Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1439/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1439
Ședința publică de la 03 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 26 noiembrie 2009, privind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 237 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 03 decembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 27.05.2008, reclamanta a chemat în judecata pe pârâta pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 13.05.2005.
În motivarea acțiunii a arătat că la data de 13.05.2005 între reclamanta, în calitate de promitent -cumpărător și pârâtă, în calitate de promitent vânzător, s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul pârâtei situat în C, Noua,. 154, 1,. 7, reclamanta achitând un avans de 14.500 lei, în momentul întocmirii actului, iar ulterior, la 19.05.2005, a mai achitat din preț o diferență de 15.000 lei.
Mai precizează că în antecontract s- stipulat termenul perfectării vânzării ca fiind 27.05.2005, dar pârâta a refuzat încheierea vânzării în formă autentică, motiv pentru care aceasta datorează dublul sumei, în cuantum total de 59.000 lei, așa cum s- obligat prin convenție.
În drept, cerere a fost întemeiată pe disp. art. 1066 și urm. Cod civil, art. 1070 Cod civil, art. 1073 și 1077 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând că reclamanta nu s-a prezentat la notarul public pentru perfectarea vânzării la termenul stipulat în antecontract, deși i-a solicitat acest lucru în repetate rânduri, motiv pentru care pârâta a vândut la 30.05.2004 imobilul către persoana de la care urma sa cumpere fiul său apartamentul, deoarece avea nevoie de banii obținuți din vânzare pentru achiziționarea apartamentului pentru fiul său si a unei garsoniere pentru pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 19637 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta.
S- dispus rezolutiunea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între părți la data de 13.05.2005, având ca obiect imobilul situat în C, Nouă, 154,. 1,. 1, 7, județul A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 29.500 lei despăgubiri civile.
A fost admisă în parte cererea privind cheltuielile de judecată și obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1663,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel instanța constatat și reținut că la data de 13.05.2005, între reclamant, în calitate de promitent cumpărător și pârâta, în calitate de promitent vânzător, s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul situat în C, Noua, 154 F,. 1,. 1,. 7, județul D, pentru un preț de 105.000 lei, la data încheierii convenției achitându-se un avans de 14.500 lei.
În aceeași dată, părțile s-au înțeles ca în cazul în care vânzătorul nu își va îndeplini obligația de perfectare a vânzării până la data de 27.05.2005, acesta va achita dublul sumei primite in avans.
Instanța a mai reținut că, ulterior încheierii actului sub semnătura privată reclamanta a mai achitat din prețul apartamentului către un creditor al pârâtei, respectiv numitul, suma de 15.000 lei.
S-a reținut de asemenea, că vânzarea nu s-a putut perfecta din culpa reclamatei, iar apartamentul a fost vândut ulterior altei persoane; astfel fiind instanța a constatat că sunt îndeplinire condițiile prevăzute de art. 1020,1021 C civ, și dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare - cumpărare, "având în vedere că și părțile au fost de acord cu aceasta desființare, așa cum declara martora -".
In ceea ce privește obligarea pârâtei la plata dublului arvunei, instanța a constatat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1298 civ, neexistând culpa acesteia în neperfectarea convenției, dar ca urmare rezoluțiunii antecontractului, instanța admis în parte acțiunea și dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării pârâtei la restituirea arvunei și a diferenței de preț achitată, în total 29.500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, pârâta a arătat, într-un prim motiv de apel că instanța de fond a reținut culpa exclusivă a reclamantei intimate în neperfectarea contractului de vânzare-cumpărare și a dispus, în baza art. 1020 și 1021 cod civil rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la data de 13.05.2005 având ca obiect imobilul situat în C, cart. Nouă,. 154,. 1,. 1,. 7, jud.
Pe cale de consecință, Judecătoria trebuia să rețină că își produce efectele clauza penală prevăzută în contract, potrivit căreia, dacă aparține cumpără-torului culpa, acesta "va pierde suma plătită în avans vânzătorului". Clauza penală prin care reclamanta intimată, fiind în culpă, pierde avansul, nu face altceva decât să compenseze daunele interese suferite de apelanta pârâtă.
Într-un al doilea motiv de apel s-a arătat că, instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât a dispus repunerea părților în situația anterioară, ca urmare a rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumpărare, fără a fi învestită cu o cerere în acest sens.
Prin decizia civilă nr. 237 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis. S-a schimbat în tot sentința civilă atacată în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamanta.
A fost dată în debit reclamanta intimată pentru suma de 1652 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru neachitată la judecătorie.
S-a reținut că deși prima instanță a reținut că din probele administrate în cauză a reieșit culpa reclamantei în neîncheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, în mod surprinzător s-a apreciat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1020, 1021 Cod civil. Au fost încălcate prev. art. 1021.civil care prevăd: "partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegereasă-i ceară desființarea, cu daune interese." În conformitate cu acesta este îndreptățită să ceară rezoluțiunea unui contract numai partea care și-a îndeplinit obligația ce-i revenea, și nu partea care nu și-a executat propria obligație, invocând "propriam turpitudinem", așa cum a interpretat instanța de fond.
