Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1500/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1301/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1500
Ședința publică de la 09 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 326 din 04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, intimatul, intimatul - chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR LA DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și intimata - pârâtă SC SA.
are ca obiect - rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - pârât Municipiul B prin Primarul General, reprezentat de consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, intimații - reclamanți și, reprezentați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.207.183/29.06.2009, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, intimatul, reprezentat de același avocat, lipsind intimatul - chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor la Direcția Generală a Finanțelor Publice B și intimata - pârâtă SC SA.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Consilierul juridic al recurentului - pârât învederează faptul că hotărârea instanței de apel după rejudecarea cauzei este sumar motivată,ceea ce atrage admiterea recursului,casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel.
Întrebat de C dacă în motivele de recurs formulate în scris și depuse în termen legal la dosar se regăsește această critică susținută azi oral,privind nemotivarea deciziei recurate,reprezentantul recurentului învederează faptul că o astfel de critică nu se regăsește în motivele scrise depuse la dosar,dar consideră că este un motiv de ordine publică,care poate fi invocat și peste termenul legal de motivare a recursului.
În continuare, solicită admiterea recursului,având în vedere faptul că Municipiul B prin Primarul General nu are calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată de reclamanți și nu poate fi obligată la restituirea prețului de circulație al imobilului,cât timp acest preț a fost vărsat contul special creat la Ministerul Economiei și Finanțelor.
Întrebat de C dacă se mai poate invoca excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiul B prin Primarul General,în raport de hotărârile judecătorești pronunțate în cauză în primul ciclu procesual,consilierul juridic al recurentului învederează că motivele de recurs au fost formulate de altcineva,iar în cuprinsul acestora se regăsec și critici care vizează prețul neîncasat de către recurent.
În continuare susține că,în primul ciclu procesual a formulat numai apel, iar recursul formulat în cel de-al doilea ciclu procesual vizează și excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că potrivit art. 50 al.2 ind.1 și al.3 din Legea nr.1/2009, restituirea prețului de piață al imobilelor vândute în temeiul Legii nr.112/1995 se face de Ministerul Finanțelor Publice. Totodată, mai arată că, imobilele la care se referă legea sunt cele care au făcut obiectul contractelor de vânzare - cumpărare încheiate conform Legii nr.112/1995, însă desființate ulterior.
Consilierul juridic al recurentului - pârât solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate, iar pe fond respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că recurentul - pârât invocă în motivele de recurs, în al doilea ciclu procesual, excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001 a fost modificat ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.1/2009.
În opinia sa,o astfel de excepție nu mai poate fi invocată în rejudecare, atâta timp cât a fost invocată și în primul ciclu procesual și soluționată irevocabil de instanța de judecată.
Apărătorul intimaților - reclamanți mai arată că art. 50 alin. 3 din Legea nr.10/2001, în forma în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată prevedea posibilitatea recuperării de la Ministerul Finanțelor Publice a prețului actualizat plătit de chiriașii care încheiaseră contract de vânzare - cumpărare în temeiul Legii nr.112/1995, cu eludarea dispozițiilor legale ale acestui act normativ. În speță însă, acțiunea a fost soluționată conform dispozițiilor legale privind evicțiunea, iar recurentul,în calitate de vânzător răspunde pentru evicțiunea suferită de intimații reclamanți.
Apărătorul intimaților - reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 20.03.2007, sub nr-, pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtele PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B și, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr.2534/7.02.1997 și obligarea acestora la restituirea sumei de 7.941.761 Rol, actualizată în funcție de indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamanții au susținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2534/7.02.1997 încheiat cu Primăria Municipiului B prin mandatar, reclamanta și fostul soț al acesteia, (în prezent decedat) au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 2, în baza Legii nr.112/1995, prețul achitat de aceștia fiind de 7.941.761 Rol, cu un avans de 3.000.000 Rol.
Prin sentința civilă nr.129/F/17.06.1999 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și de contencios Administrativ, s-a admis însă acțiunea în revendicare formulată de C împotriva pârâților, și, au fost obligați pârâții să lase acestei reclamante în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul pe care îl cumpăraseră în baza legii speciale menționată mai sus, respingându-se în același timp capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului lor de vânzare-cumpărare.
