Reziliere contract. Speta. Decizia 759/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.759
Sedința publică din 17 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Giurginca
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și, și împotriva Deciziei civile nr.789/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat reclamanții recurenți prin avocat și pârâta intimată prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților recurenți a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentanta pârâtei intimate a depus împuternicire avocațială, concluzii scrise și chitanțele fiscale, respectiv nr. -, respectiv nr.-.
Reprezentantul reclamanților recurenți, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, învederând că la Tribunalul Arad calea de atac a fost apelul și nu recursul, cum greșit s-a stabilit, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 282 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate, având cuvântul,a învederat faptul că recursul civil de față este inadmisibil, întrucât potrivit art.299 pr.civ. nu se poate utiliza calea de atac a recursului împotriva unei decizii irevocabile, pronunțate deja în cadrul unui recurs anterior, însă în ipoteza admisibilității acestui recurs, calea de atac la Tribunalul Arada fost apelul și nu recursul, cum a fost calificată în mod eronat, susținând că obiectul cauzei era strict limitat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților recurenți a învederat că recursul civil de față este admisibil, argumentând prin faptul că legea prevede calea de atac.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.789/29.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.430/28.1.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar cu același număr.
Prin această decizie irevocabilă, tribunalul a confirmat și menținut soluția instanței de fond, care a respins acțiunea reclamanților împotriva pârâtei, care a avut ca obiect rezoluțiunea unei convenții cu valoarea de promisiune de vânzare-cumpărare.
În primă instanță, judecătoria a reținut că, prin promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată între doamna și pârâta, prima a promis că atunci când legea va permite, să vândă celei de-a doua nuda proprietate asupra imobilului situate în arad, str. - nr.2,.10, înscris în CF 54073 A, dreptul de proprietate urmând a se transmite beneficiarei la data la care va fi posibilă încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare. Prețul stabilit a fost de 165.280.340 lei vechi, echivalentul sumei de 5.300 USD, din care promitenta a primit de la pârâta actuală, ca arvună, suma de 44.438.625 lei vechi, respective echivalentul a 1.425 USD, convenindu-se ca diferența de preț să fie achitată fie global, fie prin preluare în plată a ratelor la SC SA
În această convenție s-a instituit clauza potrivit căreia actul nu poate fi rezolvit unilateral de către părți decât în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către părți, iar din chitanțele eliberate de către SC SA A reiese că pârâta a achitat prețul apartamentului.
Pe de altă parte, judecătoria a constatat că, potrivit certificatului de moștenitor nr.117/14.07.2005 eliberat de BNP din Târnăveni, jud. M, reclamanții sunt moștenitorii legali ai promitentei, iar simplul refuz al acestora de a îndeplini prevederile promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată de antecesoarea lor cu pârât nu poate fi reținut ca o neîndeplinire a obligațiilor contractuale asumate de defunctă.
Motivarea reclamanților că prețul stabilit pentru apartamentul în litigiu nu este serios, datorită vârstei și stării de sănătate a promitentei-vânzătoare nu a fost dovedit cu niciun mijloc de probă de către reclamanți, deși aceștia aveau această obligație, instituită de disp.art.1169 civ.
Mai mult de cât atât, prin decizia civilă nr.362/27.03.2006 a Tribunalului arad - irevocabilă, reclamanții au fost obligați să transmită pârâtei dreptul de proprietate asupra situate în A, str. - nr.2,.10, înscris în CF 54073 A, în caz contrar hotărârea urmând să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În concluzie, judecătoria a reținut că și în ipoteza în care ar fi detectabilă o neîndeplinire a obligațiilor contractuale din promisiunea de vânzare-cumpărare, această eventualitate nu ar putea produce consecințe întrucât există o hotărâre irevocabilă în materie de prestație tabulară, intrată în puterea lucrului judecat.
Această sentință a fost recurată de către reclamanți, recursul acestora fiind respins de către Tribunalul Arad, care a statuat că intimata-pârâtă și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin promisiunea de vânzare-cumpărare, aspect de altfel clarificat anterior în mod irevocabil prin decizia civilă nr.362/2006 a Tribunalului arad, care a validat această convenție și i-a acordat putere executorie.
În acest context, instanța de recurs a adăugat că obligația recurenților de a înstrăina imobilul decurge nu numai din convenția însăși, dar și din hotărârea judecătorească irevocabilă, care a stabilit în eventualitatea unui refuz al executării obligațiilor asumate prin antecontract de cătr4e antecesoarea reclamanților, atunci hotărârea va suplini voința acestora și va avea valoarea unui contract de vânzare-cumpărare autentic.
În plus, clauza de dezicere inserată în promisiunea de vânzare-cumpărare, în favoarea ambelor părți, și care constituie o convenție accesorie nu mai poate produce efecte juridice în privința recurenților-reclamanți, din moment ce s-a statuat cu putere de lucru judecat, în mod irevocabil asupra raporturilor dintre părți, în cazul în care se vor răzgândi și vor refuza să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu promitenta - cumpărătoare, care și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin convenție, achitând integral prețul imobilului.
