Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 109/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 109
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 3: Andronic Adriana
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta și pe intimații, având ca obiect rezoluțiune contract împotriva deciziei civile numărul 879 din 10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurenta și av. pentru intimații și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul - în stadiul procesual al recursului - este la al doilea termen de judecată, procedura este legal îndeplinită.
Instanța acordă cuvântul părților pe excepția inadmisibilității recursului invocată, din oficiu la termenul anterior de judecată.
Av. pentru recurenta, arată că obiectul litigiului îl reprezintă contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere. Nu se poate reține doar valoarea întreținerii ci valoarea imobilului care este de peste 100.000 Euro. Pune concluzii în sensul respingerii excepției, cu cheltuieli de judecată.
Av. pentru intimații și arată că în cauză operează excepția inadmisibilității întrucât valoarea litigiului este cea din contract. În prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 281 ind. 1 Cod procedură civilă și av. solicită admiterea excepției cu cheltuieli de judecată.
Cauza rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității recursului.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1013/6.06.2006 Judecătoria Iași dispune:
Admite acțiunea civilă introdusă de către - decedată în cursul procesului cu moștenitoarea, introdusă în cauză, în contradictoriu cu și.
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 4483/10.11.2003.
Obligă pârâții la plata sumei de 308,90 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
La data de 10.11.2003 s-a încheiat contractul autentificat sub nr. 4483 prin care a vândut pârâților o serie de bunuri mobile pentru suma de 10.000.000 lei cu obligația acestora de o întreține cu cele necesare traiului pe tot timpul vieții, întreținerea constând în alimente, medicamente, îngrijiri medicale, în caz de boală, precum și suportarea cheltuielilor de înmormântare, întreținere pe care o evaluăm în vederea taxării la suma de 10.000.000 lei.
Având în vedere faptul că prețul vânzării este egal cu valoarea întreținerii, instanța va avea în vedere scopul avut în vedere de părți, astfel față de starea de boală avansată a reclamantei ce nu îi permitea să se îngrijească singură, de valoarea imobilelor inferioare cu mult prețului menționat de 10.000.000 lei, instanța reține faptul că natura juridică a contractului este întreținerea.
În cauză sunt aplicabile disp. art. 1020 Cod civil, potrivit căruia se poate cere rezoluțiunea contractului precum și disp. art. 998 Cod civil, privind obligativitatea convențiilor dintre părți legal încheiate.
Contractul de închiriere este un contract sinalagmatic, oneros,aleatoriu și nenumit. Obligația întreținătorului este de a face esențialmente personală.
Conform art. 1020 Cod civil, această condiție rezolutorie tacită există în fiecare contract sinalagmatic, situație în care aceasta ar trebui să opereze de drept, ca orice condiție, fără intervenția instanței judecătorești. Această intervenție este prevăzută de art. 1021 Cod civil.
Temeiul juridic al rezoluțiunii îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor în contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare din obligațiile reciproce este cauza juridică a celeilalte. Neîndeplinirea culpabilă a uneia din obligații lipsește de suport juridic obligația reciprocă, astfel încât desființarea - rezoluțiunea întregului contract se impune.
La baza rezoluțiunii este ideea de scop și de vinovăție - condiție generală a răspunderii contractuale și condiție necesară în cazuri speciale de răspundere contractuală ( rezoluțiunea).
Din această perspectivă juridică, instanța reține faptul că era la momentul încheierii contractului și ulterior, până la deces, bolnavă grav, avea cancer.
Reclamanta și-a dovedit acțiunea conform art. 1169 Cod civil, astfel din declarațiile martorilor propuși de aceasta reiese faptul că după încheierea contractului pârâții au mers mai des la. După 3 luni pârâta a plecat din țară, moment din care pârâtul a rărit vizitele, în ultima perioadă a anului 2004, acestea au încetat. Se arată faptul că reclamanta are nevoie de îngrijire, de medicamente, alimente, însoțitor. s-au ocupat de acestea împreună cu rudele în perioada în care pârâții nu au mai ajutat- Arată martorii că reclamanta nu le-a interzis acestora niciodată accesul în imobil.