În această situație, reclamanții consideră că sunt îndreptățiți la restituirea prețului plătit pentru imobil, dar și la acoperirea de către pârâți a întregului prejudiciu suferit de aceștia, urmare a evicțiunii pe care au suportat-o în procesul de revendicare menționat anterior.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.1336, 1337, 1341 - 1343 Cod civil.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, prin care a solicitat ca, în ipoteza în care va cădea în pretenții față de reclamanți, acestea să fie suportate de către Ministerul Economiei și Finanțelor care a încasat prețul plătit de reclamanta și soțul acesteia, în conformitate cu Legea nr.112/1995, mai puțin comisionul de 1% care a fost reținut de pârâtă.
Pârâtul Municipiul B prin Primarul General a depus, de asemenea, întâmpinare prin care a invocat lipsa capacității de folosință a Primăriei Municipiului B, inadmisibilitatea primului capăt de cerere, având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și lipsa calității procesuale pasive a Municipiului B în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect restituirea prețului reactualizat. A depus în același timp cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, susținând că aceasta este instituția în contul căreia a fost virată suma achitată cu titlu de preț de către reclamantă și soțul său.
La termenul de judecată din 27.04.2007, reclamanții au depus la dosar o cerere precizatoare de acțiune, prin care au învederat că solicită restituirea valorii de circulație a imobilului, a tuturor cheltuielilor efectuate cu acesta, precum și a spezelor contractului.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, susținând că potrivit Legii nr.10/2001 ar fi putut fi obligat la restituirea prețului actualizat plătit de chiriași în baza Legii nr.112/1995, dar nu la plata despăgubirilor solicitate de reclamanți prin acțiune în temeiul dispozițiilor legale care reglementează răspunderea vânzătorului pentru evicțiune.
Prin încheierea de ședință din data de 22.06.2007, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B prin Primarul General, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar prin încheierea din data de 27.06.2007 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, invocată din oficiu la termenul de judecată din 22.06.2007.
Analizând pe fond cauza, Judecătoria sectorului 5 Bap ronunțat la data de 16.11.2007 sentința civilă nr.7639, prin care a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanți împotriva pârâtului Municipiul B prin Primarul General, a obligat acest pârât să plătească reclamanților suma de 255.344 Ron, reprezentând valoarea imobilului în litigiu la momentul producerii evicțiunii și suma de 600 Ron reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea reclamanților împotriva pârâtei, pentru lipsă calitate procesuală pasivă, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a admis în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul B prin Primarul General și a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească pârâtului suma de 252.790,56 Ron, reprezentând diferența dintre valoarea imobilului în litigiu la momentul producerii evicțiunii și comisionul de 1% încasat de unitatea specializată, care a evaluat și vândut imobilul, și la plata sumei de 600 Ron, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul Municipiul B prin Primarul General, în calitate de vânzător al imobilului de care reclamanții au fost evinși, trebuie să restituie acestora conform dispozițiilor art.1341 cod civil prețul integral achitat, cheltuielile de judecată, atât ale procesului din care a rezultat evicțiunea, cât și cele aferente acțiunii în regres contra sa, dar și să plătească daune interese, reprezentând atât diferența între preț și sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului și data producerii evicțiunii, cât și contravaloarea cheltuielilor necesare și utile, dacă acestea nu sunt incluse în sporul de valoare.
S-a reținut că potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, valoarea imobilului la data producerii evicțiunii era de 255.344 Ron, în care este inclusă și valoarea lucrărilor necesare și utile, sumă ce urmează a fi plătită de către vânzător, respectiv Municipiul B prin Primarul General, conform textului legal menționat anterior.
Reținând apoi dispozițiile art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995, potrivit cărora prețul plătit de reclamantă și de soțul său a fost virat în fondul extrabugetar aflat la dispoziția chematului în garanție - Ministerul Economiei și Finanțelor, după deducerea comisionului de 1% din valoarea apartamentului, instanța de fond a apreciat că se impune obligarea acestuia la plata către pârât a sumei reprezentând diferența dintre valoarea imobilului la data producerii evicțiunii și comisionul de 1% încasat de unitatea specializată care a evaluat și vândut imobilul.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamanții, pârâtul Municipiul B prin Primarul General și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel formulate de apelanții reclamanți, s-a susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut ca fiind data producerii evicțiunii ziua de 15.02.2005, când s-a pronunțat decizia civilă nr.204/2005 a Curții de Apel București, în condițiile în care, în realitate, momentul producerii evicțiunii a fost cel la care ei au pierdut posesia asupra imobilului și s-a solicitat reactualizarea pretențiilor stabilite la instanța de fond.