Faptul că în dispozitivul deciziei civile nr.362/2006, instanța de recurs a prevăzut că în caz de refuz de executare, hotărârea ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare, atunci când legea 112/1995 va permite, nu schimbă caracterul obligatoriu al datoriei impuse recurenților în cuprinsul clauzei penale - prin care "contractul nu poate fi rezolvit unilateral de părți decât în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către părți" - astfel că rezoluțiunea convenției nu poate avea loc decât în cazul neîndeplinirii culpabile a obligațiilor și nu printr-un simplu refuz nejustificat.
În final, instanța de recurs a reținut că interpretarea clauzei penale din convenție s-a făcut după intenția comună a părților contractante, potrivit art.977 civ. iar art.969 civ. prevede un principiu de drept contrar regulii "rebus sie standibus", în sensul că toate convențiile legal făcute au puterea unei legi între părțile contractante.
Împotriva hotârârii pronunțate în recurs de către Tribunalul Arad, reclamanții și precum și și au declarat un nou recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.3 pr.civ. susținând că tribunalul a încălcat normele de competență atunci când a soluționat cauza în recurs, în condițiile în care tribunalul ar fi fost competent să soluționeze cauza doar în apel, dată fiind valoarea de impozitare a imobilului din litigiu, de 132.000 RON (1.320.000.000 ROL)
Pe de altă parte, prin concluziile orale și scrise din timpul dezbaterilor în ședință publică, reprezentantul pârâtei - intimate a solicitat ca recursul reclamanților să fie declarat inadmisibil întrucât potrivit art.299 pr.civ. nu se poate utiliza calea de atac a recursului împotriva unei decizii irevocabile, pronunțate deja în cadrul unui recurs anterior.
În plus, intimata a susținut că valoarea obiectului litigiului la care încearcă să se raporteze reclamanții-recurenți, cu scopul determinării căilor de atac și al competenței materiale a instanțelor de control judiciar nu este dată de valoarea de impozitare a imobilului din litigiu, ci de valoarea contractuală a acestui imobil, câtă vreme se cere de către reclamanți rezoluțiunea convenției, ori valoarea obiectului pricinii nu poate fi dată altfel decât prin raportare la valoarea stipulată de către părți în convenția supusă acum cenzurii instanței.
Curtea, analizând recursul declarat de reclamanți, în raport cu starea de fapt și de drept prezentată, însușindu-și argumentele pârâtei - intimate și cu aplicarea disp.art.299 pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că recursul reclamanților este inadmisibil, fiind contrar disp.art.299 pr.civ. astfel că nu sunt aplicabile disp.art.304 pct.3 pr.civ.
În acest sens, curtea va constata că valoarea obiectului pricinii, determinantă pentru stabilirea competenței materiale și pentru exercitarea căilor de atac în această cauză este dată de valoarea inserată evident în promisiunea de vânzare-cumpărare din 21 ianuarie 2003, aceasta fiind de 165.280.340 lei vechi sau 5.300 dolari SUA în echivalent întrucât reclamanți - recurenți au urmărit în prezentul litigiu constatarea rezoluțiunii acestei convenții.
Cu alte cuvinte, ceea ce a fost supus judecății a fost această convenție, care are în cuprinsul ei valoarea indicată mai sus, adică prețul vânzării, astfel că valoarea de impozitare sugerată de către reclamanți nu prezintă nicio relevanță din acest punct de vedere, câtă vreme litigiul nu poartă asupra evaluării imobiliare pe care o realizează autoritățile locale, în vederea impozitării proprietăților.
Curtea își va însuși astfel punctual de vedere al intimatei-pârâte, care este în acord și jurisprudența constantă a instanțelor naționale, în sensul că valoarea obiectului litigiului la care încearcă să se raporteze reclamanții-recurenți, cu scopul determinării căilor de atac și al competenței materiale a instanțelor de control judiciar nu este dată de valoarea de impozitare a imobilului din litigiu, ci de valoarea contractuală a acestui imobil, câtă vreme se cere de către reclamanți rezoluțiunea convenției, ori valoarea obiectului pricinii nu poate fi dată altfel decât prin raportare la valoarea stipulată de către părți în convenția supusă acum cenzurii instanței.
De aceea, curtea va constata că promovarea unui recurs împotriva unei hotârâri irevocabile, pronunțată într-un recurs anterior, în același dosar/cauză contravine disp.art.299 pr.civ. și va fi declarat inadmisibil.
Prin urmare, curtea în temeiul prev. art.312 pr.civ rap.la art.299 pr.civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții și, și împotriva deciziei civile nr.789/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul prev. art.274 și urm. pr.civ. va obligații recurenții să plătească intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții și, și împotriva Deciziei civile nr.789/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
RED.P/02.10.2008
DACT.S/2ex/02.10.2008
Președinte:Marinela GiurgincaJudecători:Marinela Giurginca, Cristian Pup, Erica Nistor
