Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1457/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1457/2008-
Ședința publică din 16.10.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în O,-, - 5,. 9,. 150, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți G, ambii cu domiciliul în, nr. 340, județul B, împotriva deciziei civile nr. 201/A din 19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 3755 din 28.05.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr. 6381/2006, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința din data de 09.10.2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului prin încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 16.10.2008 când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3755 pronunțată de Judecătoria Oradea la data de 28 mai 2007 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții G și și s-a luat act că pârâții nu mai susțin cererea reconvențională formulată în subsidiar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1346/13.09.2001 la BNP reclamanta a vândut și dat cu titlu de întreținere pârâților apartamentul situat în O,-, - 5. 150. Prețul vânzării, achitat la data încheierii contractului a fost de 3.000.000 lei, cumpărătorii urmând să îi presteze vânzătoarei și întreținere zilnică, pe tot timpul vieții,asigurându-i alimente, încălzire pe timp de iarnă, asistență medicală cu medic și medicamente în caz de boală, iar după deces înmormântarea cu cinstea cuvenită, potrivit obiceiului locului, suportând cheltuielile de înmormântare, cumpărătorii urmând să intre în stăpânirea de fapt a imobilului, după decesul vânzătoarei.
În privința executării obligațiilor contractuale de către pârâți, instanța a reținut că în toată perioada de circa 5 ani de la data încheierii contractului până la data introducerii cererii de chemare în judecată, prestația de întreținere s-a făcut în bani, pârâții susținând că au plătit 150.000.000 lei rol, din care reclamanta a recunoscut primirea a 100-110 milioane rol. Pârâții au trimis sumele de bani reclamantei prin poștă sau i-au înmânat acesteia, sau au achitat din facturi telefonice ale acesteia, achitând și personal cheltuielile de întreținere de la asociația de locatari, depunând în acest sens chitanțe la dosar.
Instanța a mai reținut că, în răspunsul la interogatoriu, reclamanta a arătat că a refuzat ca pârâta să îi facă de mâncare, deoarece își făcea ea singură, inclusiv cumpărăturile și a refuzat să se mute la pârâți întrucât avea uzufructul apartamentului. Tot la interogatoriu, reclamanta a recunoscut că a refuzat ca una din fiicele pârâților să locuiască cu ea și să o îngrijească, refuzând și pachete săptămânale cu produse alimentare oferite de pârâți, pe motiv că nu le poate căra.
Având in vedere aceste aspecte, instanța a reținut că reclamanta a refuzat prestarea întreținerii natură solicitând înlocuirea acesteia cu plata unor sume de bani. Reclamanta în fapt nu este mulțumită de cuantumul sumelor de bani primite de la pârâți, susținând că acestea sunt prea mici în raport de valoarea garsonierei, fără a arăta însă care ar fi suma lunară care ar acoperi nevoile sale, având în vedere că pârâții i-au dat cumulat de-a lungul timpului o sumă importantă de bani, la care inițial nu s-au obligat, știut fiind că prestarea întreținerii în natură nu ar fi fost atât de oneroasă. Având n vedere caracterul aleatoriu al contractului de ntre inere, valoarea ntre inerii nu se poate raporta la valoarea bunului transmis.
În consecință, instanța de fond a reținut că pârâții și-au îndeplinit obligația contractuală asumată, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru rezoluțiunea contractului la cererea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia si modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 201/A din 19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanta domiciliată în O,-, -.5,. IX,. 150, județul B în contradictoriu cu intimații și ambii domiciliați în localitatea, nr. 340, județul împotriva sentinței civile nr. 3755 din 28 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care păstrat-o în totalitate.
A fost obligată apelanta să plătească intimaților suma de 300 lei,m cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză, concluzionând că nu poate fi reținută culpa pârâților intimați în neexecutarea obligației de întreținere. Astfel, chiar din răspunsul dat de reclamanta la întrebările 8 și 15 rezultă că în mod repetat pârâții s-au oferit să îi pregătească reclamantei mâncarea, însă aceasta a refuzat. Din răspunsul dat de reclamantă la întrebările 2,3 și 5 rezultă că părțile au înțeles practic sa transforme obligația de a presta întreținerea în natură prin plata periodică a unor sume de bani, ceea ce pârâții au și făcut. De altfel, reclamanta recunoaște implicit că dorește nu întreținere în natură, ci plata lunară a unor sume de bani, arătând în răspunsul 9 la interogator că a căutat o altă persoană care să îi presteze întreținerea, cu care însă nu s-a înțeles deoarece urma să primească doar 1.500.000 lei lunar.
