Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1094/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1094/2009-
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Eugenia Moșincat |
- - | - JUDECĂTOR 3: Florica Roman | |
- | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă-pârâtă reconvențională, domiciliată în O,-, -. 5, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă-reclamantă reconvențională (fostă, domiciliată în O,-, -. 5, județul B și intervenienții, domiciliat în O,-, -. 6, județul B, domiciliat în O,-, -. 9, județul B, domiciliat în O,-, -. 10, județul B, domiciliat în O,-, -. 11, județul B, domiciliat în O,-, -. 13, județul B, domiciliat în O,-, -. 15, județul B, domiciliată în O,-, -. 18, județul B, domiciliat în O,-, -. 17, județul B și, domiciliată în O,-, -. 16, județul B,
împotriva deciziei civile nr. 281/A din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 4048 din 6 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 8625/2005, având ca obiect: rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 3 iunie 2009, dată la care reprezentanții părților au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 10 iunie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4048 din 6 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei; s-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională împotriva reclamantei-pârâtă reconvențională și în consecință.
S-a dispus transformarea obligației de întreținere stabilită în sarcina pârâtei reclamante reconvenționale prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 5298/1998 al - O, în obligația de plată a unei sume lunare de bani, anume suma de 252,5 RON lunar în favoarea reclamantei - pârâtă reconvențională.
Pârâta - reclamantă reconvențională a fost obligată la plata sumei de 190 lei reprezentând diferență onorariu expertiză, în favoarea d-nei expert.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au înțeles foarte bine, până în toamna anului 2005, dată la care relațiile dintre părți s-au deteriorat, reclamanta refuzând să mai primească întreținere de la pârâtă, lucru recunoscut de ea la interogator.
Instanța a mai reținut că pârâta și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau, din declarațiile martorilor rezultând că reclamanta era dusă la medic ori de câte ori a fost cazul, aceasta fiind tratată ca un membru al familiei.
Susținerile reclamantei potrivit cărora ar fi jignită de către pârâtă nu au fost confirmate de probatoriul administrat, dimpotrivă martorul a relatat că a asistat la o criză de isterie din partea reclamantei, care a amenințat că se aruncă de la etaj dacă nu este lăsată să plece și să trăiască cu cine dorește ea.
În concluzie, din probele administrate, instanța de fond a conchis că nu poate fi reținută culpa pârâtei, motiv pentru care, în temeiul art. 1020-1021 Cod civil, acțiunea principală a fost respinsă.
Cu privire la cererea reconvențională, față de imposibilitatea continuării prestării în natură a obligației de întreținere datorită comportamentului reclamantei, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, dispunând transformarea obligației de întreținere stabilită în sarcina pârâtei reclamante reconvenționale prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 5298/1998 al BNP, în obligația de plată a unei sume lunare de bani, anume suma de 252,5 RON lunar în favoarea reclamantei pârâte reconvenționale, sumă stabilită avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamanta, solicitând schimbarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii acțiunii reconvenționale.
Prin decizia civilă nr. 281/A din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta, în contradictoriu cu intimata ( fostă ), împotriva sentinței civile nr. 4048 din 6 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost păstrată în totalitate.
Partea apelantă a fost obligată să plătească părții intimate suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
Tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o analiză corectă a întregii probațiunii administrate în cauză, reținând în final ca esențială în dezlegarea cauzei faptul că reclamanta este cea care refuză, în mod culpabil, să accepte în continuare întreținerea pe care pârâta intimată dorește să o presteze și pe viitor.
Acest aspect a fost confirmat și de probațiunea administrată în fața instanței de apel. Astfel, martora persoană apropiată ambelor părți - după ce confirmă, odată în plus, relațiile extrem de apropiate ce au existat între apelantă și pârâtă, a arătat că intimata a îngrijit-o pe apelantă cum se cuvine, acesteia nelipsindu-i nimic. În urmă cu trei ani însă, relațiile dintre părți s-au răcit, apelanta izolându-se într-o cameră pe care a închis-o, nemaipermițându-i intimatei accesul în ea.
instalată între cele două părți este confirmată și de martora apelantei, motivele ce au stat la baza neînțelegerilor ce au apărut între părți fiind doar diferite. Or, s-a reținut că acestea nu sunt relevante, în condițiile în care nici unul din motivele invocate de martori - prezumata relație a apelantei cu un, refuzul intimatei de a vinde apartamentul, plecarea fetiței la grădiniță - nu sunt imputabile intimatei și, mai ales, nu sunt legate de modul de executare a contractului de întreținere.
