Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 449/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 449/R/2009
Ședința publică din 27 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
GREFIER:
S-a luat spre examinare- pentru pronunțare- recursul declarat de către reclamanta, împotriva deciziei civile nr. 241/A din 2 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr-, al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimatul, având ca obiect rezoluțiune contract.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 20 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 27 februarie 2009.
CURTEA:
Reține că prin sentința civilă nr. 1043/16.04.2008, Judecătoria Vișeu d Susa respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect rezoluțiunea convenției încheiate la data de 19.09.2005 sub semnătură privată.
Prima instanță a reținut că deși acțiunea reclamantei nu este prescrisă (respingând excepția tardivității formulării acțiunii), pe fond aceasta nu este admisibilă, neexistând nici un motiv de rezoluțiune.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea în tot a acesteia, cu consecința admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr.241/A din 02.10.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținându-se următoarele.
Între reclamantă și intimat s-a încheiat la data de 19.09.2005, o convenție sub semnătură privată, prin care reclamanta s-a obligat să cedeze partea ei din moștenire, după defuncta sa mamă, cu nr. top. 607/c/3/ c/2/5 și nr. top. 607/c/3/c/2/6 fratelui ei,. S-a arătat că această parte din moștenire se cedează în schimbul terenului cu vegetație forestieră ce a aparținut tot defunctei lor mame, situat pe.
Pârâtul a arătat că este de acord cu convenția, motiv pentru care a semnat- Tot în acea convenție, s-a precizat că nici unul dintre cei doi frați, nu va mai avea pretenții financiare la celălalt, după defuncta lor mamă.
Ca urmare a unor neînțelegeri intervenite după încheierea acestei convenții, reclamanta, a formulat acțiune în stabilirea masei succesorale și ieșire din indiviziune, după defuncta, decedată la 01.03. 2000, fostă cu ultimul domiciliu în Vișeu de, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Vișeu d e.
S-a reținut că la dosar s-a depus convenția a cărei rezoluțiune se cere, după care la data de 05.12.2007, s-a pronunțat sentința civilă nr. 3126, prin care s-a admis în parte acțiunea și în consecință, s-a stabilit masa succesorală, s-a constatat că moștenitorii legali ai defunctei sunt reclamanta și pârâtul în calitate de fiică și fiu, în cotă de parte fiecare și s-a dispus ieșirea din indiviziune și atribuirea bunurilor conform convenției încheiate la data de 19.09. 2005. Sentința a rămas definitivă prin nerecurare.
Potrivit adeverinței nr. 8673/2007, eliberată de către Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar Vișeu de, unui număr de opt persoane, între care și reclamantei, li s-a reconstituit dreptul de proprietate, prin hotărârea nr. 305/2006 pentru suprafața totală de 12,8 ha teren cu vegetație forestieră.
Contrar susținerilor reclamantei, prin convenția a cărei rezoluțiune se cere, nu s-a stabilit ca pârâtul să depună cereri la comisia locală, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ci dimpotrivă s-a consemnat că, reclamanta cedează partea ei din moștenire identificată în cele două numere topografice pârâtului, în schimbul pădurii situată la locul numit. Apoi, prin adeverința de mai, se dovedește că, într-adevăr reclamantei i-a fost reconstituit dreptul, împreună cu alte 7 persoane asupra terenului cu vegetație forestieră.
Tribunalul a reținut că faptul că în acea convenție nu au fost împărțite și cele 975 acțiuni, nu înseamnă că reclamanta a fost indus în eroare, ci dimpotrivă aceasta are posibilitatea să solicite includerea lor într-o masă succesorală suplimentară.
În consecință, s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada culpei pârâtului în sensul că acesta nu și-a respectat în totul sau în parte obligația asumată. S-a reținut că în lipsa unei dovezi din care să reiasă culpa pârâtului în neîndeplinirea vreunei obligații asumate prin convenție sau vreo împrejurare în sensul inducerii reclamantei în eroare la semnarea convenției, nu se poate dispune nici rezoluțiunea și nici anularea convenției (eventual pentru dol), astfel că s-a apreciat că în mod corect prima instanță a respins acțiunea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând, modificarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, având în vedere că ambele instanțe i-au refuzat probele testimoniale cu privire la condițiile încheierii convenției.