Or, probele administrate în cauză relevă faptul că, de la data încheierii contractului de întreținere, pe lângă îndeplinirea în natură a obligației de întreținere, pârâții intimați au plătit cu regularitate apelantei diferite sume de bani, de natură a acoperi nevoile acesteia, reclamanta recunoscând că i s-a plătit suma de 100-110 milioane lei vechi. În acest sens, martora a arătat că pârâta îi aducea săptămânal alimente apelantei și că o fiică a acesteia s-a oferit să locuiască cu dânsa pentru a-i asigura întreținere continuă, fapt refuzat de reclamantă.
Martorii propuși de reclamantă nu au fost în măsură să releve o situație diferită de fapt, care să ducă la o concluzie contrară celor arătate mai sus. Astfel, martora (48) arată că nu îi cunoaște pe reclamanți și că știe din spusele reclamantei că aceasta este nemulțumită de modul cum pârâții își îndeplinesc obligația de întreținere. Este adevărat că martora ( 54 din dosarul de fond) a arătat că ea a ajutat-o pe reclamantă în perioada când aceasta a avut mâna ruptă, însă acest fapt se datorează culpei reclamantei apelante care refuzat categoric ajutorul pârâților.
Față de cele de mai sus, nu pot fi reținute susținerile apelantei potrivit cărora din partea celor doi pârâți nu a existat o conduită constantă de asistență morală, materială și sanitară față de întreținută. Apărările referitoare la faptul că propunerea pârâților de aom uta de pârâtă în sau de a-și muta o fiică în locuința acesteia sunt de natură să îi provoace acesteia stări psihice de încordare și teamă nu pot fi reținută, întrucât prezumția de buna credință ne cere să concluzionăm, până la proba contrară - care lipsește în cauză -, că pârâții au făcut aceste propuneri pentru a-i asigura reclamantei o întreținere optimă, nu pentru aoa gresa psihic pe aceasta.
În consecință, constatând că motivele de apel invocate de apelanta pârâtă sunt nefondate, în temeiul art. 296.pr.civilă, instanța a respins apelul formulat ca nefondat.
În temeiul art. 274.pr.civilă, reținând culpa procesuală a reclamantei, obligat-o pe aceasta la plata sumei de 300 lei în favoarea intimaților cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs apelanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-a reținut greșit starea de fapt, nu s-a ținut cont de declarațiile martorilor propuși de ea, s-a menționat doar că nu a fost în măsură releva o situație diferită de fapt ce să conducă la o concluzie contrară, ori, din acestea reieșea că intimații nu și-au îndeplinit constant obligațiile. Martora a arătat că din iulie 2006 până în decembrie 2006, când era imposibil fizic să se întrețină, având mâna ruptă, intimații nu au venit să o ajute, ori reținerea instanței în sensul că le-a refuzat ajutorul este greșită acesta nefiind-i oferit. Neîndeplinirea obligațiilor reiese și din declarația martorei, vecina sa, care văzut-o pe intimată o singură dată, iar a arătat că nu-i cunoaște pe intimați.
Este adevărat că intimații i-au trimis uneori sume de bani, însă, a fost o prestație sporadică, la intervale mari de timp, aspect ce nu poate echivala ca obligație valabilă și corespunzătoare calitativ, aceasta trebuia prestată zilnic pe tot timpul vieții, neputând fi schimbată de pârâți prin plata sporadică a unei sume de bani.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații deși legal citați nu și-au exprimat poziția față de prezentul recurs.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 1946/13.09.2001 de notar public - filele 6 - 7 dosar fond, recurenta a convenit cu intimații să le vândă și să le dea întregul drept de proprietate al apartamentului situat în O -, - 5,. 150, înscris în CF nr. 70314 O, nr. top. 5146/7/150 cu condiția ca aceștia să-i presteze întreținere zilnică pe tot parcursul vieții, asigurându- alimente, încălzire, asistență medicală, iar la deces, să o înmormânteze cu cinstea cuvenită. Prețul vânzării s- evaluat la 3.000.000 ROL, ce s-a declarat că fost primit de la cumpărători, iar întreținerea s-a evaluat la 60.000.000 ROL pe o perioadă de 10 ani. Totodată s-a convenit ca vânzătoarea întreținută să-și păstreze uzufructul viager asupra imobilului, drepturi ce s-au înscris în coala de carte funciară, foaia B nr. 2 - 3 și foaia C nr. 2.
