Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 457/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 457R
Ședința publică de la 06.11.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă împotriva deciziei civile nr. 758A/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV- în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata - pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta - pârâtă, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 9864/23.07.2008, aflată la fila 10 din dosar și intimata - reclamantă, prin avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/05.11.2008, lipsind intimata - pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că cererea de recurs este netimbrată, iar la data de 05.08.2008 s-au depus cu urmă de la Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, motivele de recurs formulate de recurenta - pârâtă și înscrisuri, care au fost comunicate intimatelor. De asemenea, se învederează instanței că intimata - pârâtă a depus prin serviciul registratură, întâmpinare în 2 exemplare, care nu a fost comunicată și copia contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1616/12.09.2003, la Biroul Notarului Public Rosana -, într-un exemplar.
Reprezentantul recurentei - pârâte depune ordinul de plată din data de 09.09.2008, eliberat de BRD, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei.
Se procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulată de intimata - pârâtă, către reprezentantul recurentei - pârâte.
Reprezentantul recurentei - pârâte învederează instanței că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării care i-a fost comunicată în ședința publică de astăzi și nu solicită amânarea judecării cauzei în acest sens.
Reprezentantul intimatei - reclamante solicită ca reprezentantul recurentei - pârâte să precizeze de către cine a fost angajat în prezenta cauză.
Reprezentantul recurentei - pârâte învederează instanței că a fost angajat personal de către recurenta - pârâtă.
Reprezentantul recurentei - pârâte învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe recursul declarat.
Reprezentantul intimatei - reclamante învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe recursul declarat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe recursul declarat.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea în tot a deciziei civile atacate, fără cheltuieli de judecată. În susținerea motivelor de recurs, precizează că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, întrucât în mod nejustificat, instanța de apel a respins cererea de amânare formulată de pârâtă pentru lipsă apărare și în consecință a anulat apelul, ca netimbrat.De asemenea, precizează că la termenul de judecată din 03.06.2008, recurentei-pârâte, numita s-a prezentat și a dorit să depună taxa judiciară de timbru dar, instanța de apel i-a refuzat-o pe motiv că nu este depusă de parte personal. De altfel, în dovedirea acestor susțineri, arată că la fila 12 din prezentul dosar de recurs există depusă în copie, împuternicirea dată de Celia pentru ca ei, pentru a depune în ședința publică din data de 03.06.2008, taxa judiciară de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.Totodată,prezintă și originalul respectivei împuterniciri și certifică pentru conformitate cu originalul, copia aflată la fila 12 dosar recurs.
Reprezentantul intimatei - reclamante, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea deciziei civile atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. În susținerea poziției sale, precizează că, în încheierea de ședință din data de 03.06.2008 nu este menționat că s-ar fi prezentat recurentei-pârâte Celia și că ar fi dorit să depună taxa judiciară de timbru iar instanța nu i-ar fi primit-o pe motiv că nu se prezintă partea personal.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 24.05.2006 sub nr-, reclamanta a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele si ca prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună rezilierea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 14356/5.07.1994 și nr. 1616/12.09.2003, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale și pentru ingratitudinea pârâtelor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de habitație viageră asupra apartamentului nr. 2 de la ul imobilului din B,-, sector 1, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14356/1994, încheiat cu pârâta; dreptul de habitație este menționat și în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1616/12.09.2003, încheiat între pârâtele din prezenta cauză, iar pârâta Celia i-a interzis accesul în locuință, motiv pentru care a promovat și obținut o hotărâre irevocabilă de reintegrare în spațiu; chiar și după acest moment pârâta a avut un comportament foarte violent față de reclamantă și a alungat-o din nou din locuință, fiind nevoită a se adăposti în scara unui bloc și a trăi din mila locatarilor.
Prin sentința civilă nr. 2944/04.03.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis acțiunea așa cum a fost formulată și a dispus rezoluțiunea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 14356/05.07.1994 și nr. 1616/12.09.2003, luând act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a cumpărat apartamentul nr. 2, situat la ul imobilului din B,-, sector 1 compus din două camere de locuit, cu o suprafața utilă de 18,26 mp și o cotă indiviză de 3,77% din suprafața de folosință comună a imobilului, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 351/85/25.05.1994, încheiat cu SA.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14356/5.07.1994, încheiat între reclamanta, în calitate de vânzător și pârâta, în calitate de cumpărător, aceasta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului amintit, iar vânzătoarea reclamanta din cauza de față, - și-a rezervat dreptul de abitație viageră asupra acelui apartament, până la data decesului.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1616/12.09.2003, încheiat între pârâta, în calitate de vânzător și pârâta Celia, în calitate de cumpărător, aceasta din urma a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului amintit.
