3 Cod civil, art. 1439 alin. 2 cod civil și art. 7201Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 5049 din 08 aprilie 2002, Tribunalul București - Secția Comercială, a admis excepția prematurității cererii și a respins acțiunea ca fiind prematur formulată, cu motivarea că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 720/1 Cod procedură civilă privind obligația de a efectua concilierea directă cu pârâta, înainte de data introducerii cererii de chemare în judecată.
Reclamanta Administrația Fondului Imobiliar a formulat recurs împotriva acestei sentințe.
Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin decizia civilă nr. 1258 din 24 octombrie 2002, admis recursul, a casat sentința recurată, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București și a trimis cauza spre competentă soluționare, pe fond, la Judecătoria Sectorului 3 B, apreciind că litigiul nu este unul comercial care să atragă competenta instanței comerciale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 3 B sub nr. 1292/2003.
La termenul din data de 13 martie 2003, pârâta Fundația a formulat cerere de suspendare a judecății dosarului nr. 1292/2003 până la data soluționării cauzei care face obiectul dosarului nr. 2757/2003 aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 3 B, având ca obiect declararea nulității contractului de închiriere nr. 37 din 25 aprilie 2000. Prin încheierea din data de 17.06.2004 cauza a fost suspendată până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 4871/11.06.2004 a Judecătoriei sector 3
Prin cererea de repunere pe rol formulată la data de 12.05.2006, reclamanta a arătat că, având în vedere dispozițiile sentinței civile nr. 4871/11.06.2004 pronunțată de către Judecătoria sector 3 B, rămasă irevocabilă, prin care s-a dispus anularea contractului de închiriere nr. 37/25.04.2000, renunță la capătul de cererea privind rezilierea contractului de închiriere nr. 37 din 25 aprilie 2000 întrucât a rămas fără obiect. Ca urmare și-a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând evacuarea pârâtei Fundația din imobilul din- complex, sector 3, B, pentru lipsa titlului locativ, precum și obligarea acesteia la plata sumei de 23.503,67 lei reprezentând chirie restantă, TVA restant, majorări de întârziere a chiriei și TVA-ului aferente perioadei aprilie 2000 - februarie 2006, inclusiv.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția insuficientei timbrări, excepția decăderii reclamantei din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată prin cererea precizatoare. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În subsidiar, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată pentru lipsa calității procesuale pasive.
Prin încheierea de la termenul din 28 septembrie 2006, instanța a respins ca neîntemeiată excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată apreciind că pretențiile bănești formulate de reclamantă împotriva pârâtei reprezintă venituri publice scutite de plata taxei judiciare de timbru. Prin aceeași încheiere instanța de fond a respins excepția decăderii reclamantei din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată cu motivarea că cererea precizatoare se constituie într-o cerere de majorare a valorii aceluiași obiect al cererii de chemare în judecată care poate fi formulată în baza art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă și după prima zi de înfățișare. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a unit-o cu fondul constatând că pentru soluționarea acestui mijloc de apărare probele ce trebuie administrate sunt comune cu cele ale fondului.
Pârâta a mai invocat excepția lipsei cauzei acțiunii, excepție care a fost soluționată de către instanța de fond prin încheierea de ședință de la 21 decembrie 2006,în sensul respingerii acesteia cu motivarea că prin cererea modificată reclamanta invocă un drept de creanță împotriva pârâtei, respectiv un drept care reprezintă tocmai un efect al anulării contractului de închiriere nr. 37/2000.
Prin sentința civilă nr. 1246/15.02.2007, Judecătoria sector 3 Bar espins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, a admis acțiunea formulată așa cum a fost precizată, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în B,-, complex CA 6, sector 3, obligat pârâta să plătească suma de 23.503,677 lei reprezentând chirie restantă, majorări de întârziere, TVA și majorări la TVA pentru perioada aprilie - februarie 2006 și a obligat pârâta la 8,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța, în baza art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă, s-a pronunțat cu prioritate, în sensul respingerii acestei excepții ca neîntemeiate.
Astfel, s-a reținut că în raporturile civile obligaționale, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.
Instanța de fond a reținut că în speță acest raport juridic este unul izvorât dintr-un contract de închiriere. Prin urmare, calitatea procesuală pasivă pentru obligația de plată a chiriei și pentru evacuare, aparține chiriașului, în speță pârâta.
În ce privește fondul pretențiilor reclamantei, prima instanță a apreciat că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente: între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. 37 din 25 aprilie 2000 având ca obiect imobilul situat în B str. - - complex CA 6 nr. 25 sector 3.
Acest contract a fost declarat nul absolut prin sentința civilă nr. 487 din 11 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B rămasă definitivă și irevocabilă.