În motivarea recursului s-a arătat că obiectul acțiunii a fost acela de anulare a convenției încheiată între ea și fratele ei, pârâtul, cu privire la teren și casă, moștenire după defuncta lor mamă,. În convenția încheiată s-a stipulat ca pârâtul să facă toate demersurile la Primăria orașului Vișeu de pentru reconstituirea dreptului de proprietate după antecesorii lor, mama și bunici, condiții în care reclamanta urma să beneficieze de toate terenurile cu vegetație forestieră după reconstituirea dreptului de proprietate, iar pârâtul să beneficieze de casă și teren, partea ce i se cuvine reclamantei în cotă de din Vișeu de,-, teren înscris în CF 2472, nr.top.607/c/3/2/5 și nr.top.607/c/3/c/2/6 Vișeu de.
Arată că cu rea-credință pârâtul nu a făcut demersurile necesare în vederea reconstituirii dreptului de proprietate după antecesorii lor, astfel în cât convenția ce face obiectul dosarului trebuie anulată. Consideră că pârâtul a profitat de naivitatea ei la întocmirea convenției; ea, fiind de bună credință, a acceptat ca pârâtul să rămână cu casa și terenul, cu condiția ca acesta să facă demersuri pentru a obține terenurile cu vegetație forestieră, lucru care nu s-a făcut, astfel că se simte dezmoștenită.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar ( 10-11), a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Examinând hotărârea recurată și actele dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin motivele de recurs, reclamanta recurentă nu a înțeles să menționeze temeiul juridic al susținerilor sale însă dezvoltarea motivelor de fapt face posibilă încadrarea acestora în cauza de modificare reglementată de art.304 pct.8 proc.civ. care permite modificarea hotărârii când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile acestui caz de modificare întrucât instanțele au calificat juridic corect acțiunea civilă promovată.
Astfel, reclamanta a investit instanța cu o acțiune în rezoluțiunea convenției sub semnătură privată, încheiată la data de 19.09.2005, acțiunea fiind respinsă pe considerentul că reclamanta nu a făcut dovada culpei pârâtului, în sensul că acesta nu și-a respectat în totul sau în parte obligația asumată prin contract, reclamanta susținând că pârâtul avea obligația să facă demersuri în vederea reconstituirii dreptului de proprietate după antecesorii lor cu privire la terenurile cu vegetație forestieră.
Potrivit clauzelor convenției, reclamanta s-a obligat să cedeze partea ei din moștenire după defuncta în favoarea fratelui ei, pârâtul, în schimbul terenului cu vegetație forestieră ce a aparținut aceleiași defuncte, părțile stipulând că nici unul din cei doi frați nu va mai avea pretenții financiare față de celălalt cu privire a moștenire.
Rezultă, așadar, că prin clauzele convenției, contrar susținerii reclamantei, pârâtul nu s-a obligat să facă nici un fel de demersuri în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, aspect reținut și de primele instanțe, iar din probele dosarului nu a rezultat nici o altă împrejurare, în sensul inducerii în eroare a reclamantei la semnarea convenției, astfel încât soluția de respingere a acțiunii este legală și temeinică.
Mai mult, din adeverința nr.8673/2007 emisă de Comisia locală Vișeu de de aplicare a legilor fondului funciar, rezultă că prin hotărârea nr.305/2006, reclamantei i s-a recunoscut dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 12,8 ha teren cu vegetație forestieră, împreună cu alte 7 persoane.
Față de cele expuse, reținând că hotărârea recurată este legală și temeinică sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 proc.civ.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, însă nu a făcut dovada cheltuielilor pretinse, astfel că cererea sa va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 241/A din 02.10.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Respinge cererea intimatului având ca obiect obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
--- - --- - - -
GREFIER
Red.AR
Dact./2ex.
25.03.2009
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
