Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1191/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1191/2008-
Ședința publică din 09 septembrie 2008
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta din localitatea B, Calea, -.II,.21, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata reclamantă din localitatea B,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva deciziei civile nr.189/A din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.928 din 21 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr-, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurenta - personal și reprezentată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 23 din 23.04.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat, pentru intimata reclamantă lipsă, reprezentantul acesteia avocat în baza împuternicirii avocațiale din 25.08.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 04.09.2008 prin registratura instanței a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimatei reclamante, la care se află anexate în copie: chitanța nr.- din 25.08.2008 emisă de Cabinet avocațial individual " ", adresa nr.4018 din 28.08.2008 emisă de Ministerul Sănătății - Spitalul de Psihiatrie și pt. Măsuri de Siguranță - B, bilet de externare nr.4314 din 31.20095, bilet de externare (scrisoare medicală) nr.8725 din 25.102.005 ambele emise de Spitalul Municipal ". " B - Compartimentul Neurologie; că la data de 08.09.2008 prin același serviciu al instanței a parvenit la dosar cerere pentru lăsarea cauzei la finalul dezbaterilor, formulată de reprezentanta intimatei reclamante avocat, după care:
Instanța, comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar de partea intimată cu reprezentanta recurentei pârâte -.
La întrebarea instanței, reprezentanții părților arată că nu au probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei pârâte - solicită: în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și retrimiterea cauzei la Tribunalul Bihor pentru a se completa probațiunea cu probele testimoniale solicitate de către apelanta pârâtă, probe asupra cărora instanța nu s-a pronunțat și care nu pot fi administrate în recurs, privind audierea a 3 martori, probe pe care le consideră utile în soluționarea cauzei: În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și schimbarea sentinței instanței de fond, cu consecința respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. În motivare arată că instanța de fond nu a făcut distincție între cele două contracte, contractul de donație și contractul de întreținere, donația realizându-se după ce anterior recurenta a mai întreținut-o pe cea care a fost. Recurenta și-a îndeplinit obligația de întreținere până la data de 09 februarie 2007, iar declarația martorei trebuie înlăturată, întrucât o persoană nu poate fi și parte și martor în cadrul aceluiași proces.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de tribunalul, iar în subsidiar, în situația în care va fi înlăturată declarația martorei, care este intimată în prezenta cauză, solicită trimiterea cauzei la Tribunalul Bihor în vederea delimitării celor două contracte, apreciind că important este scopul urmărit de părți. Arată că donația cu sarcină este un contract sinalagmatic și chiar în timpul vieții donatoarea a solicitat rezoluțiunea contractului. Legat de declarația martorei, învederează că aceasta nu a avut calitatea de parte la instanța de fond. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.928 din 21 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei, și a dispus rezoluțiunea contractului de donație cu sarcină de întreținere autentificat cu nr. 2386 din 23 august 2005 de - precum și anularea încheierii de întabulare nr. 5176/2005 și a inscripțiilor de CF de sub 8 și 3 cu privire la nr. top. 973/155 din CF 2412 B, restabilind situația anterioară de
Pârâta a fost obligată la suma de 600 RON cu titlu cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin contractul de donație cu sarcină de întreținere, reclamanta a transmis pârâtei imobilul proprietatea sa, cu obligația din partea acesteia de aoî ngriji și întreține, să-i asigure toate cele necesare traiului, îngrijire zilnică, hrană, încălzire, în caz de boală medicamente și asistență medicală calificată, iar la deces să o înmormânteze cu cinstea cuvenită.
A reținut că în urmă cu doi ani de zile, reclamanta a fost paralizată, dată de la care a rămas cu sechele și fiind bolnavă situație în care are nevoie de îngrijire specială în mod continuu și cu caracter permanent, iar de la data încheierii contractului cu pârâta 23.08.2005, aceasta s- achitat de obligațiile asumate până în octombrie 2006, când reclamanta a fost internată la Spitalul de peste voința sa.
A constatat că pârâta nu și-a mai îndeplinit obligațiile ce rezultau din contract, vizitat-o doar o singură dată pe reclamantă, iar după externare a venit în mod sporadic aducându-i reclamantei un singur fel de mâncare și nu i-a mai asigurat medicamentele necesare, fiind diabetică, pârâta înșelându-i încrederea internând-o din nou peste voia sa la Spitalul de.