În condițiile declarării nulității absolute a contractului de închiriere, instanța a apreciat că pârâta nu mai are un titlu pentru folosirea spațiului comercial situat în B str. - - complex nr. 25 sector 3, găsind astfel întemeiat capătul de cerere privind evacuarea. Susținerile pârâtei în sensul că acest capăt de cerere a rămas fără obiect întrucât a avut loc predarea primirea imobilului nu au fost reținute dovadă procesul - verbal de la data de 11 aprilie 2003 din care s-a reținut că la data respectivă imobilul era folosit de aceasta. În plus, ulterior acestei date, la 10 iulie 2003, pârâta însăși a solicitat reclamantei, proprietar, permisiunea de a încheia contracte cu furnizorii de utilități pe numele Fundației.
În ceea ce privește pretențiile bănești instanța de fond a reținut că reclamanta solicită contravaloarea chiriei pe perioada aprilie 2000 - februarie 2006, perioadă cuprinsă între încheierea contractului de închiriere și rămânerea irevocabilă a sentinței de declarare a nulității absolute a acestui contract (decizia nr. 322 din 10 februarie 2006 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă prin care a fost respins recursul în cauză având ca obiect declararea nulității absolute).
Instanța a apreciat că reclamanta, în calitate de locator, are dreptul să primească contravaloarea chiriei pe perioada precizată întrucât în cazul contractelor cu executare succesivă, principiul restituirii prestațiilor părților suferă limitări datorită imposibilității obiective de restabilire a situației anterioare. Întrucât nu se poate înapoia folosința bunului închiriat, nici chiria plătită nu se poate restitui. Dacă însă locatarul nu a plătit chiria în perioada cât a avut posibilitatea să folosească imobilul, iar ulterior contractul de locațiune este declarat nul, locatorul are dreptul la plata chiriei aferente tocmai datorită faptului că acesta din urmă nu poate restitui folosința bunului închiriat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel la data de 14 mai 2007 pârâta Fundația, solicitând schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii în principal ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Prin motivele de apel s-a arătat că instanța de fond în mod eronat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei încălcând și autoritatea de lucru judecat deoarece prin sentința civilă nr. 4871/2004 a Judecătoriei sector 3 B definitivă și irevocabilă s-a dispus anularea contractului de închiriere pentru nerespectarea regulilor privind capacitatea de exercițiu a persoanei juridice. Ca urmare, Fundația nu a fost parte în raportul obligațional dedus judecății întemeiat pe contractul de închiriere.
S-a mai susținut de către apelantă că dispoziția de obligare la plata chiriei restante, a TVA, a majorărilor de întârziere este neîntemeiată deoarece contractul de închiriere nr. 37/2000 a fost declarat nul prin sentința nr. 4871 pronunțată de Judecătoria sector 3 la data de 11.06.2004.
Dispoziția de evacuare a pârâtei a fost criticată în apel susținându-se de către apelantă că nu ocupă spațiul în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 1631A/05.12.2007, Tribunalul București secția a III-a civilă a admis apelul formulat dispunând schimbarea în tot a sentinței civile apelate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerii în consecință a acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Instanța de apel și-a motivat decizia reținând în esență că prin sentința civilă nr. 4871/16.04.2004 a Judecătoriei sector 3 B definitivă și irevocabilă s-a dispus anularea contractului de închiriere nr. 37/25.04.2000 cu motivarea că au fost încălcate regulile privind capacitatea de exercițiu a persoanei juridice. S-a motivat, în continuare, că atâta vreme cât contractul încheiat cu apelanta a fost declarat nul, această constatare își produce efectul chiar din momentul încheierii, considerându-se că acest act nici nu a existat, astfel încât nici prestațiile solicitate în baza acestuia nu vor fi executate tot ca un efect al constatării nulității actului. Ca o consecință, instanța de apel a conchis că actul fiind desființat, iar intimata nu a dovedit că apelanta a folosit spațiul sau a încheiat vreun alt contract cu aceasta, apelanta nu este cea obligată în raportul juridic dedus judecății, astfel că nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intimata-reclamantă. În motivarea recursului s-a arătat în esență că este neîntemeiată concluzia instanței de apel conform căreia nulitatea produce efect chiar din momentul încheierii contractului de închiriere. S-a susținut că până la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus anularea, contractul de închiriere este valabil și își produce toate efectele sale caracteristice. Intimata-reclamantă a formulat critici și cu privire la motivarea instanței de apel în sensul că nu s-ar fi dovedit faptul că pârâta a folosit spațiul situat în-, Complex CA 6, sector 3
Prin decizia civilă nr. 256R/29.05.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis recursul, a casat decizia civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.