Cu declarațiile martorilor propuși pârâții nu au reușit să facă dovada contrarie. Martora nu a fost la domiciliul reclamantei din momentul în care s-a încheiat contractul de părți. Tot ceea ce se știe este din declarațiile părților. Martorul a avut o poziție oscilantă, dând declarații contradictorii arată acesta faptul că a fost la reclamantă cu mult timp în urmă, ulterior afirmând că între anul 2003 la sfârșit și 2005 mai fost de 2 - 3 ori la reclamantă. Arată acesta că părțile s-au certat datorită agravării bolii reclamantei. Acest fapt subliniază conduita neadecvată a pârâților ce ar fi trebuit să o ajute pe reclamantă m,ai mult în această perioadă.
Se arată faptul că pârâții au fost duși de martor la domiciliul reclamantei - cam de 2 sau 3 ori pe an. În acest an pârâta a fost plecată în Italia, iar în 2005 fost plecată de 2 ori. Chiar pârâtul, în răspunsul său la interogatoriu, arată faptul că pârâta a fost plecată din 08.2004 - 07.2005 și din 01.2006 la 18.04.2006 nefiind venită în țară.
Afirmația martorului că în 2005 era zdravănă este sub semnul întrebării, având în vedere faptul că la acel moment se afla în ultima fază a bolii sale - cancer, motiv pentru care în anul următor a decedat.
De altfel, martorul a declarat că în toamna anului 2005 boala reclamantei de agravase, ulterior arătând faptul că în 2005 când a tras apă, era zdravănă.
Având în vedere faptul că martorul a mers în ultima perioadă de 2 - 3 ori pe an - când era solicitat de pârâți, fără a intra în casa reclamantei pentru aov edea nu se poate reține că aceasta cunoștea situația de fapt existentă.
Față de cele arătate, instanța reține faptul că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere a lui - de aoh răni, a- duce medicamente, aot ransporta la spital pentru efectuarea tratamentului de câte ori avea nevoie, aceste obligații existând pentru fiecare moment din viața bolnavei.
Este relevantă pasivitatea pârâților tocmai în momentul agravării bolii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții și.
Prin decizia civilă nr. 879 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Iașis -a admis apelul formulat de apelanții și împotriva sentinței civile nr. 1013 din 6.06.2006 a Judecătoriei Pașcani, sentință pe care o schimbă în tot.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta (decedată la data de 2 mai 2006) și continuată de moștenitoarea, în contradictoriu cu pârâții și, ca nefondată.
A fost obligată intimata la plata sumei de 536,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat plus taxă de timbru).
Pentru a hotărî astfel se rețin în esență următoarele:
La data de 10.11.2003 între, în calitate de vânzătoare și pârâții și s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare prin care pârâții au cumpărat, iar a vândut cu rezerva uzufructului viager imobilul construit și neconstruit, în suprafață de 635. situat în P, suburbia strada - nr. 32. Prețul vânzării a fost de 10.000.000 lei; pe lângă preț, părțile au convenit ca în sarcina cumpărătorilor să se adauge obligația de întreținere, constând în alimente, medicamente, îngrijiri medicale în caz de boală precum și suportarea cheltuielilor de înmormântare (întreținerea a fost evaluată la suma de 10.000.000 lei). Contractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat în formă autentică - încheierea de autentificare nr. 4483 din 10.11.2003 a BNP și și a fost trecut în cartea funciară nr. 3397.
În primul rând contractul a cărui desființare se solicită este un contract complex, prin încheierea lui dându-se naștere la obligații reciproce. Pentru vânzătoare singura obligație este aceea de garanție de evicțiune întrucât predarea bunului vândut respectiv intrarea cumpărătorilor în stăpânirea de fapt urma să se facă după decesul vânzătoarei, care pe timpul vieții și-a rezervat un drept de uzufruct asupra bunurilor înstrăinate. Pentru cumpărători s-au stabilit 2 obligații: plata prețului în sumă de 10.000.000 lei și asigurarea întreținerii vânzătoarei. Totodată, prin includerea clauzei de uzufruct viager în contract, cumpărătorii au fost ținuți de a nu o tulbura pe vânzătoare în exercitarea celor 2 atribute ce sunt conferite de dreptul de uzufruct posesia și folosința.