Prin motivele de apel formulate de apelantul pârât Municipiul B prin Primarul General s-a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea atunci când a admis doar în parte cererea sa de chemare în garanție și a dedus din suma pe care chematul în garanție trebuie să i-o restituie comisionul de 1%, deși acesta nu a fost încasat de apelantul pârât, ci de
Prin motivele de apel formulate de apelantul chemat în garanție, s-a susținut nelegalitatea soluției instanței de fond, prin care s-au respins ca neîntemeiate excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, prescripția dreptului material al reclamanților la acțiune și a fost obligat chematul în garanție la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.628/A/8.05.2008 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins toate apelurile, ca fiind neîntemeiate.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că reclamanții au pierdut irevocabil dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu la data pronunțării deciziei civile nr.204/2005 a Curții de Apel București, cum în mod corect a reținut instanța de fond, considerându-se că nu are relevanță sub aspectul momentului producerii evicțiunii faptul că, ulterior pronunțării acestei hotărâri judecătorești irevocabile, aceștia au continuat să folosească imobilul.
S-a reținut, totodată, netemeinicia cererii prin care apelanții reclamanți solicitau actualizarea sumei de 255.344 lei, reținută în dispozitivul sentinței instanței de fond, considerându-se că aceasta reprezintă o cerere nouă formulată în apel, inadmisibilă conform art.294 alin.1 Cod de procedură civilă.
Tribunalul a considerat că cererea apelanților privind reactualizarea acestei sume s-ar fi încadrat în dispozițiile art.294 alin.2 Cod de procedură civilă, dacă ar fi solicitat acest lucru în fața instanței de fond, iar în fața instanței de apel ar fi solicitat numai actualizarea sumei acordată de instanța de fond de la data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă.
Cu privire la apelul formulat de apelantul pârât Municipiul B prin Primarul General s-a considerat că este nefondat, în raport de dispozițiile art.9 din Legea nr.112/1995 și art.41 din Normele metodologice, potrivit cărora din prețul plătit de reclamanți pentru imobil, 1% reprezenta comisionul încasat de unitatea care s-a ocupat de vânzarea imobilului, astfel că această sumă de bani nu a intrat la bugetul statului și nu se impune a fi plătită de către chematul în garanție.
Cu privire la apelul declarat de chematul în garanție, tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, în condițiile în care este de necontestat faptul că prețul plătit pentru imobil a fost vărsat în fondul aflat la dispoziția acestui minister.
În ceea ce privește prescrierea dreptului material la acțiune al reclamanților, s-a reținut că excepția a fost în mod corect respinsă de prima instanță, acest termen de 3 ani începând să curgă de la data producerii evicțiunii, respectiv din data de 15.02.2005, și fiind respectat de către reclamanți.
Și împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs apelanții reclamanți și apelantul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin motivele de recurs formulate de recurenții reclamanți, s-a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.294 Cod de procedură civilă, atunci când a respins cererea acestora privind reactualizarea sumei de 255.344 lei, deși prin această cerere reclamanții doreau să le fie acordate numai dobânzile aferente sumei pe perioada cuprinsă între momentul pronunțării sentinței instanței de fond și momentul judecării apelului.
Prin motivele de recurs formulate de recurentul chemat în garanție s-a susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.50 din Legea nr.10/2001, atunci când a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a considerat că acesta poate fi obligat la plata valorii de circulație a imobilului și nu doar la restituirea prețului reactualizat.
Prin decizia civilă nr.1798/25.11.2008 Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a admis recursurile, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza aceluiași tribunal pentru rejudecarea apelurilor.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că tribunalul a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.294 Cod de procedură civilă, atunci când a respins cererea reclamanților privind reactualizarea sumei acordată de instanța de fond, deși aceasta se încadra în situațiile de excepție prevăzute de art.294 alin.2 Cod de procedură civilă și se impunea a fi soluționată pe fond după administrarea probei cu expertiză contabilă.