Prima instanță a reținut că este esențială clauza de la paragraful II al acestui contract, în care se stipulează ca "apartamentul este grevat de dreptul de habitație viageră în favoarea lui (reclamanta din aceasta cauza), drept care se menține", iar, la paragraful VII al aceluiași contract, se menționa ca "intrarea cumpărătoarei (pârâta Celia ) în stăpânirea în fapt asupra acelui apartament, se face la data încetării dreptului de habitație viagera instituit în favoarea (reclamantei) ".
Din interpretarea coroborată a acestor clauze contractuale, a reținut instanța de fond, rezulta fără dubiu că reclamanta este titulara unui drept de habitație viageră asupra apartamentului care face obiectul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 14356/5.07.1994 și nr. 1616/12.09.2003 și că respectarea acestui drept real este o obligație ce incumbă ambelor pârâte din cauză.
Dreptul de abitație este definit ca fiind acel drept real, varietate a dreptului de uz, având ca obiect o casă de locuit, iar dreptul de uz este dreptul real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate, care conferă titularului sau prerogativele de a se folosi de lucru si de a-i culege fructele, are caracter strict personal și se stinge, ca și dreptul de uzufruct, când titularul său este o persoană fizică, cel mai târziu la data morții acestuia.
Atât pârâta, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 14356/5.07.1994,cât și pârta Celia, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1616/12.09.2003, au dobândit doar nuda proprietate asupra apartamentului descris anterior, iar reclamanta din cauză este titulara unui drept real de habitație (uzufruct), menționat în ambele contracte de vânzare-cumpărare.
Instanța de fond a reținut că pârâta Celia, în cuprinsul întâmpinării formulate, a recunoscut ca nu a permis reclamantei accesul la apartamentul care făcea obiectul dreptului său real de habitație viagera.
Motivele care au determinat-o pe pârâta Celia a avea această atitudine - respectiv, ca accesul reclamantei la apartamentul de la, cu privire la care are dreptul real de habitație viageră menționat, s-ar face prin apartamentul de la parter, al cărei proprietar este pârâta Celia, nu fac obiectul prezentului litigiu, a reținut prima instanță.
Astfel, prima instanță a observat că nu a fost investita cu judecarea vreunei cereri reconvenționale având un astfel de obiect si ca, referitor la acțiunea promovată de parata Celia, care a făcut obiectul dosarului nr-, cu privire la care însă s-a constatat perimarea.
Pentru aceste considerente, instanța de fond, constatând că pârâtele nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, în sensul că nu au respectat dreptul de habitație viageră al reclamantei constituit prin aceste contracte, a admis acțiunea, așa cum a fost formulata, dispunând rezoluțiunea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 14356/05.07.1994 și nr. 1616/12.09.2003, luând act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele care au criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 758A/3.06.2008, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a anulat apelul ca netimbrat.
Excepția netimbrării apelului a fost invocată din oficiu și pentru admiterea excepției instanța de apel a reținut că prin rezoluția din data de 07.05.2008 s-a dispus ca apelantele-pârâte să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, în raport de dispozițiile Legii nr. 146/1997 și ale nr.OG 32/1995.
Deși legal citate cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și depunerii timbrului judiciar pentru termenul de judecată din data de 03.06.2008, aspect care rezultă din verificarea dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare aflate la fila 8, 9 și 11 din dosar apel, apelantele-pârâte nu s-au conformat dispoziției tribunalului și nici nu au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, conform art. 18 din Legea nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată.
Față de această situație și în raport de dispozițiile art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din nr. 32/1995, potrivit cărora taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță sancționându-se cu anularea cererii, tribunalul a admis excepția netimbrării și a anulat apelul ca netimbrat.
În termen legal împotriva acestei decizii pârâta Celia a promovat recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut în dezvoltarea motivelor de recurs, că în mod nelegal instanța de apel a anulat apelul său ca netimbrat, după ce în mod netemeinic a respins cererea pentru lipsă de apărare pe care a depus-o prin serviciul registratură pentru termenul de judecată din. 3.06.2008.