Ceea ce s-a reținut însă a fi esențial este că, în urma acestor neînțelegeri, apelanta a refuzat să mai primească întreținerea oferită de intimată. Relevantă sub acest aspect este mărturia, care a declarat că apelanta a refuzat să o primească pe intimată când a fost internată, că a refuzat medicamentele și mâncarea oferită de aceasta, precum și faptul că, în ciuda neînțelegerilor, intimata a încercat să continue întreținerea ce a fost în mod constant refuzată de apelantă.
Aceasta depoziție se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în fața instanței de fond, probe ce au fost în mod judicios analizate de această instanță.
Depoziția martorei s-a reținut că nu poate duce la stabilirea unei stări diferite de fapt, cu atât mai mult cu cât martora recunoaște că, după ce declarațiile dintre părți au devenit tensionate, nu a mai vizitat-o pe reclamantă la domiciliul său, fiind așadar în imposibilitate de a relata în mod obiectiv fapte pe care le-ar fi receptat în mod nemijlocit.
Față de cele de mai sus, s-a concluzionat că nu se poate reține culpa intimatei în neexecutarea contractului de întreținere, condiție imperativ a fi îndeplinită pentru a se putea pronunța rezilierea unui contract.
În ceea ce privește acțiunea reconvențională, tribunalul a reținut că aceasta a fost în mod corect admisă. Astfel, dacă partea ce și-a îndeplinit obligațiile contractuale dorește continuarea contractului, ea poate opta pentru executarea în continuare a acestuia. În cazul contractului de întreținere însă, datorită specificului obligațiilor și caracterului intuituu personae al acestuia, executarea obligației de întreținere de către creditor este imposibilă fără concursul creditorului.
Ca atare, în cazul în care creditorul refuză nejustificat primirea întreținerii - situație de fapt reținută în cauza de față,- instanța poate dispune transformarea în bani a obligației de a presta în natură întreținerea.
În ceea ce privește cuantumul sumei stabilite în acest sens, s-a reținut că acest cuantum a fost stabilit ca urmare a administrării probei cu expertiză, ale cărui concluzii nu au fost combătute de o altă probă. De asemenea, s-a apreciat că nu pot fi reținute aspectele învederate de apelant, acestea fiind simple alegații subiective, la care instanța de control nu se poate raporta.
Apelanta nu a indicat nici care anume nevoi nu au fost avute în vedere de expert, nici măcar nu a arătat suma care, în opinia sa, ar acoperi nevoile reale de întreținere.
Or, având ca suport probator o expertiză judiciară, efectuată în contradictoriu cu ambele părți și la concluziile căreia acestea aveau posibilitatea de a face obiecțiuni, expertiză care de altfel a avut în vedere tocmai nevoile specifice apelantei, obiceiurile sale alimentare, acoperirea costurilor întreținerii (apă, curent, energie electrică, etc.), s-a reținut că în mod corect instanța de fond și-a însușit concluziile acesteia la transformarea în bani a obligației de întreținere.
În concluzie, având în vedere ansamblul considerentelor expuse mai sus, constatând ca sunt nefondate criticele formulate de apelanta, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, s-a respins ca atare apelul formulat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelantei aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta reclamantă, în termen legal, solicitând admiterea recursului și modificarea în întregime a deciziei nr. 281/7 mai 2008 Tribunalului Bihor în sensul admiterii apelului formulat și schimbării în întregime a sentinței civile nr. 4048/6 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul admiterii acțiunii principale și respingerii acțiunii reconvenționale cu consecința rezoluțiunii contractului de întreținere autentificat sub nr. 5298/1998 de și repunerea în situația anterioară în CF nr. 34149
Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele.