Din somația de plată - fila 10 dosar fond, emisă de Asociația de Proprietari, se reține faptul că recurenta a acumulat restanțe la plata întreținerii în perioada noiembrie 2004 - iulie 2007 în valoare totală de 1.596,36 RON, iar potrivit adresei nr. A/1305 din 25.10.2005 - fila 11 dosar fond, emisă de IPJ B se reține faptul că intimatul fost atenționat să plătească cheltuielile întreținere, conform contractului susmenționat, sugerându-i recurentei ca în caz contrar să solicite rezilierea acestuia.
Conform chitanțelor emise Asociația de proprietari - filele 26 - 28 dosar fond - se reține că intimații au achitat cu întârziere contravaloarea cheltuielilor de întreținere pentru imobilul în litigiu, existând restanțe nu de 2 - 3 luni ci chiar de 13 luni în luna decembrie 2005, ori, din acest aspect nu se poate vorbi de îndeplinirea obligațiilor contractuale, aceste cheltuieli trebuiau achitate în luna următoare celei precedente, chiar și prin mandat poștal fără a fi nevoie de deplasări la sediul asociației.
Este cert că de la începutul convenției, chiar de la data semnării, ambele părți deși cunoșteau că intimații nu pot să vină zilnic în O, locuind în altă localitate, și că nu își pot îndeplini obligația de-a presta zilnic întreținere, totuși au semnat acordul, și-au asumat obligații zilnice constând în aprovizionarea cu alimente, deci nu o dată la 3 zile sau la o săptămână, iar în caz de boală, asistență medicală.
Nu a contestat recurenta faptul că intimații i-au trimis prin poștă diverse sume de bani, când le-a cerut, singurul aspect la care nu au căzut de acord a fost câtimea acestor sume, respectiv recurenta a arătat o sumă de 100 - 100.000.000 ROL iar intimații de 150.000.000 ROL, însă astfel cum s-a arătat mai sus, obligația întreținătorilor nu a fost aceea de-a transmite sume de bani ci de-a asigura întreținerea zilnică a reclamantei prin procurarea de alimente. Altfel convenția putea fi încheiată ca una de rentă viageră nu de întreținere, dar culpa aparține inclusiv recurentei care a acceptat astfel de prestație. Sigur că s-au primit sume de bani, de altfel necesare pentru conviețuire, în lipsa altei prestații dar, acest aspect nu echivalează cu respectarea obligației, recurenta fiind de altfel obligată datorită lipsurilor să accepte sumele de bani, fără însă să fi fost de acord cu transformarea obligației stabilite, cu atât mai mult cu cât, nu s- convenit o sumă lunară în acest sens, dar totuși le-a acceptat.
Din răspunsurile date la interogatoriu de către recurentă - filele 51 - 52 dosar fond - se reține faptul că aceasta refuzat să i se facă mâncare, cumpărături dar, această situație nici nu era trecută în contract ca obligație a acestora, ci doar aceea de-ai asigura alimente zilnice, prin cumpărături putând să se înțeleagă și alte aspecte refuzate însă de aceasta, ca reacție la nerespectarea obligațiilor asumate de intimați, greșit instanțele apreciind că este doar culpa ei în neexecutarea obligațiilor. Mai mult, faptul că a refuzat să se mute la, să fie îngrijită de fiica intimaților, nu este de natură a schimba cele expuse, obligația era una personală, netransmisibilă descendenților iar mutarea era la latitudinea acesteia, câtă vreme locuia de drept, urmare a uzufructului viager, în O, neputând fi un aspect imputabil în neexecutarea obligațiilor de către aceștia.
Din declarația martorei - fila 48 dosar fond - vecină recurentei. Se reține faptul că intimații nu au plătit la timp cheltuielile de întreținere, a văzut-o pe intimată doar o singură dată în luna decembrie 2005 când a plătit restanțele. Mai arată că o vizitează rar, că intimații nu-i prestează întreținere, iar când a avut o mână fracturată, o altă vecină îi făcea cumpărăturile, martora - fila 54 - confirmând aceste aspecte.
Cât privește declarația martorei - fila 57 dosar fond, conform căreia intimata îi ducea săptămânal alimente, acest aspect nu poate determina decât aceiași concluzie, obligația zilnică nu s- executat. Din răspunsul dat de intimată la interogatoriu - fila 25 dosar apel, se reține că în perioada în care recurenta a avut o mână ruptă nu au dus-o la medic, nu au ajutat-o ( întrebarea nr. 8) cu motivarea că nu a avut nevoie de ei, ori, nu s-a dovedit faptul că în acea perioadă ar fi vizitat-o măcar, nu să o ducă la medic cum de altfel aveau obligația, iar aceasta să fi refuzat.