Potrivit art. 156 Cod procedură civilă, partea are dreptul de a cere amânarea judecății pentru a-și angaja apărător. Respingerea acestei cereri duce la lipsirea părții de un drept fundamental, dreptul la apărare.
Instanța de apel a considerat cererea sa ca neîntemeiată pentru motivul că există o împuternicire avocațială la dosar, însă, așa cum s-a reținut și în motivarea deciziei, această împuternicire era acordată numai pentru declararea apelului, nu și pentru motivare și reprezentare.
Recurenta mai arată că deși a primit citația în data de 14.05.2008, nu am avut timp să se ocupe de acest proces, deoarece, chiar din luna mai a acestui an, a fost angajată cu contract de muncă în străinătate.
La termenul din data de 03.06.2008, nu se aflam în țară, dar a rugat-o pe sa, căreia i-a și trimis o împuternicire olografă, să se prezinte la proces și să achite taxa de timbru. Instanța însă nu a luat-o în seamă, prezența acesteia în sală nefiind menționată nici în practicaua deciziei.
Se mai arată de către recurentă că refuzul instanței de primi taxa de timbru în ședință întrunește toate premise unei reale denegări de dreptate și este neîntemeiată hotărârea tribunalului d e respingere cererii de amânare pentru angajarea unui apărător; se depune în dovedirea acestor susțineri, copie de pe contractul de muncă și copie de pe biletul de tren cu care recurenta s-a întors în țară în data de 11.07.2008.
Totodată precizează că nu este avocat, nu are studii, astfel că nu s-ar fi putut apăra singură.
În ce privește timbrajul, recurenta solicită instanței de recurs a constata că în dosarul de apel se regăsește chitanța ce dovedește achitarea taxei judiciare de timbru în data de 03.06.2008, trimisă prin poștă și o copie transmisă prin fax, la aceeași dată. sa, mandatată în acest sens, a recurs la aceasta metodă, dat fiind că nu i-a fost primită chitanța în ședință publică.
În opinia recurentei, soluția corectă ar fi fost ca, în situația în care instanța de apel considera că procura dată sorei mele pentru depunerea taxei de timbru nu face dovada calității de reprezentant, să se primească taxa de timbru și să se dea un termen pentru completarea dovezii calității de reprezentant, iar nu să se anuleze apelul ca netimbrat, lipsindu-o astfel de posibilitatea de a supune controlului judiciar sentința instanței de fond, complet nelegală, în cuprinsul căreia nu există nici măcar un singur text de lege pe care să se fundamenteze soluția, cu consecința pierderii dreptului de proprietatea asupra unui apartament.
În acest sens, recurenta solicită instanței de recurs a dispune verificarea caietului grefierului de ședință din 3.06.2008 în a fost consemnată prezența mandatarului său în sala de ședință.
Recurenta a anexat motivelor d recurs, înscrisurile la care a făcut referire în cuprinsul motivelor: împuternicire sub semnătură privată datată 3.06.2008 privind reprezentarea recurentei în fața instanței de apel acordată sorei sale pentru "depunerea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar", copia unui bilet de tren din 11.07.2008 și copia unui contract de muncă în limba engleză din 20.05.2008, netradus.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând respingerea căii de atac.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și decizia recurată în limitele acestora, Curtea constată că în cauză nu se verifică motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Se constată din actele și lucrările dosarului de apel că recurenta pârâtă pentru primul termen de judecată din data de 3.06.2008 a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 6 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, potrivit rezoluției din 7.05.2008 a președintelui completului de judecată; procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare a acesteia se regăsește la fila 9 dosar apel, citația a fost recepționată de apelantă cu respectarea termenului legal de 15 zile înaintea ședinței de judecată, în conformitate cu prevederile art. 289 alin. 1 rap. la art. 1141alin. 3 Cod procedură civilă, iar actul de procedură la care s-a făcut referire, conține toate mențiunile prevăzute de art. 100 alin. 3 Cod procedură civilă, a căror lipsă ar fi fost susceptibilă de sancționare cu nulitatea absolută expresă prevăzută prin norma citată.
Pentru acest termen însă, apelanta a depus la dosar prin fax doar o cerere pentru amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător (fila 12), cerere apreciată ca neîntemeiată de tribunal și respinsă ca atare, în temeiul art. 156 Cod procedură civilă.