A mai constatat că, cu toate că a fost anunțată să o ridice pe reclamanta din spital, pârâta nu s-a prezentat, iar reclamanta a fost transferată la secția de bolnavi psihici cronici, unde a mai stat o săptămână, fără ca pârâta să se intereseze de soarta sa, fiind vizitată de numita, care a externat-o pe propria răspundere la 19.02.2007, dată de la care o îngrijește pe reclamantă și o întreține în mod permanent.
In baza testamentului autentificat cu nr. 2670/30.07.2004, pârâta a fost instituită ca și legatar universal, în schimbul întreținerii ce urma să o presteze, locuind împreună cu reclamanta, iar până la începutul anului 2005, i-a prestat întreținerea cuvenită, însă datorită firii capricioase a reclamantei, pârâta a fost izgonită fără nici o justificare în plină iarnă, mutându-se cu chirie și continuând să presteze întreținerea față de reclamantă.
Ulterior, reclamanta a revocat din nou dispozițiile testamentare și l-a instituit ca și legatar universal pe numitul, tot în schimbul întreținerii, iar după cca. 3 săptămâni, reclamanta prin diferite persoane a făcut demersuri prin care a determinat-o pe pârâtă să reia prestația întreținerii, având în vedere faptul că lucrurile personale ale acesteia și aparatura electrocasnică cumpărată se găseau la domiciliul reclamantei, aceasta acceptând propunerea.
La data de 23 august 2005, s-a revocat testamentul autentificat cu nr. 1383/2005 pe seama numitului și s-a încheiat contractul de donație atacat, iar in luna octombrie a anului 2006, reclamanta datorită stării de sănătate a fost internată în spitalul din, perioadă în care pârâta arată că a vizitat-o împreună cu o vecină de mai multe ori, ducându-i mâncare și cele necesare în perioada spitalizării.
S-a reținut că după externarea din spital, care s-a făcut la cererea reclamantei, aceasta a început să refuze prestarea întreținerii din partea pârâtei, cu toate că a încercat în repetate rânduri să facă acest lucru.
Din depoziția martorei instanța de fond a reținut că a fost informată de către o persoană pe nume despre faptul că reclamanta este internată la Spitalul de din și că de cca. o săptămână nu a fost vizitată de nimeni, cerându-i să o anunțe pe pârâtă pentru externare, iar pârâta a refuzat.
Din declarațiile celorlalți martori, instanța a reținut că pârâta îi aducea reclamantei un singur fel de mâncare, care era insuficientă și inadecvată, având în vedere boala de care suferea reclamanta, respectiv diabet, aceasta având nevoie de mâncare la regim, iar reclamanta i-a solicitat martorilor în mai multe rânduri să-i cumpere alimente de la piață, respectiv lapte, mere, struguri, ridichi, deoarece pârâta nu i le cumpăra.
Instanța de fond a apreciat în raport de cele reținute, că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată sub aspectul disp. art. 1021 cod civil, motiv pentru care a admis- așa cum a fost formulată, iar în temeiul art. 34-36 din 115/1938 a dispus anularea încheierii de întabulare nr. 5176/2005 și a inscripțiilor de CF de sub 8 și 3 cu privire la nr. top. 973/155 din CF. 2412 B, restabilind situația anterioară de ca urmare anulării actului în baza căruia s-a operat întabularea.
În temeiul art. 274 Cod proc. civilă a obligat pârâta la suma de 600 RON cu titlu cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal, la data de 4 iulie 2007, pârâta - a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 928/2007 pronunțată de Judecătoria Beiuș, arătând că motivele prezentului apel vor fi depuse în termen util la instanță.
Motivele de apel au fost depuse ulterior la dosar, prin care s-a solicitat admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta intimată, cu cheltuieli de judecată.
S-a învederat instanței faptul că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea greșită a materialului probator administrat, întrucât și-a respectat în bune condiții toate obligațiile stipulate în contractul de întreținere încheiat cu reclamanta intimată.
A precizat că a locuit împreună cu reclamanta până la începutul anului 2005, prestându-i întreținerea cuvenită, iar la începutul anului 2006 reclamanta a fost cea care a izgonit-o fără nici o justificare în plină iarnă, situație în care a prestat în continuare întreținere în sensul că a avut grijă de reclamantă cu toate cele necesare, respectiv i-a dus mâncare și i-a spălat hainele, îngrijindu-se de întreaga gospodărie și pe perioada cât a fost internată la spital.