Reținând culpa exclusivă a reclamantei intimate în neîncheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare a apartamentului nr. 7, situat în C, Nouă,. 154E,. 1,. 1, singura soluție posibilă era aceea de respingere a cererii acesteia, ca neîntemeiată. Aceasta deoarece, reclamanta, prin cererea introductivă la instanță a solicitat să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu apelanta pârâtă la data de 13.05.2005, din culpa pârâtei, având obligația de a face această dovadă, potrivit prev. art. 1169 Cod civil, dovadă pe care nu a reușit să o facă.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea recursului recurenta reclamantă a susținut că în apel a fost reținută culpa sa la neperfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică deși din probele administrate la fond a reieșit că antecontractul a fost rezoluționat pe cale convențională. Acordul părților cu privire la desființarea convenției are drept efect imposibilitatea prevalării ulterior de prevederile acestuia. În aceste condiții în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art.1019 alin.2 coroborat cu art.1297 alin.1 pct.3 și 1927 alin.2 din Codul civil.
O altă critică formulată în recurs vizează darea în debit a reclamantei în apel cu suma de 1652 lei. A susținut recurenta că greșit a fost dată în debit câtă vreme nu a fost analizat al doilea motiv de apel invocat de apelantă, privind repunerea părților în situația anterioară; pe de altă parte la fond a achitat suma de 2427,2 lei cu titlu de taxă de timbru.
Recursul este fondat, fiind incidente prevederile art. 304 pct 7 Cod pr civilă (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină).
Observându-se sentința Curtea constată că starea de fapt reținută în aceasta estecontradictorie. S-a reținut inițial că perfectarea actului de vânzare cumpărare nu a mai fost posibilă din culpa reclamantei, care nu s-a prezentat la notar la data stabilită, despre care a avut cunoștință; ulterior instanța de fond a reținut faptul căpărțile au fost de acord cu desființarea antecontractului, așa cum a declaratmartora-. Pe baza acestei stări de fapt contradictorii prima instanță a admis acțiunea, a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare și a obligat pe pârâtă să restituie numai suma de bani ce i-a fost achitată de către reclamantă,fără a se da, deci, eficiență clauzelor penale stipulate în antecontract.
Modul în care prima instanță a rezolvat litigiul, mai exact întinderea obligației stabilită în sarcina pârâtei, dovedește că aceasta a avut în vedere, în realitate, acordul părților cu privire la desființarea antecontractului. Reclamanta a fost mulțumită de soluția instanței de fond, reflectată în dispozitivul sentinței, și astfel fiind nu a avut interes să declare apel.
În apel,Tribunalul nu a observat faptul că sentința este contradictorie, respectiv că prin aceasta nu s-a stabilit în mod clar dacă antecontractul a fost desființat prin acordul părților sau era în ființă la data declanșării litigiului. Starea de fapt nefiind tranșată la fond, în apelul pârâtei nu se putea proceda la schimbarea sentințeifără a se reanaliza materialul probatoradministrat. În mod greșit tribunalul a avut în vedere numai o parte din considerentele sentinței sub aspectul stării de fapt, respectiv pe cele care stabileau culpa reclamantei în neperfectarea convenției, și pe baza acestora a procedat la schimbarea sentinței.
Întrucât starea de fapt reținută în sentință este contradictorie iar tribunalulnu a făcut o analiză propriea materialului probator (ci a preluat din sentință numai o parte din starea de fapt reținută, cea care era defavorabilă reclamantei), concluzia care se impune este aceea că decizia nu conține motivele pe care se sprijină. Modul în care a procedat instanța de apel a avut drept consecință, în realitate,lipsireareclamantei de un grad de jurisdicție (câtă vreme aceasta nu a avut interes să promoveze apel, fiind mulțumită de faptul că prima instanță - prin considerente și partea din dispozitiv care a vizat întinderea obligației stabilită în sarcina pârâtei - a constatat desființată convenția prin acordul părților). Astfel fiind, se impune a fi casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare.
Un aspect important în cauză, care a fost reținut ca stare de fapt la fond dar nu a fost avut în vedere în apel, prin prisma consecințelor în planul rezolvării litigiului, este faptul căreclamanta a achitat către pârâtă(conform recunoașterii acesteia reținută de instanța de fond) atât avansul convenit prin antecontract cât și o sumă ulterioară de 15.000 lei. În situația în care se reține culpa vreuneia dintre părți la neperfectarea convenției de vânzare cumpărare se impune a se analiza dacă obiectul clauzelor penale vizează întreaga sumă sau numai cea consemnată în înscrisul ce face dovada încheierii antecontractului de vânzare cumpărare.
Este fondată și critica din recurs referitoare la greșita dare în debit a reclamantei de către instanța de apel. La fila 28 din dosarul de fond se află depusă în original chitanța care atestă că reclamanta a timbrat la valoare acțiunea, chitanță care nu a fost observată de către instanța de apel.
În temeiul art.312 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de declarat de recurenta reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 237 din 10 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 03.12. 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.2 ex /14.12.2009
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