Instanța de recurs a reținut că, prin raportare la cererea de chemare în judecată și la precizările ulterior aduse acesteia, raportul juridic dedus judecății este cel izvorât din faptul încheierii de către părțile în proces a contractului de închiriere nr. 37/2000, contract care a fost anulat după o perioadă de aproximativ 6 ani, prin sentința civilă nr. 4871/2004 devenită irevocabilă prin menținerea ei în căile de atac. În motivarea deciziei pronunțate, instanța de recurs a apreciat că, în condițiile în care contractul de închiriere este, prin natura lui, unul cu executare succesivă, efectele hotărârii prin care s-a dispus anularea lui se produc numai pentru viitor, convenția producând efecte valabile specifice în fapt, până la data rămânerii irevocabile a respectivei hotărâri judecătorești. Cu alte cuvinte, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care a fost anulat contractul de închiriere, pârâta a avut și și-a exercitat dreptul de a folosi spațiul închiriat și, corelativ, acestui drept, este pusă în discuție, în speță obligația asumată prin aceeași convenție, de a plăti chirie. Ca urmare, a conchis instanța de recurs, aprecierea instanței de apel în sensul că pârâta nu are calitate procesuală pasivă s-a făcut cu nesocotirea acestei caracteristici a efectelor nulității în privința contractelor cu executare succesivă.
După casarea cu trimitere, prin decizia nr. 1548A/03.12.2008, Tribunalul București, secția a III a civilă a respins ca nefondat apelul.
Instanța de apel s-a pronunțat asupra ultimelor două motive de apel, reținând că aspectul existenței calității procesuale pasive a pârâtei a fost soluționat în mod irevocabil și cu autoritate de lucru judecat.
Referitor la cel de-al doilea motiv, Tribunalul a reținut argumentul invocat prin întâmpinare de către intimată și anume că până la rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a dispus anularea contractului de închiriere, actul își produce efectele în mod deplin.
Cu privire la ocuparea de către pârâtă a spațiului în litigiu, Tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada predării-primirii imobilului. Din procesul - verbal de la data de 11 aprilie 2003, s-a reținut că la data menționată pârâta folosea imobilul, iar apelanta nu a produs probe ulterioare, nici în apel, din care să reiasă că aceasta a predat imobilul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta-pârâtă Fundația, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe cale de consecință admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea recursului s-au susținut următoarele:
În primul rând, recurenta a arătat că prin pronunțarea hotărârii de respingere a apelului se nesocotește efectul autoritarii de lucru judecat al sentinței pronunțate de Judecătoria sectorului 3 B prin care s-a dispus anularea contractului de închiriere sub aspectul cauzei juridice a acțiunii de față, care este constituită din acest contract anulat. S-a considerat de către aceasta că nu poate fi admisă o acțiune întemeiată pe un act juridic a cărui anulare a fost dispusă de o altă instanță și care, prin urmare, este lipsită de cauza juridică.
În al doilea rând, recurenta a susținut că dispoziția de obligare la plata chiriei restante, a TVA-ului, a majorărilor de întârziere este neîntemeiată întrucât contractul de închiriere nr. 37/2000 a fost anulat prin sentința civilă nr. 4871 din 11 iunie 2004 pronunțata de Judecătoria Sector 3
Excepția de la principiul retroactivității nulității în cazul contractelor cu executare succesivă este intr-adevăr valabilă cu privire la obligațiile deja executate, datorită naturii speciale a acestor obligații, cum este cazul folosinței în contractele de închiriere. nulității într-un astfel de caz este obiectiv imposibilă în sensul că pârtile nu își pot restitui una alteia prestațiile deja executate și care nu ar mai putea fi obiectiv restituite.
În cauză însă, trebuie să se circumstanțieze aceasta apreciere la situația de fapt dedusă judecații. Astfel, în cauza ce face obiectul acestui dosar, nu se pune problema restituirii unor prestații executate, ci tocmai se cere executarea unor obligații considerate ca fiind neexecutate, ceea ce este practic imposibil să se realizeze în temeiul unui contract declarat nul de către instanța judecătoreasca, printr-o hotărâre irevocabilă.
Singurul temei juridic pentru obținerea contravalorii folosinței rămâne îmbogățirea fără just temei.
Hotărârea instanței de apel a fost criticată și sub aspectul reținerii corectei soluționări de către instanța de fond a majorărilor de întârziere. Conform art. 12 din Contract, întârzierile în plata chiriei sunt sancționate cu plata unor majorări de întârziere pentru neplata în termen a TVA-ului aferent. Această clauză constituie o clauză penală adică "o convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării cu întârziere a obligațiilor" contractuale. Având un caracter accesoriu, nulitatea obligației principale atrage automat și nulitatea obligației accesorii. În consecință, obligarea la plata acestor majorări este nelegală.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Recurenta nu a făcut o încadrare în drept a motivelor de recurs, afirmând doar că hotărârea este nelegală și a fost dată cu încălcarea legii.