A precizat că în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluția pe depoziția martorei, deoarece această declarație nu corespunde realității, fiind interesată de a-i lua locul și de a încheia în viitor un contract de întreținere cu imobilele reclamantei intimate.
Nici celelalte declarații ale martorilor nu sunt conforme cu realitatea deoarece s-a îngrijit de reclamantă zi de zi până în luna octombrie, când datorită stării de sănătate, reclamanta intimată a fost internată în spitalul din localitatea Dr., vizitând-o împreună cu o vecină de mai multe ori și ducându-i cele necesare traiului.
În raport de cele arătate, a învederat instanței că nu se face vinovată de neexecutarea obligațiilor asumate, deoarece intimata a avut un comportament oscilant și nu i se poate reține nici o culpă.
Reclamanta intimata, pe parcursul procesului a decedat, fiind introdusă în cauză succesoarea acesteia.
La data de 4 martie 2008 intimata în calitate de succesoare a reclamantei intimate a depus la dosar întâmpinare și a solicitat instanței respingerea apelului, menținerea sentinței civile apelate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
A învederat instanței faptul că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, fiind dată în conformitate cu materialul probator administrat în cauză, din care rezultă că apelanta nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația de întreținere asumată prin contract.
A precizat că susținerile apelantei nu au nici un suport probator, deoarece din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond, reiese că apelanta a internat-o pe intimată în spital peste voința ei, vizitând-o doar o singură dată - fără a-i ducele cele necesare traiului, respectiv alimentele de bază.
De asemenea a mai precizat și faptul că apelanta a avut un comportament necorespunzător față de intimată, insultând-o și amenințând-o de mai multe ori, încălcându-se astfel principiul inserat în art. 970 Cod civil, aceasta neîndeplinindu-și la timp și în mod corespunzător toate obligațiile asumate prin contract.
A mai arătat și faptul că prestațiile materiale nu au fost în conformitate cu starea de sănătate a intimatei, ca atare nu se poate reține ca executată această obligație și în mod corect instanța de fond a apreciat imposibilitatea raporturilor contractuale dintre părți, reținând culpa pârâtei apelante.
La dosar s-a depus scrisoarea medicală ce o privește pe defuncta intimată, care cuprinde toate analizele ce i-au fost efectuate cu ocazia internării.
Prin decizia civilă nr.189/A din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta domiciliată în B, Calea, -. II..21, județul B în contradictoriu cu intimata domiciliată în loc. B,-, județul B - succesoarea defunctei împotriva sentinței civile nr. 928 din 21 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a păstrat-o în totalitate, cu obligarea apelantei să plătească părții intimate suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele:
Criticile invocate de apelanta - au fost apreciate de instanță ca fiind nefondate, deoarece din materialul probator administrat în cauză la fond, rezultă că pârâta apelantă, în calitate de întreținător, nu și-a îndeplinit obligația de întreținere, aceasta având un caracter esențial, în cadrul contractului de întreținere.
Este cât se poate de evident că relațiile dintre părți au decurs în mod normal până în octombrie 2006, dată până la care mama pârâtei apelante a locuit cu intimata și a avut grijă de aceasta, ulterior, pârâta apelantă a angajat-o pe numita, pentru a avea grijă de reclamanta intimată, întrucât era angajată și era în imposibilitate de a-și onora obligațiile ce rezultă din contractul de întreținere.
Din declarațiile martorilor audiați la fond, mai reiese și faptul că apelanta a internat-o pe intimata la Spitalul de, datorită stării de sănătate a acesteia și peste voința sa, a refuzat să o externeze, aspect ce a dus la deteriorarea relațiilor dintre părți.
Reclamanta intimată a fost vizitată la spital de numita, si externata pe propria sa răspundere, iar de la această dată a întreținut-o în mod permanent, apelanta refuzând să mai acorde întreținere reclamantei intimate.
In prezenta cauză, rezultă din probatoriul administrat și faptul că pe perioada cât apelanta a prestat întreținere intimatei - în prezent decedată, aceasta nu a îngrijit-o în mod corespunzător, având în vedere starea de sănătate a intimatei, aceasta suferind de diabet, având astfel nevoie de o întreținere specială, iar aceasta ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale în mod corect, intimata izgonit-o pe apelantă și nu a mai dorit continuarea întreținerii în aceste condiții.