Sigur că martorul - fila 26 dosar apel - a declarat că intimata i-a spus că merge de mai multe ori în O pentru a-i duce cele necesare recurentei, dar, astfel cum s-a arătat și mai sus, obligația asumată nu a fost respectată, aceasta se impunea a fi una perpetuă, zilnică, pe parcursul vieții, nu una sporadică. Cât privește faptul că s-a încercat întreținerea dar recurenta a refuzat să deschidă ușa, acest aspect martora nu l-a văzut personal ci l-a aflat de la intimată, astfel că nu va fi luat în considerare, nefiind posibilă coroborarea cu o altă probă în acest sens.
Prin contractul de întreținere, una dintre părți înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani iar cealaltă parte se obligă să-i asigure întreținerea în natură, pe timpul vieții, iar după moarte să o înmormânteze. Acest contract deși este frecvent întâlnit în practică, nu are o reglementare legală, fiind un contract nenumit, naște obligații în sarcina ambelor părți, cu executare succesivă, care trebuie executată permanent pe toată durata vieții întreținutului.
Datorită caracterului alimentar al obligației de întreținere și întrucât ea trebuie executată în mod permanent, zi de zi, s-a considerat de către practica judiciară că în cazul neexecutării obligației de întreținere, beneficiarul ei poate cere rezoluțiunea contractului, fără prealabila punere în întârziere și fără ca instanța să poată acorda termene de grație.
Părțile au numit convenția încheiată ca fiind un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, evaluând prețul vânzării la 3.000.000 ROL iar cel al întreținerii la 60.000.000 lei, astfel că, acesta datorită valorii mai mari a prestației se apreciază ca fiind unul de întreținere însă, întrucât acesta nu are o reglementare legală proprie, i se aplică regulile generale de la celelalte contracte.
Conform art. 1020 cod civil condiția rezolutorie este subînțeleasă ca fiind situația în care una dintre părți nu își îndeplinește angajamentul său, situație incidentă în speță, conform celor expuse, cu greșita aplicare a acestui text legal ambele instanțe au reținut contrariul, ambele părți conform celor de mai sus fiind culpabile în neexecutare, motiv pentru care, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă instanța de recurs în baza art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime decizia recurată, iar conform art. 296 Cod procedură civilă, va admite ca fondat apelul, va schimba în parte sentința apelată, va admite acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților G și.
Se va dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1346/13.09.2001 de notar public, încheiat între părți referitor la imobilul situat în localitatea O, str. -, nr. 74, 9,. 150, înscris în CF nr. 70314 O, nr. top. 5146/7/150, și în consecință va dispune restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Ca o consecință a celor dispuse, sigur că, se impunea, pentru ca reclamanta să nu se îmbogățească fără justă cauză, întrucât bunul imobil reintră în proprietatea sa iar pârâții în schimb au plătit un preț și i-au achitat numeroase sume de bani, să le restituie, însă aceștia cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță au înțeles că nu mai susțină cererea reconvențională formulată în acest sens, instanța nu poate să acorde aceste sume ca urmare și netimbrării cererii, urmând însă să formuleze un nou litigiu în acest sens în situația în care nu vor ajunge cu reclamanta la un consens.
Ca urmare, se va păstra dispoziția prin care s-a luat act de faptul că pârâții nu mai susțin cererea reconvențională.
Reținând culpa ambelor părți în neexecutarea obligațiilor, fiind incidente dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă, instanța de recurs va compensa în întregime cheltuielile de judecată ocazionate de părți în toate instanțele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurenta reclamantă, cu domiciliul în O,-, - 5,. 9,. 150, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți G, ambii cu domiciliul în, nr. 340, județul B, împotriva deciziei civile nr. 201/A din 19.03.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime în sensul că:
Admite ca fondat apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 3755 din 28 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților G și.
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1346/13.09.2001 de notar public, privind imobilul situat în O, str. -, nr. 74,. 9,. 150, înscris în CF nr. 70314 O, nr. top. 5146/7/150 și restabilește situația anterioară de carte funciară.
dispoziția prin care s-a luat act de faptul că pârâții nu mai susțin cererea reconvențională.
Dispune compensarea cheltuielilor de judecată ocazionate în toate fazele procesuale.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16.10.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 21.10.2008
- judecător fond -
- judecători apel -, -
- dact. gref. - 21.10.2008- 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