În motivare arată recurenta că potrivit practicii judiciare, întreținătorul nu poate renunța la sarcina întreținerii, oricât de împovărătoare ar fi aceasta, și nici chiar în situația în care dorește să restituie imobilul, astfel încât dacă s-ar pune cu adevărat problema unei transformări a obligației de întreținere în bani, singurul aspect relevant este reprezentat de nevoile reale ale reclamantei.
Menționează că instanța de apel a motivat respingerea acestei critici pe considerentul că nu au fost combătute concluzii expertizei însă faptele notorii nu trebuie dovedite, fiind evident că valorile și cantitățile produselor trecute în expertiză sunt imposibil de respectat.
De altfel, învederează instanței că nu dorește plata unei sume de bani, fiind mulțumită dacă ar fi respectate obligațiile de întreținere asumate de intimată, ori, existența unor dubii de natura celor care sunt reflectate în declarațiile martorilor ar fi trebuit să determine schimbarea sentinței.
În mod cu totul subsidiar, chiar și în cazul menținerii soluției de respingere a acțiunii solicită, respingerea pentru viitor, de la data pronunțării deciziei în recurs a acțiunii reconvenționale, invocând în acest sens că are nevoie, în mod real de întreținere și nu de o sumă fixă și mică de bani, arătând totodată că nu debitorul este cel care alege modalitatea de executare a contractului ci creditorul, cu atât mai mult cu cât nu se poate întreține singură.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct. 9 și art. 274 Cod procedură civilă.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând în motivare că cererea reconvențională a fost formulată din cauza imposibilității prestării în natură a obligației de întreținere datorită comportamentului reclamantei recurente, iar suma de bani în cuantum lunar de 252,5 lei a fost stabilită în baza unui raport de expertiză și nu în mod arbitrar.
Deși recurenta a criticat sentințele pronunțate de cele două instanțe invocând faptul că are nevoie de întreținere și nu se bani, culpa intimatei nu poate fi reținută în condițiile în care recurenta refuză prestarea întreținerii.
Cu ocazia stabilirii sumei de bani necesare pentru întreținerea recurentei s-a avut în vedere și faptul că toate cheltuielile de întreținere, încălzirea, energia termică, etc. și cheltuielile comune s-au plătit de către întreținătoare.
Menționează că și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul de întreținere, aspecte dovedite cu probele testimoniale administrate în cauză, dorind în continuare să-i asigure întreținere recurentei, lucru imposibil însă, întrucât reclamanta recurentă refuză să primească mâncarea, s-a închis în camera sa refuzând practic orice formă de întreținere.
Arată că, din momentul pronunțării sentinței în primă instanță și-a executat lunar obligația privind plata sumei de bani la care a fost obligată în schimbul întreținerii.
În recurs s-a format o cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei, de către intervenienții, G și, aceștia solicitând respingerea recursului formulat de recurentă și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor atacate, menționând în cuprinsul cererii că intimata și-a executat obligațiile de întreținere, singura culpabilă fiind recurenta care a refuzat întreținerea.
În ședința publică din 6 mai 2009 s-a luat act că intervenienta nu este semnatara cererii de intervenție accesorie și că nu-și însușește această cerere, iar în ședința publică din 3 iunie 2009, instanța a respins în principiu cererea de intervenție accesorie, intervenienții nejustificând un interes legitim pentru promovarea acestei cereri, dat fiind obiectul prezentei cauze și cu atât mai mult cu cât contractul de întreținere are un caracter intuitu personae.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța reține următoarele:
Sub aspectul îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate de părți, în speță de întreținătoarea intimată se apreciază că în mod temeinic și legal au reținut instanțele ca fiind executată această obligație.
În acest sens se rețin declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv martora, și, potrivit cărora între cele două părți existau relații extrem de apropiate, pârâta intimata îngrijind-o pe recurentă cum se cuvine, relațiile dintre părți răcindu-se ulterior, ca urmare a atitudinii recurentei reclamante care practic a refuzat întreținerea.