Deci bunurile au fost înstrăinare în schimbul unei sume de bani, a uzufructului și a întreținerii, aceste din urmă 2 elemente având un caracter aleatoriu.
În raport de aceste elemente este necesar a se examina natura juridică a contractului, de vânzare cumpărare sau de întreținere. Pentru aceasta este necesar să se examineze care este prestația principală, urmând ca prestația în bani să fie raportată la valoarea bunului. Față de valoarea mare a bunurilor înstrăinate prin contract ( casa compusă din 3 camere și dependințe, 2 anexe gospodărești și suprafața de 635. teren) apare evident că prestația în bani reprezintă mai puțin de J din valoarea bunurilor înstrăinate, ceea ce face ca în cauză să fie vorba de un contract de întreținere.
Astfel fiind determinată natura contractului, urmează ca motivele invocate de reclamantă să fie analizate în raport de acest contract.
La data de 2 mai 2006 reclamanta a decedat. Conform certificatului de calitate nr. 525/14.11.2006 eliberat de BNP și - moștenitor testamentar al defunctei este. Totodată, prin sentința civilă nr. 2045/23.11.2006 pronunțată de Judecătoria Pașcani, rămasă definitivă și irevocabilă, cererea formulată de și având ca obiect anulare testament nr. 2430/2.05.2006 a fost respinsă. În acest context juridic reclamantei îi este conferită legitimare procesuală activă.
Martorul audiat la solicitarea pârâților, relevă aspecte legate de relațiile vânzătoarei cu pârâții pe care le-a perceput nemijlocit cu ocazia deplasărilor la locuința acesteia. Astfel, urmare a solicitării pârâților martorul a fost cel care a efectuat lucrările necesare pentru racordarea imobilului în litigiu la apa curentă, în măsura în care acestea au trebuit realizate individual de către fiecare beneficiar. Tot martorul a fost cel care de mai multe ori i-a transportat pe pârâți la domiciliul vânzătoarei cu diverse bagaje. Și martora arată că pârâții și-au îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contract constând în alimente, îmbrăcăminte, medicamente, asistență medicală. Despre însoțirea vânzătoarei la spital martora a luat cunoștință nemijlocit ca urmare a discuțiilor care aveau loc între pârțile raportului juridic prin folosirea aparatului telefonic al martorei. Relatările martorei se circumscriu în acest sens faptului că fie vânzătoarea se la Tg. la pârâți unde înnopta și pleca apoi la I însoțită de pârâta, fie că întâlnirea părților avea loc în tren,scopul fiind același, respectiv investigațiile medicale și tratamentele impuse de starea de sănătate a vânzătoarei.
Chiar dacă despre modul în care pârâții au înțeles să presteze întreținere către vânzătoare, martora a luat cunoștință din relatările pârâților, depoziția acesteia se coroborează cu cele relatate de martora a cărei audiere a solicitat-o reclamanta. Chiar la începutul declarației sale martora face vorbire de vizitele dese pe care pârâții le făceau vânzătoarei până la plecarea pârâtei în străinătate arătând ulterior că pârâții erau cei care mergeau în alte localități pentru a-i cumpăra medicamente. Odată cu plecarea pârâtei în străinătate, vizitele soțului său s-au rărit, iar din toamna anului 2005 acestea au încetat.