În apel după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub același număr unic de dosar, iar prin decizia civilă nr.326/A/4.03.2009 s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți, s-a schimbat în parte sentința instanței de fond în sensul obligării pârâtului Municipiul B prin Primarul General la plata către reclamanți a sumei de 255.344 lei, actualizată cu indicele de inflație, începând cu data de 15.02.2005 și până la data plății efective. Celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond au fost menținute ca fiind legale și temeinice.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut dispozițiile art.315 alin.1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora deciziile instanței de recurs sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare cu privire la problemele de drept dezlegate și la probele ce se impun a fi administrate, dar, având în vedere faptul că în rejudecare apelanții reclamanți au declarat expres că nu înțeleg să suporte costul efectuării unui raport de expertiză contabilă, s-a apreciat că se impune menționarea în dispozitivul deciziei pronunțate doar a mențiunii privind actualizarea sumei acordată de instanța de fond cu indicele de inflație.
Și împotriva acestei decizii a declarat recurs MUNICIPIUL B prin Primarul General, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs s-a invocat din nou excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, în raport de dispozițiile art.50 alin.21și alin.3 din Legea nr.1/2009, potrivit cărora restituirea prețului de piață al imobilelor vândute în temeiul Legii nr.112/1995 se face de Ministerul Finanțelor Publice, susținând că acestea sunt aplicabile atât în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare al chiriașului a fost constatat nul prin hotărâre judecătorească, cât și în cazul în care acesta a fost lipsit de efecte juridice într-o acțiune în revendicare.
În consecință, s-a solicitat de recurentul pârât admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel, iar pe fond respingerea acțiunii față de recurent, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
Analizând decizia instanței de apel în raport de unicul motiv de recurs dezvoltat în scris de recurentul pârât Municipiul B prin Primarul General,privind lipsa calității sale procesuale active,în raport de dispozițiile articolului 50 alin.21și alin.3 din Legea nr.1/2009, Curtea va reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta are în vedere, în mod evident dispozițiile articolului 50 alin.21și alin. 3 din Legea nr.10/2001, introdus și respectiv modificat prin Legea nr.1/2009, potrivit cărora proprietarii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului, restituirea urmând a se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul articolului 13 alin.6 din Legea nr.112/1995, cu modificările ulterioare.
În raport de aceste dispoziții legale, recurentul apreciază că singura instituție care putea fi obligată la plata despăgubirilor solicitate de reclamant era chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, Municipiul B prin Primarul General neavând calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată de reclamanți.
Cauza de față a parcurs însă un prim ciclu procesual,în care recurentul pârâtul a invocat prin întâmpinarea depusă la instanța de fond aceiași excepție, susținând că, potrivit dispozițiilor articolului 50 din Legea nr.10/2001, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care trebuie să restituie reclamanților prețul reactualizat al imobilului.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 22.06.2007 Judecătoria sectorului 5 Bar espins excepția invocată, reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale menționate de pârâtul Municipiul B prin Primarul General ci dispozițiile de drept comun care reglementează răspunderea vânzătorului pentru evicțiune.
Apelul declarat de Municipiul B prin Primarul General împotriva sentinței instanței de fond, care viza inclusiv încheierea prin care instanța de fond respinsese excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.628A/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, decizie împotriva căreia pârâtul Municipiul B prin Primarul General nu a declarat recurs.
În condițiile neatacării deciziei instanței de apel d e către pârât, dezlegarea dată de către prima instanță de fond problemei de drept privind calitatea procesuală pasivă a Municipiul B prin Primarul General a intrat în puterea lucrului judecat, iar invocarea aceleiași excepții în rejudecare este inadmisibilă.
Cum această excepție reprezintă unicul motiv de recurs formulat de recurentul pârât, Curtea urmează să dispună în baza articolului 312 Cod Procedură Civilă, respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERL împotriva deciziei civile nr.326/A/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, intimatul, intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și intimata pârâtă
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 ex/17.11.2009
--------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.Sector 5 -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