Obligația de întreținere asumată de apelantă, trebuie înțeleasă și prin prisma art.970 alin.2 Cod civil, coroborat cu disp. art.981 civ, conform cărora"convențiile obligă nu numai la cea ce este expres într-unsele, dar și la toate urmările ce echitatea obiceiul sau legea, dă obligației după natura sa" și "clauzele obișnuite întru-un contract se subînțeleg, deși nu sânt expres într-unsul"
Față de cele analizate, s-a reținut că între prestația promisă prin contract de părți și prestația efectivă, exista o neconcordanță, care în raport de declarațiile martorilor audiați, intră în sfera noțiunii de neexecutarea, deoarece obligația de întreținere asumată, trebuia executata atât în condițiile concrete existente la data încheierii contractului cât și pe toată durata de derulare a acestuia.
In raport de aceste constatări, în mod corect instanța de fond a apreciat că apelantei, în calitate de întreținător îi revenea obligația de a presta întreținerea zi de zi, având în vedere caracterul alimentar al obligației de întreținere, și nu și-a îndeplinit această obligație, în conformitate cu obligațiile contractului de întreținere, cu toate ca intimata, în calitate de întreținută și-a îndeplinit obligația prevăzută în contract, respectiv a transmis bunul avut în proprietate, în schimbul întreținerii în favoarea apelantei.
Împotriva acestei decizii, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs pârâta -, solicitând în principal, casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar, modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului și schimbarea în tot a sentinței civile nr.928/2007 a Judecătoriei Beiuș, iar pe cale de consecință, a respinge acțiunea și a obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că ambele hotărâri sunt lipsite de temei legal, fiind date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recurenta a arătat că prin motivele de apel a solicitat completarea probațiunii cu audierea unor martori, cerere asupra căreia instanța de apel a omis a se pronunța, probe care sunt hotărâtoare pentru soluționarea pricinii.
Referitor la fondul cauzei, recurenta a susținut că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, analizând criticile formulate în calea de atac, din perspectiva îndeplinirii condițiilor pentru rezilierea unui contract de întreținere iar nu a unui contract de donație.
Se mai arată că, se impune a se face distincție între cele două contracte, datorită naturii juridice diferite, contractul de întreținere fiind un contract cu titlu oneros în timp ce contractul de donație este cu titlu gratuit, o liberalitate, în plus, donațiile sunt guvernate de principiul irevocabilității.
De asemenea, se mai precizează că în speță, recurenta și-a îndeplinit sarcina stabilită prin contract, nefiind îndeplinite condițiile pentru rezoluțiunea donației, hotărârile instanțelor de fond fiind lipsite de temei legal.
Astfel, din declarațiile martorelor și - rezultă faptul că pârâta - recurentă și-a îndeplinit sarcina de întreținere, respectiv îi gătea defunctei, o spăla, îi făcea cumpărăturile, o ducea la spital și o vizita.
Recurenta mai arată că, până la data de 19.02.2007, când defuncta a fost externată din spital de către intimata, a prestat întreținere în favoarea acesteia, dată de la care, reclamanta (decedată în prezent) a refuzat mâncarea adusă de către ea.
Se mai învederează că hotărârea primei instanțe se bazează aproape în exclusivitate pe depoziția martorei, devenită parte intimată în prezentul litigiu, situația în care, declarația sa de martor trebuie înlăturată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8 și 9, 312 alin. (2) și (3) Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârile atacate, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prev. de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Astfel, referitor la primul motiv de recurs, respectiv cel care vizează casarea cu trimitere în vederea completării probațiunii, se apreciază că este nefondat.
Este adevărat că prin motivele de apel, pârâta - apelantă a solicitat audierea unor noi martori, cerere pe care însă aceasta, prin reprezentantul său, nu a mai susținut-o oral în fața instanței de apel, după cum reiese și din încheierea de ședință din 10 martie 2008 (fila 29) când a declarat că nu are alte cereri de formulat, motiv pentru care s-a acordat cuvântul asupra apelului, pronunțarea fiind amânată pentru data de 17 martie 2008, când a fost pronunțată decizia recurată.
De altfel, în fața instanței de fond au fost audiați un număr de 5 martori, din care, 2 martori propuși de pârâtă și 3 martori propuși de către reclamantă, din care, unul a fost însușit și de către pârâtă.