Depozițiile martorilor pârâților se coroborează și cu actele depuse la dosar și sunt de natură a confirma susținerile din întâmpinarea și memoriul acestora. Pornind de la susținerile reclamantei din actul de investire conform cărora are o pensie foarte mică, instanța reține imposibilitatea materială a vânzătoarei de a face față cheltuielilor impuse de supravegherea și asistența medicală, precum și de medicamentația necesară bolii de care suferea. Chiar dacă în perioada 2004 și 2005 pârâta a fost plecată pentru diferite perioade de timp în străinătate acest fapt nu atrage imanent și o încetare a executării obligației de întreținere. Astfel, pe de o parte calitatea de debitor o are și pârâtul care a continuat să o viziteze și să-i acorde ajutorul necesar vânzătoarei. Pe de altă parte plecarea pârâtei în străinătate în vederea derulării unor raporturi de muncă i-au permis acesteia câștigarea unor sume de bani absolut necesare în respectarea obligației de întreținere în conținutul său complex.
Deși susținerile reclamantei din actul de investire se circumscriu nerespectării de către pârâți a obligației de întreținere din chiar momentul încheierii contractului în noiembrie 2003, nici chiar martorii și nu confirmă aserțiunea sa. Ambii martori fac vorbire de respectarea obligației de întreținere de către pârâți, însă pentru o perioadă limitată.
În contextul testimoniilor arătate anterior se impune apodictic concluzia că doar prin mijlocirea pârâților, vânzătoarea a avut putința în primul rând materială de a se îngriji atât de traiul său zilnic cât și de starea sănătății sale în perioada noiembrie 2003 - toamna anului 2005.
Ulterior acestui moment astfel cum arată toți martorii audiați, între părți au intervenit neînțelegeri ce au determinat o încetare a executării de către debitorii pârâți a obligației de întreținere datorate vânzătoarei.
Contractul de întreținere fiind sinalagmatic pentru neexecutarea obligației de întreținere stabilită prin contract, beneficiarul întreținerii poate să ceară rezoluțiunea contractului în temeiul art. 1020 Cod civil. Potrivit textului menționat, o condiție esențială pentru desființarea contractului este ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului.
Noțiunea de întreținere include multiple prestații iar executarea obligației de întreținere, când izvorul ei este un contract, implică, pe lângă prestația materială și o componentă psihologică dată de caracterul "intuitu personae" al contractului de întreținere, care se întemeiază în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere. Odată frânt atrage raport din culpa creditoarei obligației pe fondul intervenției surorii sale în relațiile consolidate între părți atât anterior cât și ulterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare cu greu li s-ar putea imputa pârâților chiar și cea mai ușoară culpă în neexecutarea contractului.
În aceste condiții, incidența disp. art. 1020 cod civil în raportul juridic civil dedus judecății a fost în mod greșit reținută de instanța de fond.
În considerarea celor mai sus expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs care formulează următoarele critici deciziei:
În timpul vieții sale a dispus ca tot patrimoniul său să revină recurentei în deplinătatea facultăților mentale deoarece nepotul său nu și-a respectat clauzele contractuale.
În realitate a fost sprijinită moral și material de către recurentă.
Probatoriul a fost neconcludent astfel că hotărârile pronunțate sunt netemeinice.
În termenul din 18 martie 2009 s- invocat excepția inadmisibilității excepției raportat la art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă.
Raportat la această excepție recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală, litigii al căror obiect are o valoare de până 1 miliard lei.
În speță, obiectul acțiunii îl constituie rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 4483 din 10.11.2003.
Din examinarea contractului rezultă că prețul vânzării este în sumă de 10 milioane lei, deci 1.000 RON, iar întreținerea a fost evaluată de părți tot la 10 milioane lei, deci 1.000 RON, valoarea totală a contractului fiind de 2.000 lei.
Drept urmare se constată că obiectul acțiunii se situează sub valoarea de până la 1 miliard, astfel că hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului.
Cum prin decizia tribunalului s-a solicitat calea de atac a recursului, chiar sub denumirea greșită de apel, recurenta nu mai are deschisă calea de atac a recursului, în caz contrar s-ar încălca principiul unicității căii de atac.
Drept urmare recursul va fi respins ca inadmisibil.
Deoarece recursul se va soluționa pe excepție, motivele de recurs nu pot fi analizate.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 879 din 10.12.2008 a Tribunalului Iași pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatelor suma de 1.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.04.2009
Tribunalul Iași
jud.
jud.
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Buliga Georgeta, Andronic Adriana