Susținerea recurentei în sensul că hotărârea este nelegală și a fost dată cu încălcarea legii, precum și criticile formulate permit încadrarea acestora în cazul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând criticile formulate de către recurenta - pârâtă împotriva deciziei recurate, constată următoarele:
Prin atacarea cu recurs a deciziei civile nr. 1631A/05.12.2007, pronunțată de Tribunalul București secția a III a civilă, instanța de control judiciar a fost chemată să lămurească raportul juridic dedus judecății, sub aspectul persoanei care se pretinde a fi obligată.
În fundamentarea hotărârii pronunțate, respectiv decizia civilă nr. 256 din 29 mai 2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a reținut căraportul juridic dedus judecății este cel izvorât din faptul încheierii de către părțile în proces a contractului de închiriere nr. 37/2000, contract care a fost anulat prin sentința civilă nr. 4871/2004 devenită irevocabilă prin menținerea ei în căile de atac.
În aceleași considerente, această instanță de recurs a constatat că, în condițiile în care contractul de închiriere este, prin natura lui, unul cu executare succesivă,efectele hotărârii prin care s-a dispus anularea lui se produc numai pentru viitor, convenția producând efecte valabile specifice în fapt, până la data rămânerii irevocabile a respectivei hotărâri judecătorești.Cu alte cuvinte, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care a fost anulat contractul de închiriere,pârâta a avut și și-a exercitat dreptul de a folosi spațiul închiriat și, corelativ, acestui drept, este pusă în discuție, în speță obligația asumată prin aceeași convenție, de a plăti chirie.
Aceste argumente prezentate mai sus sunt cele care fac înțeleasă soluția adoptată prin decizia civilă nr. 1631A/05.12.2007de către această instanță de control judiciar, respectiv Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Întrucât explică soluția adoptată, sprijină în mod necesar dispozitivul, aceste argumente necesare, obiective, se bucură de autoritate de lucru judecat întocmai ca dispozitivul, pentru că, în fapt, ele fac corp comun cu dispozitivul.
Plecând de la aceste constatări ale Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, care se bucură de autoritate de lucru judecat, respectiv căraportul juridic dedus judecății este cel izvorât din faptul încheierii de către părțile în proces a contractului de închiriere nr. 37/2000și căefectele hotărârii prin care s-a dispus anularea lui se produc numai pentru viitor, convenția producând efecte valabile specifice în fapt, până la data rămânerii irevocabile a respectivei hotărâri judecătorești,susținerea recurentei -pârâte, în sensul că acțiunea de față este lipsită de cauză juridică deoarece plata chiriei este cerută în baza contractului de închiriere a cărui anulare a fost dispusă de instanță, apare ca nefondată.
De altfel, din considerentele deciziei recurate nr. 1548A/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a III a civilă, rezultă că instanța de apel și-a întemeiat soluția pe același argument, respectiv că până la rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care s-a dispus anularea contractului de închiriere, actul își produce efectele în mod deplin.
Cum din actele depuse la dosar rezultă că recurenta-pârâtă nu s-a achitat de obligația principală rezultată din contractul de închiriere până la data la care acesta a fost anulat, Curtea constată că în mod corect a procedat instanța de apel menținând soluția primei instanțe de obligare a acesteia la plata chiriei restante aferentă perioadei aprilie 2000 - februarie 2006.
Conform contractului încheiat între părți, recurenta - pârâtă datorează pe lângă chirie și TVA, iar întârzierile în plata chiriei sunt sancționate cu plata unor majorări de întârziere de 0,5%/zi și de 0,3% pentru neplata în termen a TVA aferent.
Cum instanța a constatat valabilă obligația principală de plată a chiriei și cum din probele dosarului a rezultat că recurenta-pârâtă nu s-a achitat de această obligație până la data prezentului litigiu, Curtea constată că în mod corect a procedat instanța de apel menținând soluția primei instanțe de obligare a acesteia la plata sumelor datorate cu titlu de TVA restant, majorări de întârziere a plății chiriei și a TVA.
Raportat la toate aspectele reținute, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, găsind neîntemeiat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă Fundația, împotriva deciziei civile nr. 1548 A din 03 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant Consiliul General al Municipiului B - Administrația Fondului Imobiliar, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Mari
Grefier,
Red.
.
2ex./27.05.2008
-3.-;
Jud.3.-
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Rodica Susanu