În ceea ce privește critica referitoare la natura juridică a contractului intervenit între părți, nici aceasta nu este fondată.
În practică, înstrăinarea unui bun, (de regulă, imobil) în schimbul întreținerii este calificată frecvent "donație cu clauză de întreținere", cu toate că din elementele contractului nu rezultă intenția liberală, mai ales că în cazul contactului de întreținere echivalența prestațiilor este puternic influențată de elementul "alea", iar termenii folosiți de părți, inclusiv în cazul contractelor autentificate, nu întotdeauna reflectă corect adevăratele raporturi dintre părți. Numai dacă se constată că într-adevăr, contractul s-a încheiat "animus donandi" urmează a se aplica regulile donației, inclusiv cele referitoare la reducțiune și raport.
Mai este de relevat că în codul civil nu se prevede reguli speciale de interpretare a clauzelor contractului de donație, drept consecință, se aplică regulile generale de interpretare a contractelor (art. 977 - 985).
De asemenea se impune a preciza, dacă nu există certitudinea că părțile au încheiat un contract de donație, deci interpretarea este necesară chiar pentru calificarea juridică a contactului, atunci interpretarea urmează să se facă în sensul aplicării regulilor care guvernează actele cu titlu oneros, care sunt reguli de drept comun, iar nu a regulilor prevăzute pentru liberalități, care, fiind excepționale, sunt supuse unei interpretări restrictive.
Or, prin contractul de donație cu sarcina de întreținere, încheiat între recurenta - și reclamanta (decedată la 7 decembrie 2007), aceasta din urmă i-a dat cu titlu de întreținere pârâtei - recurente, imobilul, situat în B,- (casă și 500. teren) cu obligație din partea acesteia de aoa sigura pe viitor cu toate cele necesare traiului, îngrijire zilnică, hrană, încălzire, în caz de boală: medicamente și asistență medicală gratuită, iar la deces să o înmormânteze cu cinstea cuvenită și să suporte cheltuielile.
Așadar, contractul intervenit între părți nu s-a încheiat "animus donandi", din clauzele contractului reieșind cu prisosință voința ambelor părți, donația este una cu sarcină, impusă donatarului în favoarea donatorului, situație în care donația încetează să mai fie liberalitate în măsura sarcinii.
Întrucât donația cu sarcini este, în limita sarcinii, un contract sinalagmatic, în caz de neexecutare intervin efectele specifice contractelor sinalagmatice, putându-se cere revocarea (rezoluțiunea) donației pentru neexecutarea de obligații, cum s-a întâmplat și în speța de față.
Cât privește fondul cauzei, în mod corect au reținut cele două instanțe, că pârâta nu și-a executat obligațiile asumate prin contract, în principal aceea de a-i asigura donatoarei îngrijirea zilnică necesară.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta suferea de mai multe afecțiuni, printre care și de diabet, boală care necesită un regim alimentar special, regim care a fost ignorat însă de către recurentă.
În acest sens este de relevat că, însăși martora, propusă de către aceasta pentru a fi audiată (fila 35 fond) a arătat că a fost angajată de pârâtă pe o perioadă de 3 luni de zile pentru aoî ngriji pe reclamanta decedată în prezent, timp în care nu a pregătit acesteia mânare de regim, adecvată bolii de care suferea.
Chiar, omițând declarația martorei, devenită parte în cauză, ca urmare a testamentului încheiat de către reclamantă în favoarea sa, starea de fapt reținută de cele două instanțe este confirmată de ceilalți martori audiați.
În acest sens, martorul G (fila 33) relatează că a fost rugat în mai multe rânduri de către reclamantă să-i cumpere alimente de la piață, deoarece pârâta refuza.
În fine, faptul că pârâta - recurentă a internat-o pe reclamanta - decedată, în cursul lunii ianuarie 2007 la Spitalul de, peste voința acesteia, refuzând apoi să o externeze, a condus la deteriorarea relațiilor dintre acestea, ia în cele din urmă la sistarea întreținerii la care recurenta se obligase să o presteze pe seama donatoarei.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 al.(1) Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul civil de față.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentă la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta din localitatea B, Calea, -.II,.21, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata reclamantă din localitatea B,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva deciziei civile nr.189 din 17 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 09 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.- /02.10.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./06.10.2008, Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