Este reală susținerea recurentei că instanța de apel s-a prevalat și de argumentul existenței la fila 3 dosarului de apel a unei împuterniciri pentru declararea apelului acordată unui avocat de apelantă, dar a apreciat în același timp, funcție de momentul recepționării citației, că aceasta a avut timp suficient pentru a-și asigura reprezentarea în instanță prin angajarea unui apărător în timp util și pentru reprezentare în judecată, iar nu doar pentru declararea și semnarea apelului.
Curtea apreciază însă, că în absența dovezii privind achitarea taxelor legal datorate a căror achitare anticipată este prevăzută prin norme fiscale imperative (art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997), achitarea care se prorogă în mod excepțional până la primul termen de judecată în apel, conform art. 35 alin. 2 și 3 din Ordinul 760/1999 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii -, instanței de apel nu îi revenea obligația discutării cererii formulate de apelantă în temeiul art. 156 Cod procedură civilă, nefiind legal învestită, așa încât susținerea recurentei privind încălcarea dreptului său la apărare este nefondată, deoarece a fost această pretinsă încălcare a fost prilejuită chiar prin conduita sa, urmare a neachitării taxelor de timbru; or, conform art. 108 alin. 4 Cod procedură civilă, nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.
Curtea va înlătura ca nefondate și susținerile recurentei privind prezența în sala de judecată a sorei sale mandatată pentru depunerea taxei judiciare de timbru, ca și cea privind expedierea prin fax a taxelor stabilite în sarcina sa de către același pretins mandatar, taxe a căror dată de achitare este cea din 3.06.2008, ziua ședinței de judecată, așa cum rezultă din înscrisurile cauzei.
În ce privește prezența mandantei recurentei la termenul de judecată menționat, Curtea constată că nu se regăsește nicio atare mențiune în practicaua deciziei recurate, iar aceasta reprezintă procesul verbal fidel al celor derulate la termenul pentru care ea a fost redactată, iar actul de procedură al instanței, act autentic fiind, face dovada până la înscrierea în fals și cele ce consemnează, nu ar putea fi răsturnate prin proba contrară și cu atât mai puțin, printr-o susținere contrară.
În plus, în dosarul de apel nu se regăsește depusă pentru termenul de judecată din 3.06.2008 taxa judiciară de timbru, aceasta fiind transmisă prin poștă abia la data de 5.06.2008 (fila 16 dosar), iar nu prin fax, cum nereal susține recurenta prin motivele de recurs.
De asemenea, Curtea apreciază că "împuternicirea (delegația)" depusă la fila 12 dosar recurs, datată 3.06.2008 (dată la care recurenta, potrivit propriilor sale susțineri, nu se afla în țară) este un înscris ce nu ar putea fi evaluat decât în subsidiarul constatării realității susținerilor cu privire la prezența în sala de judecată a mandantului recurentei, împuternicit de o manieră informă, cu încălcarea dispozițiilor art. 68 alin. 1 Cod procedură civilă care impun acordarea unei procuri sub semnătură legalizată, înscrisul depus la dosar fiind unul sub semnătură privată.
O atare constatare însă nu poate avea loc în cauză, potrivit celor anterior arătate ca și pentru aceea că, pentru a putea avea un minim suport probator cu privire la susținerile privind neconsemnarea prezenței sorei sale în ședința de judecată, recurenta ar fi avut la îndemână o eventuală cerere adresată tribunalului cu privire la completarea acestei omisiuni de consemnare, în condițiile art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă, demers pe care aceasta nu l-a făcut.
Prin urmare, este lipsit de relevanță a se cerceta întocmirea sau nupro causaa acestui înscris, ca și a posibilităților de acoperire a lipsurilor de formă ale acestei presupuse împuterniciri ca și caracterul de excepție peremptorie, dar care începe prin a avea un caracter dilatoriu, cu referire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, în conformitate cu art. 161 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pentru cele anterior arătate, Curtea apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a normelor legale incidente în cauză deoarece la data pronunțării deciziei recurate apelanta nu își îndeplinise obligația fiscală ce îi fusese comunicată prin citație, astfel că, dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 sunt pe deplin incidente, dovadă ce trebuia anexată la dosar până la închiderea dezbaterilor, iar nu la o dată ulterioară, motiv pentru care se va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Se va lua act că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 758A/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV- în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și intimata - pârâtă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.11.2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Tehnored. CN
2 ex./27.12.2008
Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă
Judecători - și
Președinte:Andreia Liana ConstandaJudecători:Andreia Liana Constanda, Elena Viviane Tiu