Martora, persoană apropiată ambrelor părți a arătat că reclamanta recurentă este cea care refuzat să o primească pe intimată când a fost internată în spital, a refuzat medicamentele și mâncarea oferită de aceasta și cu toate acestea intimata a încercat să continue întreținerea ce a fost însă refuzată în mod constant de către recurentă.
Certificatul medico-legal depus de recurentă în probațiune în recurs nu face dovada neexecutării obligațiilor de către intimată, în condițiile în care, așa cum mai sus s-a reținut, aceasta nu avea posibilitatea să se ocupe de îngrijirea recurentei datorită refuzului acesteia din urmă.
În consecință se apreciază că instanțele au făcut o analiză corectă a probațiunii administrate în cauză reținând că reclamanta este cea care a refuzat întreținerea, deși pârâta și-a îndeplinit această obligație, astfel încât nu poate fi reținută culpa intimatei în neexecutarea contractului de întreținere, condiție imperativ a fi îndeplinită pentru a putea dispune rezilierea unui contract.
Greșit s-a dispus însă transformarea obligației de întreținere în bani, în condițiile în care reclamanta are nevoie efectiv de îngrijire, sens în care vor fi avute în vedere actele medicale depuse la dosar, vârsta recurentei, aceasta neputându-se îngriji singură, chiar dacă ar beneficia de o sumă de bani în acest scop.
Se reține totodată că transformarea în bani a obligației nu se poate face decât în situația în care executarea în natură a acesteia nu este posibilă, ori astfel cum susține recurenta, aceasta are nevoie de îngrijire zilnică, fiind de acord totodată, în subsidiar, ca executarea sub forma întreținerii să fie menținută în cazul respingerii cererii principale.
Raportat la această precizare făcută de recurentă instanța apreciază ca fiind netemeinic a se menține dispoziția privind transformarea obligației de întreținere în bani, întrucât în caz contrar s-ar da posibilitatea debitorului să-și aleagă modul de îndeplinire a obligației asumate, indiferent de existența sau inexistența unei fapte culpabile a întreținutei.
În consecință, în condițiile în care întreținutul, recurenta din prezenta cauză, și-a manifestat opțiunea în sensul acceptării întreținerii pentru viitor, chiar dacă în mod cu totul subsidiar și întrucât nu existau temeiuri pentru rezoluțiunea contractului de întreținere (recurenta fiind cea care pentru o perioadă determinată a refuzat întreținerea, în mod culpabil), instanța va lua act de această precizare, urmând a respinge acțiunea reconvențională, neexistând temeiuri pentru transformarea acestei obligații în bani.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va admite ca fondat recursul, va dispune modificarea deciziei civile nr. 218/A/7 mai 2008, în sensul că va admite apelul formulat de apelanta, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă și va schimba în parte sentința civilă nr. 4048 din 6 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul că va respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională, menținând dispoziția din sentința civilă nr. 4048/6 iunie 2007 privind respingerea acțiunii principale, precum și dispoziția privind obligarea pârâtei la plata sumei de 190 lei reprezentând diferența onorariului de expertiză, respectiv cea privind neacordarea cheltuielilor de judecată.
În apel și în recurs, urmează a fi obligată intimata să-i plătească recurentei suma de 1.858 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și onorarii avocațiale, intimata fiind în culpă procesuală conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenta reclamantă-pârâtă reconvențională, domiciliată în O,-, -. 5, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă-reclamantă reconvențională (fostă, domiciliată în O,-, -. 5, județul B, împotriva deciziei civile nr. 281/A din 7 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în sensul că:
Admite apelul formulat de apelanta, în contradictoriu cu intimata (fostă,împotriva sentinței civile nr. 4048 din 6 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională, împotriva reclamantei-pârâtă reconvențională, având ca obiect transformarea obligației de întreținere în obligația de plată unei sume lunare de bani.
Obligă intimata să-i plătească recurentei suma de 1.858 cheltuieli de judecată în recurs și apel.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile nr. 4048/6 iunie 2007.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
- judecător fond-
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător - 01.07.2009
- radtilografiat grefier - 03.07.2009 -2 ex.
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Eugenia Moșincat, Florica Roman
